În pozele de mai jos este Silvia Ghia, o prietenă de-ale mele. Imaginile sunt din urmă cu câțiva ani, când a vizitat o țară africană. Experiența a fost una fantasticp: mi-a spu că acolo a întâlnit cei mai fericiți oameni și…bbeluși care nu plâng.

Silvia, care nu a citit cutumele „moderne” de parenting și nici nu știa până în acel punct de „moda” purtării bebelușilor a descoperit, în Africa secretul bebelușilor care nu plâng, iar lucrul acesta a uimit-o profund.

„În interacțiunile mele cu Femeile (F majuscula!) Burkinabe, nu puteam rata experiența de ‘baby carrier’. Am înțeles de ce, timp de 3 luni, nu am auzit niciun copil plângând. Mamă-copil sunt piele pe piele, zi lumină, până când micuțul este înțărcat”

Am publicat postarea și pe pagina de Facebook și așa cum mă așteptam am primit și comentarii de genul „mi-am purtat și cu copiii aproape non-stop și totuși au plâns”.

Experiență cu care m-am confruntat și eu. Pe de altă parte, pot confirma că plânsul s-a redus semnificativ spre dispariție odată cu purtarea bebelușului (primul meu bebeluș, care se liniștea doar purtat în brațe și pe care ajunsesem la un moment dat să șl port aproape tot timpul din zi, excepție momentele de hrănire).

Concluzia mea? Eu cred că și copiii din poze au mai plâns din când în când. Dar mai puțin, probabil mai încet și cu siguranță mai rar, pentru că nicăieri nu e la fel de bine ca în brațele (sau pe spatele) mamei.