Cand am ramas insarcinata, am intrebat-o pe mama mea de ce nu m-a alaptat. Mi-a raspuns simplu: „Nu am avut lapte decat o luna!”. Am inceput o documentare infocata as putea spune. De ce nu a avut lapte? Care sunt cauzele medicale? Exista ele sau nu? Am aflat ca alaptarea nu doare, ca laptele este in sani inca din trimestrul II de sarcina, ca bb trebuie atasat corect la san, ca sunt foarte importante primele ore pentru un start bun in alaptare etc. Aveam informatiile! Stiam ca o sa alaptez! Pentru siguranta, i-am povestit totul sotului meu cu rugamintea daca vreau altceva decat ce ii povestisem sa ma ajute sa nu cedez si sa corecteze imediat.

Am nascut dupa 10 ore de travaliu, prin cezariana. Foarte deprimata ca nu am reusit natural, foarte fericita ca in sfarsit imi cunosc puiul, plangand si razand in acelasi timp cand l-am vazut pentru prima data, am fost dusa la ATI. Am asteptat cu nerabdare sa mi-l aduca. Am repetat in cap de o mie de ori tot ce citisem si eram pregatita sa il pun la san. Am inceput sa plang de fericire cand mi l-au adus. Dar cand am incercat sa il pun la san…nimic. Bebe dormea…nu am reusit nicicum sa il trezesc si sa il atasez. Am inceput sa plang pentru ca celelalte mamici alaptau langa mine, iar eu nu reuseam nici macar sa imi privesc puiul in ochi. Dar am decis sa il tin pur si simplu in brate macar. Am intrebat de ce i s-a dat lp fara sa fiu informata si au spus ca nu i-au dat nimic. O asistenta a venit la mine si mi-a spus sa il pun pe pieptul meu si sa am rabdare. Asa am facut si dragul meu pui usor, usor a gasit sanul si a reusit sa se ataseze. Nu, nu stiam daca inghite sau nu, dar eram fericita ca este la san. A doua zi am trecut in salon impreuna. M-am tot chinuit sa il atasez cu ajutorul asistentelor. Se atasa greu, dar adormea, nu tragea. Intr-un final una din fete mi-a spus sa nu mai las pe nimeni sa ma ajute cu atasarea. Sa raman singura in salon si sa incerc asa. Si da am reusit! Dupa 3 zile insa, ajunsi acasa, deja incepusem sa am dureri la san. Dar nu am renuntat. Am alaptat in continuare. Stiam ca atasarea nu e ok, dar nu stiam unde gresesc, mai ales ca bb era somnolent din cauza icterului si dormea si cate 5 ore. In a 5a zi ne-am vazut cu un consultant. A fost momentul in care am spus ca nu mai pot alapta din cauza durerilor. Am decis sa pompez pana ne vedem. Si ce schimbare a fost cand mi l-a atasat corect. Nu simteam decat iubire, durerile nu mai erau…am fost atat de fericita. Am invatat sa urmaresc suptul activ, cum se face atasarea corecta, de ce ar trebui sa il trezesc mai des sa suga etc. In schimb mi s-a recomandat sa suplimentez cu lapte praf pana bb face 3 kg, pentru ca nu avea putere sa traga, iar eu la pompa nu scoteam nimic oricat as fi pompat.

Am suplimentat cu Sns, dar nu pana la 3 kg. Ajuns la 3 kg, am eliminat instinctiv cate o masa de lp la cateva zile, iar la o luna ramasesem doar cu masa de seara de dupa baita(90 ml-bagati cu forta as putea spune acum, pt ca bb sa doarma linistit toata noaptea). Si pentru ca bb nu statea in carucior afara si mie imi era jena sa se holbeze toti la mine cum alaptez afara, a venit si greseala nr. 2: supliment cu lp inainte de plimbarea de seara.

La o luna aveam 2 mese de lp: 90 ml inainte de plimbare si 90 ml seara. Ajung in sfarsit pe grupul Alapteaza!, citesc povestea Laurei Serban si incep din nou framantarile. Eu de ce nu pot? De ce continui sa ii dau supliment? Imi aduc aminte cuvintele mamei:” nu am avut lapte!”. Dar eu aaam! Cum imi dau seama ca e de ajuns sau nu? Aha…indicatorii! Hai, Georgiana se poate!

A fost momentul in care am chemat un alt consultant, am facut un plan de bataie si am inceput usor usor. Care a fost planul? Pompat cat se poate de des dupa ce suge bb, corectata de fiecare data atasarea fara exceptie, compresii pe san si suplimente 3 cps pe zi. Pentru ca eram fricoasa ca nu o sa se sature bebe am ales sa elimin 10 ml la 3 zile. Intre timp ajunsesem la 130 ml la masa se seara si 110 la masa de la plimbare.

