Zilele trecute presa anunța adoptarea de către Camera Deputaților a proiectului de lege care reglementează strategiile de marketing ale producătorilor de lapte praf. Este de fapt un prim pas pentru transpunerea în legsilația națională a Codului Internațional de Marketing al Substituenților de Lapte Matern. Această transpunere in legislația națională, pe modelul altor state europene, ar însemna posibilitatea de a controla din punct de vedere legal felul în care producătorii de lapte praf (și alțe alimente susbtituente de lapte matern), tetine artificiale și biberoane respectă niște principii de marketing, elaborate la nivel global. Ar însemna teoretic și administrarea de sancțiuni atunci când regulile sunt încălcate (vezi cazul Italiei, unde cadre medicale au fost puse sub acuzare deoarece primeau de la companii de lapte praf mită, în schimbul recomandării fără justificare medicală a alimentației artificiale, descurajând astfel alăptarea) . Ar însemna o normalizare a hărnirii nou născutului și a copilului mic, în direcția normei biologice , care e reprezentată de alăptare. Ar însemna posibilitatea ca mamele să decidă informat și în baza unor informații obiective, modul de hrănire optim pentru copiii lor.
Această lege nu ar însemna sub nicio formă o retsrîngere a drepturilor producătorilor pe o piață liberală, așa cum vor specula probabil producătorii de substituenți de lapte matern. Nici nu va restricționa accesul mamelor care nu doresc să alăpteze, la genul acesta de produse. Este vorba de respectarea unor principii de marketing corect și etic, la care producătorii de substituenți de lapte matern au aderat de bună voie, încă din 1981, dar pe care continuă să le încalce în țările în care Codul nu este transpus în legislația națională. Este vorba de posibilitatea ca mamele să poată alege informat modul de hrănire optim pentru copiii lor, fără a fi influențate de agendele ascunse, interesele comerciale și dezinformarea care planează asupra acestui subiect. Este vorba despre a recunoaște în mod oficial că hrănirea cu lapte praf presupune riscuri (una din prevederile Codului e ca pe cutia de lapte praf să fie menționate riscurile nealăptării)
Când a apărut laptele praf?
Alăptarea este norma biologică a speciei, mecanismul de hrănire ce a asigurat supraviețuirea nou născutului și a copilului mic, practic supraviețuirea speciei umane. Laptele matern este speciospecific (adaptat fiecărei specii de mamifer, în funcție de caracteristicile acesteia) și conține pe lângă substanțele nutritive necesare unei bune dezvoltării a copilului, factori imuni ce oferă protecție împotriva unor infecții care ar fi însemnat decimarea populației de sugari și copii mici. Să nu uităm că antibioticele și medicamentele de sinteză pe care le utilizăm în economiile dezvoltate, în tratarea infecțiilor, au apărut relativ recent, în istoria umanității.
Chiar și așa, omenirea a cunoscut de-a lungul timpului hrănirea artificială, ca subtituent al laptelui matern. Până în epoca modernă, cazurile în care mamele nu alăptau erau însă izolate și veneau de multe ori pe fondul unor preconcepții culturale sau legate de reproducere, fiind corelate în mod deloc surpinzător cu rate uriașe de mortalitate infantilă în populațiile respective. Copiii nealăptați erau, în absența medicației inexistente la acea dată, victime sigure. Spre exemplu în secolul 15 exista în sudul Germaniei o tradiție de a hărni bebelușii cu o mixtură din făină, apă și lapte de vacă, înlocuitoare de lapte matern, alăptarea fiind considerată „murdară”. Jumătate din bebelușii astfel hrăniți mureau, o diferență marcantă spre deosebire de nordul Germaniei, unde alăptarea era principalul mod de hrănire. (Palmers)
Comercializarea globală a înlocuitorilor de lapte matern a început în 1867, când farmacistul elvețian Henri Nestle, a început producția unei mixturi numite farine lactee (făină lactată, o combinație de lapte cu făină), menită să „salveze un copil ce nu poate tolera laptele mamei sale”. În mod evident, mixtura lui Nestle, de altfel un redutabil om de afaceri – în 1873 Nestle vindea deja 500.000 de cutii de făină lactată în Europa, America de Nord, de Sud și Asia- (Palmers) , nu a salvat niciun bebeluș ce nu putea tolera laptele mamei sale. Și deși alăptarea continua să rămână modalitatea tadițională de hărinre a copiilor la acea dată, se întrevedeau deja semnele declinului acesteia. Înlocuitorii de lapte matern încep să prindă teren încet dar sigur, ca urmare a unui cumul interesant de factori: supraproducția de lapte de vacă ce impune utilizarea surplusului, Revoluția industrială, urbanizarea accelerată în Europa, intrarea femeilor în câmpul producției industriale, apariția unor medici și experți ce încearcă să „revoluționeze” hrănirea bebelușilor, declamând în spiritul vremii, alăptarea la program după timpi fermi și reguli precise.
