Semnale de alarmă vin din UK, unde s-a semnalat o creștere a numărului de cazuri ce au necesitat terapie intensivă la copii, ca urmare a unor suferințe inflamatorii multisistemice, în contextul pandemic COVID-19.

Conform unor surse care citează o comunicare a NHS (Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie) făcută către medicii de familie  în ultimele trei săptămâni s-a constat o creștere a numărului de cazuri de copii ce au prezentat simptome de șoc toxic și simptome de boală Kawasaki atipică, cu parametri ai analizelor de sânge consistenți cu forme grave de COVID-19. Medicii britanici descriu printre simptome un tablou ce cuprinde dureri abdominale, tulburări gastrointestinale și inflamație cardiacă prezente atât la copii identificați cu virusul SARS-CoV-2 cât și la cei negativi.

În ultimele trei săptămâni, în Marea Britanie s-a manifestat o creștere a numărului de copii de toate vârstele ce s-au prezentat cu status inflamator sistemic și au necesitat terapie intensivă, printre aceștia aflându-se și copii pozitivi la SARS-CoV-2 dar și copii cu teste negative.  Presa din Marea Britanie indică inclusiv necesitatea utilizării procedurii ECMO (oxigenare extracoporală cu membrană) o tehnică complexă folosită în salvarea vieții celor bolnavi de COVID-19. Chiar și în aceste condiții, manifestările serioase de acest gen au reprezentat evenimente rare, numărul de cazuri de copii bolnavi de COVID-19 ce au necesitat terapie intensivă fiind în continuare scăzut, lucru remarcat și la nivel global.

Autoritățile din Marea Britanie au confirmat informarea trimisă către medici, atrăgând atenția părinților că numărul de cazuri critice la copii bolnavi de COVID-19 sunt în continuare foarte mici. Mai multe puteți citi aici și aici  La ora actuală se consideră că cei mici fac forme relativ ușoare de boală, datele la nivel global susținând acest lucru. Medicii din Marea Britanie iau în calcul ipoteza ca aceasta să fie o patologie nouă, încă neidentificată. Aștept cu interes discuții oficiale pe această temă. Până atunci nu ne panicăm inutil, însă ne reamintim că, COVID-19 este o boală nouă despre care nu știm încă suficient de multe.

De ce cred că e bine că nu se intră în clase din 15 mai?

Ca părinte, cred că decizia de a nu relua cursurile (în preșcolar, primar, gimnazial, liceal și universitar) odată cu 15 mai și de a începe școala în septembrie e binevenită. Măsura este utilă mai ales la grupele mici, copiii mici fiind greu de controlat si imposibil de convins să poarte corect masca, să mențină distanța socială necesară prevenirii îmbolnăvirii și să evite contactul cu suprafețe potențial contaminate.

• reluarea cursurilor ar fi trebuit să se facă cu un număr mic de preșcolari și școlari pe timpul unui schimb. În țările în care se reiau cursurile se vorbește de maxim 15-19 elevi în clasă. Știți ce capacitate au clasele de la noi, faptul că se ajunge chiar la 36 de copii într-o grupă de grădiniță spre exemplu. Alternativa de a împărți copiii dintr-o clasă în mai multe și de a participa la cursuri în schimburi nu e fezabilă nici ea, deoarece la ora actuală la multe școli se învăța deja în schimburi.
• școala nu ar fi putut începe realist vorbind fix din 15 mai, când încă avem un număr semnificativ de cazuri de COVID-19. Probabil am fi reluat cursurile de recuperare a celor 2 luni de stat acasă, în iunie și am fi făcut școală vara, pentru ca la finalul verii școala să continue cu începerea noului an școlar? Între timp copiii din ani terminali ar fi dat și examenele finale. Poate un elev să reziste astfel?
• absența triajului epidemiologic corect, absența toaletelor sau a accesului la apă și săpun în toate unitățile de învățământ ar fi fost o bombă cu ceas în context pandemic. Imaginați-vă cum e să suprapui COVID-19 peste alte infecții respiratorii (încă nu a trecut sezonul lor) și peste bolile diareice din sezonul estival, peste valul de varicelă (care ia startul cam în această perioadă), în contextul în care încă avem epidemie de rujeolă.
• o să îmi spuneți că măcar grădinițele private au facilități. Să știți că nu e o regulă general valabilă. Am vizitat grădinițe private lăudate care nu aveau suficient spațiu și un cubaj de aer inadecvat pentru numărul de copii înscriși. Copiii stăteau efectiv îngrămădiți într-o sală frumos decorată, dar prea mică pentru numărul de suflete din ea. Prin comparație cu ele, grădinița de stat la care învață copiii mei este un vis frumos. Rețineți și că preșcolarul nu poate fi convins să poarte corect mască, nu poate menține distanța socială, Încă învață deprinderi de igienă. Ar fi însemnat să ne trimitem copiii la grădi și să ne așteptăm ca ei să fie dresați cu forța ca să poate sta locului. Generăm mai multe traume în acest mod decât dacă îi lăsăm să se uite la TV sau îi scoatem în fața blocului la joacă.

