Cum au învățat copiii mei adormiți cu sânul să doarmă singuri toată noaptea?
Am doi copii diferiți ca picătura de apă de cea de ulei. Ambii adormiți și alăptați la sân, la cerere, ambii născuți din aceeași părinți, ambii băieți și cam aici se termină asemănările de ordin general.

Cel mare, T., e mișcarea în persoană, e energie pură. Nu stă locului o clipă. Mintea lui trebuie să descopere ceva în permanență, corpul lui, să se miște. S-a văzut asta de când era bebe mic, deși la vremea respectivă îi puneam comportamentul doar pe seama problemelor de hrănire nu și a temperamentului.

Ca să fie liniștit a trebuit să îl port aproape non stop pe timpul zilei în sistem de purtare. Nici 5 minute nu îl puteam lăsa între mese, la orizontală. Făceam efectiv ture cu el prin fața blocului, în sistem de purtare, ore în șir, cât își făcea somnul, pe vânt, pe ploaie, pe zăpadă.

Noaptea se trezea de atât de multe ori încât nu am reușit niciodată să le țin minte șirul. Cicluri de somn scurte, finalizate de fiecare dată cu alte alăptări pentru a readormi. Singurul moment de bebelușie în care a adormit singur a fost după prima masă de diversificare. Atât. O singură dată. În rest, puteam prezice data exactă a erupției dentare după faptul că, cu fix o săptămână înainte ca doi dinți să iasă deodată, începea să se trezească noaptea mai des decât până atunci. Mai des decât oricum foarte des.

Al doilea, mezinul R., e genul acela de copil pe care nu îl scoți din ale lui, pare că e în acord total cu nevoile corpului său și nu le neglijează. E genul primul la masă, primul la somn, se duce singur. Se mișcă mai lent și pare că are nevoie de un timp mai mare pentru a procesa în interiorul său informația ce ajunge la el. Trăiește foarte intens în interiorul său.

Și-a sincronizat extrem de ușor ritmul de somn cu cel al fratelui mai mare cu 3 ani. Bebeluș fiind (odată depășite primele săptămâni, refluxul și provocările specifice) sugea, apoi dormea câte 3 – 4 ore, după care se trezea și o lua de la capăt.

Mi s-a întâmplat cu el ceea ce nu credeam posibil, a adormit cu muzică relaxantă pe fundal. Eram într-un local, mă pregăteam să îl alăptez și până să îi trag overall-ul de pe el, adormise liniștit de muzica de lounge și culorile de lavandă cu care erau decorați pereții. Pe la vreo 5-6 luni a început să doarmă câte 6 ore legate pe timpul nopții. Iar de pe la 9 luni, nopțile mele au devenit din nou grele. Pe fondul unei etape intense de dezvoltare cognitivă și motrică a început să se trezească foarte des și să vrea să sugă doar stând în cele patru lăbuțe sau peste mine. Și a ținut-o așa până la 1 an și câteva luni.

Cum dorm copiii mei alăptați?

Și acum să vă spun continuarea cu somnul (cel mare va împlini 6 ani, iar cel mic 3, ambii în toamnă).

  • Ambii mei copii au început să doarmă toată noaptea (însemnând aproximativ același program ca al nostru) în jurul aceleiași vârste, aproximativ în jurul vârstei de 2 ani. Perioada a fost dinamică, în sensul că până spre 3 ani au mai existat și nopți cu treziri și cerut țiți, la amândoi, după care am rămas cu supturile doar pe timpul zilei (la decizia lor, nu a mea) Semne că încep să doarmă intervale mai lungi de somn de noapte au apărut după vârsta de 1 an și 6 luni.
  • Ambii mei copii se pun la culcare la ora 9.00 (nu adorm întotdeauna la ora aceea, nu suntem ceas elvețian, dar e un interval de timp rezonabil pentru adormire). Și acesta a fost un proces în sine, în dinamică, pe care nu l-am forțat cu nimic.
  • Ambii copii dorm de prânz, în continuare, chiar și cel mare. În mod surprinzător pentru unii, T. cel mare, mișcarea în formă pur adoarme de prânz cu ușurință atât acasă, cât și la grădiniță.
  • Ambii copii dorm separat de noi, în alt pat, în altă cameră, deși am practicat bed sharing-ul (dormitul în același pat) până când au decis ei că e mai fain să se mute.
  • Citind cele de mai sus o să credeți că avem o viață perfectă, cu un somn perfect, o rutină de ceas elvețian. Nici vorbă. Așa cum e firesc avem și noi perioadele noastre. Inclusiv cele în care ne plimbăm cu ei în mașină la prânz, pentru a-și face somnul.