De ce un Cod de marketing pentru laptele praf?
Felul în care a evoluat producția de lapte praf de-a lungul timpului, tehnicile folosite, erorile de producție care au costat viața și sănătatea sugarilor, strategiile de marketing folosite (printre care și ademenirea sistemului medical în jocul comercial), sunt o pagină în sine de istorie, documentată, analizată obiectiv, recunoscută ca atare de organismele internaționale.
Analizând retrospectiv, s-a constatat un fenomen interesant – industria producătoare de substituenți de lapte matern a prosperat, în paralel cu declinul alăptării (marcant în perioada celui de-al doilea Război Mondial când în SUA ratele alăptării se înjumătățesc, ajungându-se în anii 1970 ca la nivel global, ratele alăptării să fie cele mai mici din istorie). Vândut și promovat în mod eronat ca alternativă superioară a laptelui matern, laptele praf nu a adus niciun beneficiu în îmbunătățirea sănătății sugarilor, așa cum sunau reclamele, în schimb ratele mortalității infantile fiind incredibil de mari.
Încă din 1939 existau semnale că propaganda făcută de producătorii de lapte praf are ca rezultat subminarea alăptării, efectele devasatoare fiind semnalate în special în țările din lumea a treia, unde accesul la apă curentă și medicație era redus. Medicul Cicely Williams, constata că în Malaiezia, producătorii de lapte praf ofereau lapte condensat și îndulcit (interzis în Anglia și SUA din cauza asocierii cu un număr extrem de mare de cazuri de îmbolnăvire și moarte la sugari) drept un lapte „ideal pentru bebelușii delicați”. Pentru a ajunge la mame, se foloseau de reprezentante de vânzări deghizate în asistente medicale, care convingeau mamele dintr-o țară cu o tradiție în alăptare, că laptele bovin condensat era mai bun decât laptele matern. Pe fondul declinului alăptării, medicul a constatat o creștere a morbidității și mortalității infantile. Într-un discurs intitulat „Lapte și crimă” (pe care îl puteți citi integral aici), adresat Clubului Rotary din Singapore, al cărui președinte era chiar diectorul companiei Nestle, Cicely Williams susținea că „propaganda înșelătoare legată de hrănirea sugarilor ar trebui pedepsită drept cea mai gravă formă de atentare la securitatea națională: aceste morți ar trebui privite drept crimă „.
În 1973, un interviu în The Independent, cu doi medici pediatri ce au lucrat în Africa, scoate la lumină practicile lipsite de edtică ale companiilor de lapte praf, în încercarea de a intra pe piață. În toată Africa, medicii erau uimiți de numărul copleșitor de mare al copiilor bolnavi de diaree și malnutriție, care erau hrăniți cu lapte praf. Ajunseseră să denumească situația, drept boala celor hrăniți cu biberonul. Producătorii de lapte praf începuseră campanii agresive încă din anii ’50, deturnând prin reclame mincinoase (agente de vânzări costumate în asistente, promisiuni că laptele praf este idealul și superior laptelui matern, livrarea de provizii de lapte praf către spitale și cabinete medicale, ambalaje fără instrucțiuni în limba țării respective), tradiția de hrănire cu lapte matern. La scurt timp, au început să apară și whistleblowerii din industrie și din sistemul medical. Totodată, medicii și voluntarii din zonele cu pricina au scris companiilor producătoare de lapte praf, aducându-le în atenție asocierea dintre alimentația artificială și morbiditatea ridicată, însă fără niciun rezultat.
În 1974, un ONG britanic publică o investigație (tradusă în scurt timp în mai multe limbi) intitulată „The Baby Killer” (pe care o puteți citi aici , în care prezintă (inclusiv în imagini) efectele hrănirii cu lapte praf în lumea a treia. Raportul scoate la iveală faptul că producătorii de lapte praf își promovau produsele în rândul unor populații care nici măcar nu știau să citească și nu dețineau niște standarde minime necesare preparării laptelui praf (apă curentă, surse de încălzire necesare fierberii apei). Companiile subminau cu bună știință alăptarea, conștiente de cât de periculoasă era hrănirea cu lapte praf într-un astfel de context, deoarece la vârsta de 6 luni, hrănirea cu lapte praf pe o lună ajungea să coste aproape jumătate din veniturile lunare ale unei familii africane. La scurt imp, Nestle, liderul de piață la acea vreme dă în judecată ONG-ul. E începutul celui mai lung boicot al unei companii, din istorie, boicot la care au aderat milioane de oameni (inclusiv instituții precum Biserica Catolică), șocați de practicile criminale ale industriei producătoare de lapte praf. Bociotul continuă și în ziua de azi.
