Sunt la un cabinet medical privat de analize. Pentru a treia oară.
Prima oară am fost să întreb cât costă analizele pe care vreau să le fac. Îmi fac anual analizele, preventiv. Le plătesc din buzunarul meu, de data aceasta adăugasem ceva în plus. Nu sunt nici norocoasa posesoare a vreunui card de servicii medicale private. Firma (a mea) nu mi-a făcut card la vreun Md sau RM. iar în puținele dăți când am cerut trimitere de la medicul de familie nu am prins puținele fonduri.

A doua oară, Joi am fost să îmi recolteze analizele. Pe nemâncate și nebăute. Dar una dintre ele (un colesterol) nu se putea face în week end-ul prelungit care a urmat așa că am agreat cu doamna amabilă de la recepție să revin astăzi.

A treia oară e azi. E ora 10, sunt în timpul programului de muncă, sunt nemâncată, nu am băut apă de peste 12 ore. De foame rezist, dar de sete mai greu. Noroc că sunt angajata proprie așa că pot fugi puțin de la treabă.

Sala centrului e mare, în fața mea în dreapta, o mână de oameni stăteau la coadă. Știu (de Joi) că astăzi și doar astăzi se fac programările pentru analizele decontate de stat în luna următoare, fondurile din luna curentă s-au terminat de mult.

Cum am generat un scandal

Toți cei din fața mea, vreo 10 persoane, toate pensionare, sunt cu trimitere specială pentru a se programa la analizele gratuite, decontate de stat, luna următoare. În spatele meu, nimeni. Mânată de sete, simțind că abia mă mai țin pe picioare, îndrăznesc așadar să fac ceva inedit pentru mine, Andreea cea cuminte care de obicei stă la coadă și îi lasă pe alții în față și atunci când nu trebuie.

Îi „scanez” pe fiecare în parte să mă asigur că au trimiterea specială în mână și nu altceva, ca să mă asigur că nu sunt și ei pentru recoltare, ca și mine. Stau câteva minute bune să văd ce se întâmplă. Asistenta care făcea recoltările stătea și ea la birou, lângă colega ei dar nu făcea programări. Când are recoltări e în cabinetul special de recoltare din stânga ghișeului. De programări se ocupa colega ei , aflată lângă ea. Toți oamenii din sală cu excepția mea, erau așadar pentru a face o programare la analize gratuite, luna viitoare, nu pentru a li se lua sânge.  Iar asistenta era liberă pentru recoltări. Fondurile s-au terminat, iar celor care trec pe la ghișeu li se spune să revină luna următoare. Doi dintre ei au încurcat laboratorul de analize cu centrul de imagistică deținut de altă firmă, dar aflat în aceeași clădire.

Fiind evident că sunt singura persoană care e în acea încăpere pentru analize și știind că la majoritatea laboratoarelor recoltările de acest gen au prioritate, îndrăznesc să ma apropii de unul din birouri, pentru a citi vreun regulament vis a vis de situația mea și eventual pentru a întreba asistenta care stătea la ghișeu și le spunea celor de la coadă că nu mai sunt fonduri, dacă recoltările pot fi preluate pe loc, dacă mai sunt și alte persoane care așteaptă pentru recoltări sau trebuie să stau la coadă în spatele celor care au venit pentru a se programa. Ar fi durat totul 1 minut și aș fi făcut asta fără să încalc vreo limită reală sau imaginară de confidențialitate și fără să iau din timpul cuiva. Asta dacă nu ar fi început un scandal.

Când nu ceri permisiune cozii…

Nu am considerat că trebuie să cer permisiune cozii pentru a mă deplasa doi pași mai în față, pe culoarul liber din stânga, astfel încât să mă apropii la un metru de ghișeu. Nu aveam nicio intenție să mă bag în față, deși intuiam că mi se va da prioritate la recoltare deoarece asistenta stătea, iar cei de la coadă erau în mod evident pentru altceva acolo, iar de acel altceva se ocupa colega ei. E cinic dar centrele medicale private au o politică de prioritate față de persoanele care plătesc serviciile medicale din propriul buzunar. Iar eu eram una dintre acele persoane.
Dar dacă mi s-ar fi spus să aștept, aș fi așteptat și dacă ar fi durat prea mult și aș fi simțit că leșin de sete m-aș fi dus la laboratorul concurent de peste drum. În niciun caz nu aș fi cerut să trec în față. De data aceasta însă, chiar era dreptul meu.

Nici nu am făcut doi pași în lateralul cozii de la care am comis impietatea de a nu îmi fi cerut permisiunea, că a și început scandalul. O doamnă și un domn au ținut să mă așeze, din vorbe, din nou la coadă. Am îngâimat un „știți eu sunt pentru recoltarea analizelor nu pentru programare și le plătesc, e a treia oară când vin și vreau doar să văd dacă se pot recolta pentru că văd că toată lumea e pentru programare .”