Ce am făcut și ce nu am făcut?

Vă spun ce nu am făcut:

  • Nu am urmat rutine stricte.
  • Nu mi-am sacrificat somnul meu și așa fragmentat pe timp de noapte pentru a-mi nota cât au dormit și de câte ori s-au trezit.
  • Nu am pornit de la premisa că dacă nu le setez copiilor obiceiuri sănătoase de somn încă de la 3 luni de viață nu vor dormi niciodată bine.
  • Nu le-am refuzat sânul, nu am alăptat la program în încercarea de a-i face să doarmă.
  • Nu i-am învățat cum să se autoliniștească forțat.
  • Nu am simțit anxietate vis a vis de ideea de a-i adormi cu sânul. Nu am crezut nicio clipă că se învață așa și apoi nu se mai dezvață.

Să vă spun și ce am făcut:

  • Am acceptat ideea de dinamică a somnului, de consolidare a somnului neîntrerupt pe timpul nopții în timp. La fel ca mersul, somnul e o achiziție în sine.
  • Mi-am setat mintea pentru a privi trezirile lor ca pe ceva normal ce se va estompa în timp. M-am setat să accept că ceea ce pot controla ține de mine și mai puțin de ei. Realocarea aceasta a resurselor m-a făcut să supraviețuiesc cumulat, celor 5 ani de nesomn. Da, e cumplit de greu să nu dormi.
  • M-am ghidat după semnele lor de oboseală. Am învățat să le cunosc și să le respect, ceea ce în timp a condus la crearea unor ritualuri de somn, iar programul a venit de la sine.
  • Am respectat reguli de igienă a somnului, reguli de bază, de care ar trebui să ținem cont și noi, adulții, în privința somnului nostru. Dar o facem rareori. Și apoi dăm vina pe faptul că cei mici nu ne lasă să ne odihnim.
  • Am apelat la soțul meu, ba chiar l-am forțat să se implice atunci când eu nu am mai putut face față trezirilor pe timpul nopții, iar el dădea semne că bate în retragere.

Nu, nu suntem părinți perfecți. Da, a fost tare greu, dar lipsa somnului e ceva cu care se confruntă majoritatea părinților de copii sub 3 ani, indiferent că au copii alăptați sau nu.

Vreau să subliniez însă un lucru. Temerile de genul „îl adorm la sân și asta înseamnă că nu va adormi niciodată singur, fără mine” sunt nefondate.

Din experiența mea în lucrul cu părinții, acolo unde nu există probleme de hrănire sau probleme de sănătate care să afecteze ritmul de somn al copilului (și care să impună tratarea acelor probleme), e mult mai odihnitor pentru întreaga familie să se consolideze ritualuri sănătoase de somn pornind de la ascultarea nevoilor copilului și acceptarea ritmului să firesc.

Mult mai eficient, mult mai odihnitor decât „proactivitatea” nejustificată de a face exerciții de dormit toată noaptea cu bebeluși de 3 luni, de a ține liste și listuțe cu ore de trezire pe timpul nopții, de a lăsa copiii să plângă neconsolat în speranța că vor învăța să se liniștească singuri.

Dacă vrei să afli mai multe despre somnul copilului și relația cu alăptarea, te invit la următoare ediție a cursului dedicat somnului copilului alăptat. Mai multe detalii și înscrieri aici

2
Implica-te in discutie, lasa un comentariu

avatar
1 Comment threads
1 Thread replies
1 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
2 Comment authors
Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovGeorgiana Recent comment authors
Georgiana
Georgiana

Buna, am o bebelusa de 4 luni si de cateva nopti imi doarme foarte nelinistita mereu se foieste in timpul somnului bineinteles pe langa faptul ca cere papica la maxim 2 ore precise z ca pap lapte praf, v as fi recunoscatoare daca m ati ajuta cu o explucatie