În 21 Mai 1981, după câțiva ani de întâlniri la nivel înalt și discuții în care au fost implicate agenții internaționale active în domeniul sănătății, cercetători, reprezentanți ai guvernelor, ai industriei laptelui praf și ai ONG-urilor, se adoptă, la Geneva, în cadrul unei Adunări a Organizației Mondiale a Sănătății, Codul Internațional de Marketing al Substituenților de Lapte Matern. Redactarea sa a durat 18 luni și nu a fost lipsită de presiuni din partea industriei. Codul a fost votat de 118 țări, în timp ce SUA a fost singura țară ce a votat împotriva sa ! De la adoptarea sa, producătorii de lapte praf au continuat, prin mecanisme mai mult sau mai puțin subtile să încacle prevederile acestui cod de marketing, acesta neavând valoare legală în sine, atâta timp cât nu este integrat în legislația țărilor semnatare.
Care este scopul Codului?
Rolul Codului Internațional de Marketing al Substituenților de Lapte Matern este „să contribuie la oferirea nutriției sigure și adecvate pentru copii, prin promovarea alăptării și prin asigurarea utilizării corespunăztoare a substituenților de lapte matern, atunci când aceștia sunt necesari, în baza adecvării informate și prin distribuție și marketing corespunzătoare”.
Sub inidența codului intră practic tot ce înseamnă
- substituent de lapte matern până la vârsta de 6 luni – laptele formulă destinat până la vârsta de 6 luni, ceaiurile și sucurile pentru bebeluși, mâncarea de bebeluși (mixuri de legume, piureruri, cereale, etc.) marketate ca fiind adecvatesub 6 luni
- orice produs ce e promovat ca fiind înlocuitor al laptelui matern după vârsta de 6 luni, în dieta copilului( formulele de continuare, laptele de creștere)
- tetinele artificiale (suzetele, tetinele atașate biberoanelor constituie un dispozitiv de hrănire ce intră sub incidența Codului, sticlele fărăr tetină, atașate unei pompe sau având capace sunt considerate dispozitive colectoare de lapte matern și nu intră sub incidența Codului). Odată cu adoptarea lui în legislația națională, unele țări au inclus pe listă și alte prodes. Este cazul Braziliei, unde protecțiile din silicon intră sub incidența Codului.
Codul în sine are valoare de recomandare pentru statele semnatare, simpla aderare la el neimpunând nicio sancțiune pentru distribuitorii de substituenți de lapte matern din țările semnatare. Deși anumite voci susțin că ar putea fi considerat Lege Internațională (Smith), singura variantă prin care un producător de lapte praf poate fi pedepsit pentru că îl încalcă este ca reglementările Codului să fie transpuse de facto în legsilația țării respective.
Dacă Codul se va transpune într-un final în legsilația națională
- Produsele înlocuitoare de lapte matern menționate mai sus nu vor putea fi promovate prin reclamă către public
- Producătorii de substituente de lapte matern nu vor mai avea voie să ofere mostre gratuite familiilor sau lucrătorilor din sistemul sanitar
- Promovarea produselor (prin postere, afișe, reprezentanți de vânzări, asistente medicale / postpartum care intră în contact cu familiile și reprezentanții medicali etc.) în unitățile medicale va fi interzisă
- Producătorii nu vor mai putea oferi mostre gratuite și cadouri, personalului medical. Informația legată de produse va trebui să fie factuală și științifică. Acest ultim punct atrage o discuție în sine, deoarece nu este științific să prezinți cadrelor medicale laptele praf drept echivalent al laptelui matern sau să îl poziționezi drept alternativă la alăptare. Și nici nu e corect din punct de vedere științitic să oferi soluții sub formă de lapte praf la aspecte normale, gen colici, regurgitare, etc.
- Producătorii de substituenți de lapte matern nu vor avea voie să mai ofere provizii gratuite sau la preț redus unităților medicale.
- Informațiile și materialele educaționale vor trebui să explice beneficiile alăptării, riscurile asociate hrănirii artificiale și costurile utilizării laptelui formulă. De prima obligație, producătorii de lapte praf s-au achitat tot printr-o unealtă de marketinng ce încalcă Codul, dar menită să îi promoveze – organizând cursuri despre alăptare, pentru părinți. Nu se vorbește despre riscurile nealăptării, nici despre costurile hrănirii cu lapte praf, cum niciuna din cutiile de lapte praf pe care am văzut-o nu le menționează
- Etichetele produselor trebuie să ateste superioritatea alăptării, necesitatea de a cere sfatul unui medic înainte de administrarea lor și riscurile asupra sănătății asociate folosirii lor. Etichetele nu trebuie să conțină poze sau imagini, texte ce idealizează hrănirea cu lapte praf. Acest aspect este valabil pentru orice substituent de lapte matern, indiferent de canalul de comunicare prin care este promovat. Spre exemplu nu este în regulă să promovezi hrănirea cu biberonul ca o alternativă similară la alăptare, să spui că tetina pe care o promovezi facilitează reîntoarcele la sân sau imită suptul bebelușului.
