Ministerul Sănătății din România a actualizat Metodologia privind nașterea la gravidele cu infecție suspicionată / confirmată cu virusul SARS-CoV 2, ce provoacă Covid. Actualizarea s-a produs la finalul lunii octombrie, documentul venind în completarea ghidului elaborat în martie de comisiile de specialitate din Minister.

Metodologia vorbește și despre alăptare (continuarea firească a procesului nașterii după părerea mea) și acesta este și motivul pentru care aduc în discuție acest subiect.

În versiunea Metodologiei elaborate în martie, Ministerul Sănătății recomanda explicit separarea mamei cu infecție confirmată sau suspectă de Covid, de bebelușul ei. Laptele matern urma să parcurgă calea deșeurilor biologice, nefiind oferit bebelușului (asta în cazul în care mamei nu i-ar fi fost oprită medicamentos lactația).

Aceste recomandări au rămas neschimbate în scriptele oficiale ale Ministerului vreme de șapte luni, până de curând…când de fapt schimbarea nu prea e schimbare. Dar vă las pe voi să confirmați sau să infirmați.
Astfel, de la debutul pandemiei și până în prezent, chiar și în puținele maternități din România cu sisteme rooming in (mama și bebe împreună după naștere), acele mame cu infecție confirmată sau suspicionată Covid și-au văzut bebelușii la zile bune de la naștere, după externare.

Situație valabilă și pentru contextul în care bebelușul era depistat pozitiv și mama negativă (am avut și astfel de situații rare în România). Despărțirea se producea chiar și în situația în care ambii erau depistați pozitiv. În multe situații se întâmpla ca mama să se vadă cu bebelușul la câteva ore după naștere, să stea împreună, apoi să vină a doua zi rezultatul testului PCR recoltat mamei la naștere, iar cei doi să fie despărțiți și mama mutată pe secție Covid. După ce în prealabil au stat o noapte întreagă în contact…Un scenariu oarecum kafkian.

Cum au trăit mamele cu Covid nașterea în pandemie? Greu de dat un răspuns unitar. O parte din mamele cu Covid au resimțit acut stresul separării, altele au dat sens separării văzând în aceasta o modalitate de a preveni transmiterea bolii la bebeluș.
Interesant este și felul în care metodologia românească a refuzat să țină pasul cu protocoalele internaționale, care s-au revizuit de câteva ori pe parcursul acestor luni. De la bun început poziția globală a Organizației Mondiale a Sănătății a fost pentru nesepararea mamei de nou-născutul său și pentru inițierea și continuarea alăptării, cu respectarea unor precauții de bază.

CDC a recomandat de la bun început oferirea de lapte matern sugarului, chiar și în contextul separării de mamă, nuanțând mai apoi recomandarea privind separarea. Noi am bătut pasul pe loc, până de curând, considerând laptele matern un „deșeu infecțios”.

Nu știu exact ce a determinat Ministerul să opereze modificarea (presiunea organizațiilor non-guvernamentale, demersuri ale mamelor și viitoarelor mame care au trimis mailuri Ministerului, evoluția recomandărilor internaționale). Cert e că pe 26 octombrie s-a produs minunea. Însă modificările din Metodologie nu îmi sunt pe deplin clare și nu înțeleg cum va sta la modul concert situația, pentru mamele și bebelușii din România.

„Astfel, recomandarea inițială este ca nou-născutul să fie preluat de echipa de neonatologie și internat în secție, iar ulterior, în funcție de statusul matern și cel al nou-născutului, sunt indicate următoarele: 1. Mama pozitivă și asimptomatică + nou-născutul asimptomatic – se va efectua testarea in primele 24 de ore. ➢ Test pozitiv + nou-născut asimptomatic – monitorizare în sectia de neonatologie sau Terapie Intensivă Neonatală in functie de evolutia clinica ulterioara a simptomatologiei și retestare la 48 de ore. ➢ Test negativ + nou-născut asimptomatic – îngrijire în sistem rooming-in acolo unde infrastructura si conditiile de cazare permit acest lucru, cu menținerea alăptării, respectând riguros măsurile de prevenție și control a transmiterii virale”, se arată în Metodologia revizuită.

Legat de alăptare „decizia de alăptare, îngrijirea nou-născutului în sistem rooming-in precum și managementul acestuia pe toată durata internării în maternitate se va face de comun acord cu mama, prin informarea corectă a acesteia și după semnarea unui consimțământ informat și individualizat, de la caz la caz.” Și „Această metodologie se va adopta și se va adapta în funcție de idiosincrazia locului respectiv privind modul de organizare precum și numărul/volumul de resurse umane”

Ce pot să vă spun din informațiile de la mame care au născut la câteva zile de la actualizarea metodologiei, e că și în maternități mari, cu circuite bine puse la punct separarea mamei de bebeluș e o realitate, chiar dacă ar intra pe scenariul actualizat al protocolului. La fel de real e că mamelor li se propune varianta ablactării. Ca fapt divers, unul din cele mai nepromițătoare articole de pe blog (cel despre oprirea alăptării cu ajutorul medicamentelor) a fost pe parcursul ultimelor luni în top 3 accesări zilnice.

Cum pot fi schimbate lucrurile? Vă spun cu sinceritate că nu știu. La debutul pandemiei, împreună cu Silvia Nicoară, consultant IBCLC am deschis discuțiile despre acest subiect la nivelul asociației profesionale din care fac parte, Asociația Consultanților în Lactație din România. Am redactat chiar o scrisoare deschisă la nivel de Asociație , care a fost înaintată Ministerului. Eforturi de acest gen au făcut și organizații non-guvernamentale mai mari, prin demersuri similare și lobby. Au existat și demersuri individuale și pare-se de mare impact, ale mamelor și viitoarelor mame, care au trimis e-mailuri pe adresa Ministerului. Și li s-a răspuns.

O nouă schimbare de Metodologie nu cred că se va produce prea curând. Metodologia se va schimba, conform Ministerului doar în momentul în care apar schimbări „relevante cu privire la managamentul gravidei și al nou-născutului cu infecție SARS-CoV-2”. Puteți citi versiunea actualizată a Metodologiei aici. Versiunea anterioară, publicată în martie 2020 poate fi citită aici

Poate că schimbarea s-ar produce mai ușor prin oferire de suport în mod direct maternităților, e o opinie pe care am enunțat-o de la debutul pandemiei. Cert e că vremurile sunt speciale și nașterea în pandemie e specială și ea. Impactul ratelor scăzute de alăptare se va resimți la nivel de sănătate publică mult timp de-acum înainte. Iar starea emoțională a mamei, experiența din preajma nașterii? Ca de obicei, acestea nici nu par să aibă un loc pe podiumul îngrijirii peripartum în România.

Iar ceea ce am scris aici e doar o parte din problemă, o problema de „lumea întâi” am putea spune, dacă e să ne raportăm la situația generală a îngrijirii peripartum. În realitatea, situația e mult mai gravă. Bugetele alocate îngrijirii nou-născuților prematuri din secțiile de Terapie Intensivă a scăzut progresiv în 2020 față de 2018, așa cum se arată în scrisoarea deschisă a organizației Salvați Copiii.

Vă las mai jos comentarii ale unor mame ce au născut în afara țării și abordarea de acolo în cazul suspiciunii Covid: