Nu știu cum sunteți voi, dar eu am ajuns să prețuiesc timpul mai mult ca orice altceva. Și nu orice fel de timp, ci timpul petrecut cu familia restrânsă. De câțiva ani, tot ceea ce fac, fac pentru a avea cât mai mult timp pe care să îl petrec alături de ei, soțul meu și copiii mei. Am devenit alergică la tot ce înseamnă lucruri care îmi mănâncă din timpul de calitate pe care l-aș putea petrece cu ei.

Nu a existat niciodată în viața mea un moment în care să fi valorizat timpul mai mult ca acum. Până să  îi am pe cei mici a exista munca. La un moment dat ajunsese să îmi acapareze toată ziua și toată energia. Din ceva necesar și plăcut, s-a transformat treptat în cea mai mare sursă a frustrărilor mele. Asta a stat (printre altele) la baza deciziei mele de a mă reconverti profesional și de a ne reduce și nivelul de trai, dând câștigul financiar la schimb pentru mai mult timp. Până să îmi dau seama ce vreau să fac, au apărut cei mici. Iar de atunci timpul nostru se împarte la trei.

Cu fiecare sărbătoare ce vine și ce trece îmi dau seama că nu voi putea să le ofer alor mei amintirile pe care le-am colecționat eu de-a lungul copilăriei mele. Imaginea aceea a mamei mele care stătea de dimineața până în miez de noapte gătind cele mai gustoase mâncăruri din întreaga noastră familie extinsă, agitația plăcută, vizitele la rudele din alte localități nu mai fac parte din ritualurile noastre de sărbătoare. În momentul în care ne-am construit ca și familie am definit și ritualurile noastre proprii. Așa se face că în loc de pască pe masă, am avut o plimbare frumoasă în natură, totți patru, în singura zi din acest week end prelungit în care nu a plouat. Meselor de sărbătoare în familia extinsă le alocăm o zi în care ne străduim să strecurăm și timp pentru noi. Poate că această orientare spre noi 4, mai mult decât spre întreaga famlie extinsă face ca unele tradiții să nu se transmită cu atâta ușurință de la o generație la alta, însă e prețul pe care îl plătim în căutare de timp. Avem prea puțin timp pentru a ne mai formaliza. Prefer mesele informale în patru în care stăm îmbrăcați cum vrem, mâncăm alimentele în ce ordine vrem și mai inserăm și un joc de-a avionul, cu cei doi pitici, pe deaspura mesei.

Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine timpul petrecut alături de familia mea a devenit unul din lucrurile pe care le prețuiesc cel mai mult.

Foo Kat Grigg, Flickr

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Daca ti-a placut acest articol apasa Like paginii Inbratelamami. In cazul in care doresti o consultatie in alaptare foloseste pagina de contact sau alatura-te comunitatii din grupul de sprijin In brate la mami - sprijin in alaptare


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

Ai gasit util articolul ? Lasa un comentariu

avatar
wpDiscuz