- Evenimentele de informare despre alăptare, gen campania 1000 de zile, organizate de producători de lapte praf, intră și ele sub incidența Codului, deoarece reprezintă o modalitate prin care brand-ul de lapte praf se promovează. Conform Codului, personalul implicat în activități de marleting pentru companiile ce intră sub incidența Codului nu au voie să deruleze, ca parte a sarcinilor de serviciu, activități educaționale pentru gravide și mame de sugari și copii mici.
- Produsele neconforme nu pot fi promovate pentru utilizarea la bebeluși. Toate produsele trebuie să fie de cea mai înaltă calitate (respectând standardele Codex Allimentarius), au menționată data expirării și iau în considerare condițiile clinatice și de stocare ale țării respective.
Textul integral al Codului poate fi consultat aici
Care e valoarea de piață a industriei laptelui praf?
Ratele scăzute ale alăptării rămân o problemă globală. Diferențele între țările care au transpus Codul în legsilația națională și cele ce nu au făcut-o fiind evidente în acest sens. Valoarea globală a vânzărilor de mâncare pentru bebeluși era în 2010 cotată la 36,7 miliarde de dolari, fiind estimată pentru 2015 valoarea de 55 de miliarde de dolari. Acest trend ascendent se datorează penetrării piețelor din economiile emergente (sursa Statista). Aproximativ două treimi din valoarea vânzărilor de baby food e reprezentată de formulele artificiale de lapte (Palmers).
Deși consumatorii sunt probabil familiarizați cu o multitdine de mărci de lapte praf, în realitatea acestea reprezintă brand-uri împărțite de un câțiva mari producători. Piața europeană este împărțită de cei doi lideri globali: Danone și Nestle. 21% din totalul vânzărilor Danone este reprezentat de segmentul Early Life Nutrition, adică hrană destinată bebelușilor și copiilor mici. Nestle este cea mai mare companie de food din lume conform veniturilor și se află pe poziția a 72 a în clasamentul Fortune Global 500 pe 2014.
Piața americană e dominată de Abbott Nutrition și Mead & Johnson
În 2015, Similac Advance, cel mai cumpărat brand de lapte praf formulă pe piața americană, înregistrează vânzări previzionate de 791 milioane de dolari americani (conform Statista). Este doar unul din brand-urile deținute de Abbott Nutrition. Mai țineți minte reclama genială cu mummy wars, ce a făcut furor în mediul online anul acesta? Era o reclamă la Similac.
Toți producătorii de lapte praf au făcut și continuă să facă obiectul încălcării prevederilor Codului, fiind de asemenea subiectul sacndalurilor care au vizat contaminări ale produselor și îmbolnăvirea sugarilor nu doar în țările din lumea a treia, ci și în țările dezvoltate. O listă a încălcărilor Codului poate fi citită pe pagina oficială IBFAN (organismul care se ocupă de monitorizarea felului în care Codul este respectat de cei care intră sub incidența sa). Lista este actualizată permanent cu raportări din țările în care organizația este activă. Oricine poate să înainteze către IBFAN încălcările în privința Codului. Aici puteți citi un document oficial al Organizației Mondiale a Sănătății în care se discută problema contaminării cu bacterii patogene E. sakazakii (redenumite Crononbacter) a laptelui praf formulă. Problema este tratată și de către IBFAN care atrage atenția asupra unui lucru pe care producătorii de lapte praf nu îl menționează, iar mulți părinți nu îl știu – laptele praf NU este un produs steril. Totodată, o listă a produselor de lapte praf rechemate / retrase de pe piață de către producători, în perioada 2008 – 2012 , deoarece erau contaminate cu Cronobacter, Salmonella sau melamină.
Despre lapte praf am mai scris!
Referințe
- WHO, International Code of Marketing of Breast-milk Substitutes, Geneva, 1981
- FAO & WHO, Enetrobacter sakazakii (Cronobacter spp.) in powedered follow-up formulae, Meeting Report, Geneva, 2008
- Smith, L Why the INternational Code Still Matters- A Lot, iLactation & ABM Joint Online Breastfeeding Conference, 2015
- Palmers, G, The Politics of Breastfeeding. When Breasts are Bad for Business, Printer & Martin, Ltd (3rd Edition), 2009