Ce e de făcut?

Evident că anunțul neînceperii cursurilor nu trebuie lăsat în neant. Mă aștept ca autoritățile să vină cu o serie de măsuri. Există părinți care nu pot renunța la locul lor de muncă, există familii monoparentale, există lucrători in linia întâi care nu au cu cine lăsa copiii. Nu toți avem bunici, nu toți suntem freelanceri.

Eu mă gândesc la o serie de potențiale soluții, rămâne de văzut cu ce plan de măsuri vin autoritățile”

• plata unei compensații financiare subvenționate de stat pentru părintele care trebuie să stea acasă cu copiii și după ridicarea stării de urgență
• menținerea și promovarea măsurilor de telemuncă acolo unde se poate. Sper ca firmele unde se poate munci de acasă să nu își cheme angajații la muncă imediat după 15 mai. Ar fi cea mai mare greșeală.
• în vară (probabil din iunie) și dacă se constată reducerea circulației virusului (experții așa estimează) poate se analizează redeschiderea centrelor educaționale (private și de stat) care să funcționeze în regim de club de vacanță, cu respectarea unor reguli stricte de igienă. Un număr redus de ore pe zi, fără activități educaționale precise. Eventual cu o selecție a cazurilor care pot accesa aceste servicii. În acest fel avem și o șansă de reviriment pentru creșele, grădinițele și școlile private atât de afectate economic de această pandemie.

Important e să ieșim sănătoși in asta! Mai puternici sigur vom fi

Știu că este greu, foarte greu să muncim cu copiii de acasă. A fost piatra mea de încercare a ultimilor ani, până când au intrat în grădi și bunicii au putut prelua din timpul meu cu ei

Da, având copiii sub supraveghere și deci timp limitat pentru muncă nu mi-am putut atinge maximul potențial profesional. Da, nu am putut implementa toate proiectele dorite. Si am trăit văzând cum ideile mele de bine se destramă. Am trăit cu sentimentul că aș fi putut face mai mult, că mi-aș fi putut trăi viața profesională și personală altfel, cu mai puține constrângeri. An de an viața mea a fost o înșiruire de copii, muncă, copii, muncă și prea puțin timp real pentru mine. Am trăit în colivia casei în toți acești ani, fără ieșiri, fără distracții, fără posibilitatea de a relaționa cu alte persoane decât mame și copii sau cei apropiați din familie.

A fost un sacrificiu pe care nu e necesar să îl facem în condiții normale, dar eu nu am avut de ales și mi-am asumat asta. M-am adaptat și am supraviețuit.

Și asta a durat 6 ani, iar când s-a terminat și viața mea a intrat în normal, a venit pandemia și un nou val de izolare în casă.

Da, am suferit financiar până în punctul în care au apărut discuții în familie. Da, am tânjit după a purta haine office și a mă simți măcar 1% admirată de altceva decât de două perechi de ochișori de copii.

Ce accentuez e că am supraviețuit. Ba chiar m-a întărit, perioada aceasta mi-a servit multe lecții. Probabil fără ele, fără această pregătire aș fi cedat psihic în fața izolării aduse de pandemie. Așa că din lumina experienței, dragi mame, nu pot decât să vă spun să mai răbdați un pic. Va trece. Nu mai e mult. Important e să ieșim cu toții sănătoși din asta. Că mai puternice, sigur vom fi!

Chiar dacă nu mai avem unde lăsa copiii, evitați să aglomerați parcurile și mallurile. Păstrați distanța socială și normele de igienă.