Pe vremea când eram în facultate am discutat și dezbătut la una din orele de curs, o dilemă cu mare aplicabilitate în societate – dilema prizonierului, un paradox de mare angajament economic și societal, unul din jocurile de sumă nulă pe care le jucăm (uneori fără să știm) ca actori în societate.

Anii din urmă m-au prins alături de mame, bebeluși (ai mei și ai altora) și de …sâni,  unitate adiacentă a oricărei diade mamă-bebe (fie că alăptează, fie că nu). Atâtea discuții despre sâni, nu mi-a fost dat niciodată să port. Și cu asta, mare surpriză, am descoperit un alt paradox, o altă dilemă a societății contemporane. Am îndrăznit să o numesc colocvial – dilema țâțelor.

Când ești femeie ai toate șansele să fii echivalentul unei perechi de sâni

Toată lumea are ceva de spus despre sânii femeilor. De la oameni simpli: bărbați, femei, mame alăptărese sau nu, jurnaliști, vedete, filosofi, psihologi. Uneori ai senzația că sânii ne obiectivează și ajung să definească cine suntem ca persoane, uneori mai mult decât altceva. Spre exemplu, cu ocazia câștigării trofeului de la Wimbledon de către Simona Hale, publicația The Sun a dedicat un amplu material faptului că jucătoarea de tenis și-a micșorat chirurgical sânii, pentru a putea juca mai bine tenis. Jurnaliștii au prezentat asta drept cel mai mare sacrificiu pe care Simona l-a făcut pentru a ajunge în cele din urmă câștigătoare la Wimbledon și calea care a ajutat-o pe Simona să câștige la Wimbledon! Nu orele de muncă asiduă, nu forțarea limitelor propriului corp, nu concentrarea mentală sau talentul au definit-o și i-au asigurat calea spre succes… ci …sânii.

„Alăptarea în timpul zborului cu avionul ar trebui să fie interzisă”

E poate domeniul colateral sânilor ce suscită cele mai multe dezbateri. Armate de comentatori și comentatoare în social media, la TV, prin publicații dezbat una din cele mai normale funcții ale organismului uman (cea de hrănire). Și nu cu prea multe opinii pro.

De curând ați citit probabil de scandalul KLM, care a ieșit public spunând că susține alăptarea dar îi poate cere unei mame să se acopere dacă ceilalți pasageri sunt deranjați. Până aici poate că nimic nu pare ciudat. Dar totul a pornit de la relatarea de pe Facebook a unei mame, căreia înainte de decolare  i s-a oferit o pătură! Cu care să se acopere pe ea și pe copil, atunci când va alăpta, ca nu cumva să îi deranjeze pe alți pasageri. Acum serios vorbind! Voi ați putea mânca acoperiți de o pătură? În fine, discuția a escaladat în social media (cu foarte multe persoane făcând mișto de KLM), a escaladat și în media tradițională și a lansat pe sticlă inclusiv persoane care susțineau că alăptarea în avion nu ar trebui permisă!!! Vă imaginați cum ar fi să vă fie extrem de sete dar să nu aveți voie să beți nici măcar un pic de apă, pe parcursul unui zbor de 2, 3 sau 12 ore?

Nu mai intru în detalii tehnice (plictisitoare pentru unii) despre cum un bebeluș ar trebui să și respire când mănâncă la sân, cum unii au nevoie să fie bine susținuți (de mâna mamei sau de corpul ei) poziția permițându-le să stea cu capul într-o ușoară extensie pentru a suge corespunzător la sân. E tehnică, e artă. Mai ține și cu mâna o pătură paravan (eventual la peste 30 de grade Celsius). Ai rezista oare? Ți-ar plăcea să fi tu acel bebeluș? Și toate acestea în numele decenței, de fapt în numele unei false pudori? Toate acestea pentru că cei deranjați de alăptarea în public nu își pot folosi propriile paravane (adică ochii, capul și gâtul) întorcându-le simplu (printr-o mișcare ce nu durează decât câteva secunde) în partea opusă? E chiar atât de greu?

Vă deranjează alăptarea în public? Folosiți aceste instrumente cu care suntem înzestrați fiecare dintre noi și care ne permit să ne ațintim privirea spre ceva ce ne place. Deschideți o carte! Mai aruncați un ochi în ecranul telefonului că oricum stăm toată ziua cu nasul în el. Soluții sunt, pentru toată lumea. E mai simplu decât să ne țineți lecții savante despre intimitate și despre cum bebelușii alăptați ar trebui să mănânce la program (nu, nu pot să mănânce la program).

Când vedetele apar semi-nud pe covorul roșu sare cineva cu păturica spunându-le să se acopere?

Poate că discuțiile acestea pro și contra despre alăptare la vedere nu ar fi atât de deranjante dacă nu ar fi pline de ipocrizie. O avem mai jos pe Rihanna, pe covorul roșu (artistă care îmi place foarte mult). Uitați-vă cu atenție la ținuta ei de gală, pe un covor roșu în fața a sute de fani, fotografiată, filmată. Apare prin cadru vreo doamnă sau vreun domn cu păturica în brațe, îndreptându-se spre ea și spunându-i „Doamna Rhianna, vă las aici o păturică să vă acoperiți în caz că cineva e deranjat că vi se văd sânii?” (gulerul de blană din poză e doar de formă, nu pentru a acoperi ceva)

Pe de altă vă pun mai jos o poză cu o mamă ce alăptează în public. Vedeți vreun mamelon pe-acolo? Vreun sân proeminent plecat în recunoaștere? Ceva ce ar atrage privirile curioase atât de mult încât să nu mai poată fi direcționate în alt parte?

Toată lumea iubește sânii până în momentul în care încep să fie folosiți pentru ceea ce au fost concepuți

Se compară poza de mai sus cu cea Rihannei, dezgolită pe covorul roșu? Ați văzut vreo dezbatere televizată în care vreun invitat a venit cu ideea de a se interzice vedetelor să apară pe covorul roșu purtând un decolteu adânc? Să vină cineva cu o astfel de inițiativă și pe bună dreptate că am spune cu toții că e o încălcare a drepturilor omului. Atunci cu copiii ce avem? Unde mai pui că să ceri unei mame să se acopere atunci când alăptează e discriminare, în multe țări legea protejând dreptul mamelor de a alăpta acolo unde își doresc să o facă, putând fi chiar ilegal să sugerezi unei mame ce alăptează să o facă în altă parte.

Așadar ajungem la paradoxul sânilor: „Toată lumea iubește sânii până în momentul în care încep să fie folosiți pentru ceea ce au fost concepuți”. Nu am zis-o eu pentru prima oară în această formulă, ci un bărbat.

În concluzie, poate că dacă am vedea mai multe mame alăptând nu ne-ar mai oripila un gest atât de inofensiv. Ne-am vedea fiecare de treaba noastră și poate că treptat, ne-am uni eforturile pentru a dezbate teme de real interes: sănătatea mamelor și a sugarilor, prevenția și screeningul cancerului de sân, faptul că există zone în lume unde se moare de foame și nu există acces la apă potabilă și medicamente de bază,  poluarea planetară, încălzirea globală, etc.

Până atunci că invit să ne familiarizăm cu alăptarea, în public și nu numai, în cadrul Săptămânii Alăptării 2019.Aveți programul aici. Am pregătit o petrecere de alăptare pentru mame și viitoare mame (detalii aici), dans cu bebelușii în brațe (detalii aici) dar și un eveniment în care sperăm să dezoripilăm oamenii oripilați de alăptare și să normalizăm acest gest firesc – Marea atașare (la țiți), adică cât mai multe mame, care alăptează în același timp, într-un loc public (detalii aici).