Prima zi ?! Nu am reusit sa pompez pentru ca bb vroia la san non stop. Noaptea nici atat pentru ca eram prea obosita ca sa ma trezesc. Aplicam insa  compresiile si verificam atasarea. Dupa o saptamana, eliminasem ceva din supliment, dar nu reuseam sa pompez. Am inceput sa iau suplimente multe, fara sa discut in prealabil si cu consultanta mea.  Trebuie sa ma trezesc macar o data noaptea sa pompez. Dar cum fac? Daca se trezeste bb si nu mai are ce suge? Daca o sa fiu prea obosita a doua zi? Merita pentru 40 ml cat scoteam eu la pompA? Am inteles  ca fiecare picatura merita, ca pompatul chiar si in gol creste productia de lapte, ca trebuie sa fiu constanta si sa am muuulta rabdare daca vreau sa reusesc. Zis si facut! L-am pus pe tatal meu sa ma trezeasca la 3 in fiecare dimineata. Am inceput sa pompez cate 40 ml in fiecare seara, pe care ii bagam la frigider si a doua zi ii foloseam pe sns. Nu am reusit in continuare ziua, dar bb era permanent la san, faceam compresii si urmaream sa suga activ. Cand ajunsesem la 60 ml lm muls la masa de plimbare si 100 ml lp la cea de seara, mi-am dat seama ca bb primeste 60 ml de lm muls, iesim la plimbare si el doarme in loc sa stea la san. Am decis ca cei 60 ml sa ii elimin direct si sa il alaptez afara. Am avut insa mereu la mine sns-ul cu lapte matern. Nu am putut insa direct pentru ca indicatorii scazusera. Si deci, am inceput sa ii pun afara sns cu laptele matern muls. Bb l-a luat cateva zile dupa care a vrut doar sa stea la san. Ieseam cu el afara in sistem ergonomic de purtare deja si viata mea era mult mai simpla, iar bb fericit. Am continuat sa pompez. Scoteam noaptea 180 ml pe care ii dadeam a doua zi. Stagnam la 90 ml la masa de seara din egoism, recunosc acum. Stiam ca daca ii mananca o sa dormim linistiti si eu si el, uitand importanta alaptarii noaptea. Am decis sa continui. Am eliminat pana am ajuns la 50ml, pompand, facand compresii si luand suplimente (multe in nesabuinta mea si din nou fara stirea consultantei mele). indicatorii erau ok, bebe activ, eu fericita ca macar atat am reusit. Iar intr-o seara….bb a adormit fara sns. Direct la san, dupa ce facusem ceva compresii. Panica totala! Nu o sa doarma, e brusc, se deshidrateaza etc. Bb a dormit toata noaptea linistit. Am continuat sa mai pompez cateva nopti pentru siguranta, dar bb nu a mai avut nevoie decat de sanul lui drag

Ajunsesem la 3 luni jumatate sa alaptez exclusiv. Am renuntat la pompat, insa suplimentele le luam in continuare de frica sa nu raman fara lapte.

La 4 luni si jumatate, dupa 2 saptamani de chin cu un canal infundat, devenit abces, m-am operat la san. A fost traumatizant si este in continuare cand imi amintesc ca daca nu era acest grup minunat Alapteaza! si fetele care sa ma sustina si sa imi ofere permanent informatii nu cred ca mai alaptam astazi. Durerea cea mai mare a fost insa cand dupa o saptamana de chin cu mastita, indicatorii au scazut foarte mult si a trebuit sa reintroduc supliment.
Dupa operatie bebe primea 200 ml completare.

Dar ce nu te doboara te face mai puternic, asa-i? Am eliminat pentru a doua oara, de data asta fara suplimente luate dupa capul meu si eliminand treptat sesiunile de pompat. Am reusit pentru a doua oara!

Am trecut prin multe: atasarea gresita, ragade cu sange, vasospasm, reflux, aplv, operatie de abces mamar, eliminare supliment. Dar am avut mereu langa mine oameni minunati care m-au ajutat sa inteleg ce se intampla si ce am de facut in continuare! Multumesc Adina Branici, Laura Serban, Liliana Tudose, Liliana Banioti. Fara voi astazi nu alaptam!

Bebe mai are putin si face 1 an! 1an de iubire, de titilit si de dedicare unul celuilalt! Nu stim ce ne rezerva viitorul, dar stim ca o sa titilim pana cand el imi va spune in cuvinte ca nu mai vrea titi!

Luptati fetelor! Nu renuntati! Nu e deloc usor si stim toate asta! Dar la finalul drumului este dragoste! Muuuulta dragoste si fericire! Va imbratisez cu drag!