„Dacă e încă alăptat nu îl primim la somnul de prânz”. Asta i s-a zis unei mămici cu care colaborez.

„Dacă nu îl înțărcați se poate ajunge la a nu-l mai primi la grădiniță, la un moment dat”. Replică spusă unei cliente de-ale mele, al cărei copil nici măcar nu luase contact cu colectivitatea. Mama era terifiată la gândul că nu va putea să înțarce în timp util. Și nu va avea cu cine să lase copilul odată întoarsă la muncă.

„Copiii alăptați nu pot fi lăsați la program lung și vor fi luați acasă la 12.30”. Spusă unei mame mame de copil de aproape 2 ani, care trebuie să înceapă în câteva săptămâni munca. Și se întreabă cum poate scăpa de „asocierea sân-somn” în timp atât de scurt.

E ceva profund greșit în felul în care am ajuns să vedem acomodarea în colectivitate a copiilor alăptați.

Și e abuziv să restricționezi sau să condiționezi accesul unui copil la creșă sau grădiniță de modalitatea de hrănire.

Am spus-o cu toate ocaziile posibile. La vârsta la care intră în colectivitate, majoritatea copiilor alăptați sunt capabili să fie adormiți și de altcineva în afară de mamă, chiar dacă alăptarea continuă acasă.

E parte din reperele de dezvoltare ale vârstei. Condiția e ca micuțul sau micuța să fie introdus gradual în mediul „altora semnificativi”. Am mai scris despre asta aici.

Dacă nu mă credeți pe cuvânt, mai jos experiența mamelor. Copii alăptați acasă, dar care s-au adaptat la somn la grădiniță și creșă, fără probleme.

Profeția care se „auto-împlinește”

Treaba asta cu „nu va dormi pentru că e alăptat” e o profeție care ajunge să se auto-împlinească. Când cadrul didactic are convingerea că un copil alăptat adoarme mai greu decât ceilalți, comportamentul său față de procesul de acomodare al copilului va fi diferit.

Reacții normale al copilului, parte a procesului de acomodare în colectivitate vor fi interpretate tot prin lentila ochelarilor „nu doarme pentru că e alăptat”.

Până la „v-am zis eu că va avea probleme cu somnul?” nu e decât un pas. Iar profeția autoîmplinită a cadrului didactic devine și a părintelui.

Și uite așa, generăm probleme când am putea să nu o facem.

Pe alocuri, suspectez atitudinea asta de demonizare a „asocierii sân-somn” de un fel de „spălare pe mâini”.

Într-un colectiv supraaglomerat de copii, un copil trimis acasă pentru că e încă alăptat e un copil în minus de liniștit la somn.

Acomodarea în creșă și grădiniță e un proces

Aș vrea să vă reamintesc că acomodarea în colectivitate a copilului mic e un proces, nu un eveniment.

Durează săptămâni, luni, nu ore.

E un proces care implică nu doar copilul și pe părinții săi, ci și cadrul didactic de la grădi sau creșă.

El trebuie să devină acel „altul semnificativ” cu care copilul să se simtă în siguranță.

Acomodarea la somn, într-un alt mediu, cu alte persoane e un proces prin care trec toți copiii din colectivitatea respectivă. Indiferent că sunt alăptați sau nu.

Poate că un copilaș care nu mai e alăptat nu adoarme cu sânul acasă, dar adoarme cu păturica favorită, sau în prezența mamei. Odată ajuns la creșă sau la grădi va fi diferit, rutinele de somn vor fi diferite și pentru el.

Cum ar fi să le spunem părinților „copiii care adorm cu animăluțul de pluș preferat în brațe nu pot fi lăsați la program lung și vor fi luați la 12.30 acasă”.

Ce e de făcut?

În încheiere două sugestii:

• În cazul în care copilul vostru manifestă dificultăți în acomodare la creșă sau grădi, pe o listă a posibilelor cauze alăptarea e pe ultimul loc.
• Nu e obligatoriu să comunicați personalului creșei sau grădiniței dacă copilul e alăptat sau nu și nici nu vă recomand să o faceți dacă vorbim de copii +18 luni.

Dacă aveți nevoie de ajutor în procesul de acomodare la creșă și grădiniță am creat un curs online, live, pentru voi. Detalii aici – Inscriere la curs online –