Nimic. Nu s-a auzit nimic din ce am spus, pentru că vocile a doi pensionari mă acopereau, acuzându-mă că mă bag în față. Dacă ar fi fost legal, m-ar fi bătut cu cea mai mare plăcere, doar pentru intenția de a mă apropia la un metru de ghișeu, înaintea lor.

Eu mai tare, „doamnă înțelegeți, nu mă bag în față, nu sunt pentru programare, sunt pentru recoltare și sunt două persoane diferite care fac două lucruri diferite” … Le-am, arătat și faptul că nu aveam trimitere pentru analize gratis în mână, ci o altă foaie, diferită de „uitați a dumneavoastră”.

Teama lor era ca de fapt eu să nu mă bag în fața lor pentru a profita de fondurile pentru analize gratuite, pe terminate. În zadar am încercat să le explic că sunt acolo pentru altceva, că trebuie să fac analizele , că vreau să citesc undeva sau să întreb dacă se pot recolta, că le plătesc din buzunarul meu, nu mă programez în fața lor la analize gratuite, că aștept dacă e cazul. Degeaba.

Sunt convinsă că și acum domnul și doamna care au vociferat cred că eu m-am înțeles cu asistenta și am făcut analizele de fapt gratuit, motiv pentru care ei nu au mai prins analize garatuite.

În cor, cei doi pensionari încercau să mă convingă de faptul că și ei sunt pentru același lucru ca și mine. Nu știam dacă să plâng sau să râd în fața evidenței. Să fi fost o gravidă sau un părinte cu un bebeluș pentru analize, ar fi  avut parte de același tratament ca și al meu.

„Ești o nesimțită”

Evident că am fost chemată la ghișeu, mi s-au preluat datele și mi s-au dat stickerele pentru recoltare. Doamna de la ghișeu a explicat cozii că eu am prioritate.

Atmosfera era de Kafka. În timp ce eram la ghișeu am fost făcută nesimțită, pe un ton agresiv, de unul din cei doi pensionari cărora m-am străduit să le explic de ce am depășit coada cu doi pași prin lateralul ei. Dureros pentru mine. Evident că am replicat și eu un nesimțit sunteți dumneavoastră. Un cuplu de bătrânei eleganți, din spatele meu, care probabil a înțeles ce se întâmplă, mi-a făcut semn să trec peste și să îl las în pace pe vociferant. Doamna de la ghișeu era deja la al doilea „Vă rog, nu vă certați!”.

După ce am debitat direct de pe card o sumă de bani – din care aș fi plătit o lună de abonament la robotică unde își dorește T să meargă și aș fi cumpărat și niște haine pentru R. – m-am dus în sala de recoltare.
De unde i-am privit cu tristețe și milă pe toți cei de la coadă în timp ce treceau pe la ghișeu pentru programare.

Am ales plânsul

Și dacă mă întrebați ce am ales dintre râs și plâns? Am ales plânsul. În timp ce completam foile de înregistrare de la ghișeu aveam lacrimi în ochi și tremuram din toate încheieturile. Abia am reușit să semnez.

Am plâns ca un adult care se face că nu plânge, de rușine să nu îl vadă ceilalți. Am plâns de furie și de milă.

De milă pentru amărâții care nu au scăpat încă de instinctul feroce de a mitralia cu vorbe pe cei care pe vremea comunismului nu respectau coada aceea infamă la alimentele raționalizate. Pentru care stăteai cu noaptea în cap și te trezeai că ți se termină în față.

Am plâns pentru acei oameni peste care deși au trecut zeci de ani, nu s-au adaptat realităților și păstrează același instinct de supraviețuire din comunism care te face să îi dai în cap celui de lângă tine pentru a supraviețui.

Și totul pentru că niciodată nu sunt suficiente fonduri pentru analize compensate, iar bunicii noștri se transformă stând la cozi, în ceea ce erau în alte vremuri.

Am plâns de furie și tristețe pentru mine. Pentru că mi-au răsunat în urechi vorbele unei amice care îmi spunea săptămâna trecută mai trebuie să îți vezi și tu interesul pentru drepturile tale. Și mi l-am văzut. Și uite ce scandal inutil a ieșit.

Și oricât de prozaică e această întâmplare banală cu laboratorul de analize, ea mi-a arătat un adevăr deloc confortabil. Acela că deși am ajuns în punctul în care avem libertatea de a ne cere drepturile, le vom și primi dar cel mai probabil se va face doar cu scandal.