Sunteți probabil obișnuiți să ofer sfaturi de parenting legate de bebeluși. De data aceasta vă spun ceva ce ar trebui să vă ghideze în relația cu copiii ce au depășit vârsta bebelușiei.

Lăsați-i pe copiii voștri să și exprime emoțiile pozitive dar mai ales negative. Învățați-i să își exprime constructiv emoțiile, chiar și cele de care voi ca părinți vă temeți sau care vă fac pe voi ca părinți să nu vă simțiti confortabil. Ghidați-i în acest proces, fiți alături de ei în acest proces. Poate vi se pare anevoios, poate vi se pare greu sau neacceptabil. Dar da, lăsați-i să își exprime furia, teama, anxietățile cele mai mărunte. Lăsați-i să spună ce îi doare sufletește. Încurajați-i „să se plângă”. Teama, disconfortul, furia, tristețea trebuie să își găsească o ieșire îm exterior, altfel ele vor face ravagii în interior. Și voi, părinții lor sunteți acolo pentru a-i ghida și a le fi sprijin emoțional. Nu negați emoțiile lor mari de oameni mici, doar pentru că vă sperie pe voi, oamenii mari. Nu întrerupeți brutal tantrumul, fiți mai degrabă acolo alături de copil, luați-l în brațe și ajutați-l să treceți împreună peste moment. Nu încercați să ștergeți lacrimile înainte ca ele să apară doar pentru că vă este vouă teamă de furia ce vine odată cu ele. Încercați să nu mai vedeți în teamă, în timiditate sau în insuccesul aparent al copilului o slăbiciune, ci mai degrabă o poveste din care puteți învăța împreună. Pentru că e un drum pe care îl parcurgeți împreună. Iar voi sunteți ghidul, voi sunteți cei care aveți datoria de a ghida copilul prin oceanul de emoții plăcute sau mai puțin plăcute și de a-l duce teafăr la liman.

Am crescut într-o familie în care a-ți expima emoțiile era un tabu, o rușine transmisă probabil din generație în generație. Am învățat să reprim, să nu mă plâng, să nu mă tem, să pot trece peste orice. Din exterior pare rețeta succesului. Dar vă asigur că nu este. Este incredibil de greu. Și simt asta acum la maturitate, când toți cei apropiați îmi pun în cârcă problemele lor, pentru că ei la rândul lor nu au știut să cearî ajutor la timp negându-și propriile semnale emoționale.

Copilul care nu e lăsat să își exprime emoțiile pozitive sau negative va crește sărăcit emoțional. Copilul crescut în spiritul „noi în această familie nu plângem, noi nu avem voie să ne temem de nimic, noi suntem puternici întotdeauna” va învăța lecția discordanței de sine. Pentru că în viață nu suntem niciodată puternici la modul absolut. În viață avem nevoie de ceilalți. Iar puntea de comunicare cu ceilalți e întotdeauna (și) una emoțională. Copilul care nu este lăsat să se plângă sau să se teamă e un copil care va învăța să nu ceară ajutor. Pentru că nu a primit de fapt  ajutor. Copilul care nu a fost lăsat să își exprime teama nu va învăța de fapt niciodată cu adevărat ce este curajul.

În primele luni și primii ani de viață umărul vostru și brațele voastre susțin dezvoltarea celui mic prin apropierea de care orice om are nevoie ca fundament al existenței sale. Din brațele voastre se desprinde și învață să meargă și să devină așa cum ne place să spunem independent și autonom. Mai apoi brațele voastre sunt locul în care își găsește refugiul atunci când plânge sau când se teme. Din brațele voastre se desprinde pentru a deveni autonom emoțional.

Scriu toate cele de mai sus pentru că evenimentele cu care ma confrunt de ceva vreme mă fac să văd încă o dată vidul emoțional în care am trăit ca și copil. Pentru că părinții mei la fel ca  toți ceilalți părinți au fost cei mai bine intenționați părinți din lume. Dar am crescut în vremuri în care a simți era mai puțin important decât a avea. Și îmi dau seama cât de mult m-ar fi ajutat să învăț să mă tem înainte de a piept cu teama, să învăț să cer ajutor, să învăț să spun celorlalți ce mă doare fără să îmi fie rușine de „propria slăbiciune”.

Nu știu ce exerciții putem face noi ca părinți să vindecăm rănile copilăriei și să restructurăm din temelii construcția emoțională a vieții noastre. Un curs de parenting nu e suficient, e nevoie de mai mult de atât. Și asta am spus-o dintotdeauna. Și nu aveam nicio intenție să transform postarea în reclamă la ceva. Dar informați-vă, lucrați emoțional cu voi. Puneți-vă întrebări despre cum își vor găsi copiii voștri drumul.