Zilele trecute mi-am trimis soțul să cumpere o jucărie de la un anumit magazin încă de la răsăritul soarelui. Am vrut să fiu sigură că prinde acea jucărie din ofertă, acea jucărie ce va ajung sub brad, drept cadou de Crăciun. Avem deja un copil mare, ce întreabă de Moș Crăciun (fără ca noi să îi fi spus mare lucru) încă din vară. Am simțit că e o tradiție pe care și-a ales-o singur, ca atare îi facem pe plac.

Când T. era mai mic, sub 2 ani, încă se mai juca cu lucruri din casă pe care le transforma în jucării (role de hârtie igienică, sertare, pahare, linguri), iar jucăriile standard nu îl pasionau. La un moment dat, situația s-a schimbat. Acum avem tripluri de tot felul – mașini de pompieri (cu scară în x, în z, fără scară, cu roți rupte etc). Da, cred că dacă număr mașinile de pompieri trecem lejer de 5. Săptămâna viitoare îmi trimit soțul din nou la coadă la magazin  să cumpere bucătăria de jucărie. Suntem în faza de bucătărit și cred că l-ar bucura maxim să aibă nu doar uneltele, ci și decorul aferent. De când se joacă cu jucării reale, casa a devenit mai aglomerată, fac mai greu curățenie, iar noi am devenit dependenți de cumpărat jucării. Deja plănuim strategii prin a reuși să spunem nu, fără ca întreg magazinul să se uite la noi.

Crăciunul din acest an va fi cu siguranță unul al cadourilor, mai exact al jucăriilor. Cât mai mari, cât mai pe placul său și mă întreb dacă nu cumva pe placul nostru, al orgoliului și al proiecțiilor noastre. Va fi și Crăciunul lui Moș Crăciun. Nu știu cum s-a insinuat Moșul în imaginația lui T., dar întreabă de el încă din timpul verii.

M-am adaptat la dorințele sale dar am totuși câteva puncte pe care nu vreau să le șterg de pe lista de gânduri și vă invit și pe voi să reflectați la ele, înainte de a vă umple coșul de cumpărături

• Ce semnificație are pentru noi, ca părinți, oferirea de cadouri? Este oferirea de cadouri un schimb? Un gest fără alte conotații profunde, dar menit să înveselească copilul? Este o metodă de a “anula” absența noastră de peste an? Este o modalitate de a ne conecta cu copilul prin intermediul unor obiecte pentru că nu reușim să o facem emotional? Indiferent de răspuns, e bine să avem în minte ideea că obiectele nu vor înlocui niciodată emoțiile și timpul petrecut alături de copil. Copiii vor reține mult mai ușor emoții și momente decât obiecte, iar absența noastră emoțională și fizică de peste an nu poate fi răscumpărată prin obiecte.
• Ce semnificație vrem să îi dăm lui Moș Crăciun? Îl introducem în lumea imaginară a copilului doar pentru că a auzit de el, pentru că e un obicei drăguț, ce ne-a înveselit și nouă copilăria? Sau Moș Crăciun vine la pachet și cu o “agenda ascunsă”, de genul Moșul dă cadouri doar copiilor cuminți, dacă nu ești cuminte, nu vine Moșul. Cu alte cuvinte, condiționăm prezența Moșului (sub formă de recompense) pentru comportamentul copilului. Înțelegem că acest gen de educație prin recompense / pedeapsă are efecte limitate și în practică nu e atât de eficient pe cât am fost învățați să credem? Ce facem cu Moș Crăciun atunci când copilul crește și va afla că l nu există în forma în care I l-am prezentat noi?
• Cât de educative sunt jucăriile pe care le oferim drept cadou? Nu materialul din care e confecționată jucăria îi dă valoarea educativă, ci felul în care copilul o poate utiliza. Mă gândesc la cele cinci mașini de pompieri ale fiului meu și îmi dau seama cât de inutile sunt dacă sunt folosite în același scop.
• Este Crăciunul un prilej doar pentru a primi sau și pentru a oferi? Am putea să profităm de acest moment din an pentru a-i învăța pe cei mici lecția recunoștinței și a ajutorului dezinteresat?

Voi cu ce gânduri întâmpinați sărbătorile?

Foto Jim Lukach, Flickr