Unul din lucrurile care m-au frapat în momentul în care am început să citesc literatură de parenting din străinătate, a fost legat de amalgamul de informații. Nu de puține ori mi s-a întâmplat să citesc o serie de informații valoroase venite de la cercetători din afara țării, umbrită de o imensitate de cărți și informații menite să îndepărteze de fapt părintele de copil, unele informații chiar periculoase (vezi cărțile despre tehnici de somn și CIO soldat cu vomă și otite).
O nouă dilemă, de această dată de sezon s-a iscat citind un articol din ediția de prin a Daily Mail, din 8 septembrie 2015. Articolul era de fapt o colecție de sfaturi, gen cele mai bune sfaturi pe care însăși experții le respectă. Reunea așadar sfaturi de la kinetoterapeuți, nutriționiști, medici britanici de renume, acele sfaturi pe care ei înșiși le respectă ca o regulă de aur.
M-a pus pe gânduri și încă nu m-am decis dacă în direcția bună sau rea, un sfat al unui celebru virusolog britanic, John Oxford, expert în gripă și profesor de virusologie la Universitatea Queen Mary din Londra. Expertul povestește cum atunci când fiul său avea 8 ani și s-a îmbolnăvit de gripă, l-au izolat într-o cameră separată, timp de 3 zile (în perioada cea mai contagioasă), pentru a evita ca virusul să se răspândească la ceilalți membri ai familiei. Copilul a fost pus practic într-o carantină în toată regula, fără a exista vreun contact între el și membrii familiei.
Îi lăsam mâncare la ușă și strângeam farfuriile murdare, dar altfel nu exista niciun contact între el și ceilalți membrii ai familiei. Aveam alți trei copii, așa că era important ca virusul să nu se răspândească. Izolarea a fost soluția perfectă și a făcut ca noi să nu luăm virusul”, declara John Oxford pentru cotidianul britanic.
Am recitit materialul de câteva ori. Și de fiecare dată stau să mă întreb care dintre noi doi (eu sau expertul britanic) exagerează. Oi fi eu prea sensibilă sau virusologul prea cinic? Nu mă îndoiesc că din punct de vedere strict medical plasarea bolnavului de gripă în carantină asigură cea mai bună protecție. Și că niciun părinte nu își dorește ca toată familia (inclusiv copiii mai mici) să se îmbolnăvească de gripă. Dar ce o fi înțeles copilul de 8 ani, bolnav de gripă (și nu de Ebola), cu febră, în momentul în care întreaga familie a refuzat să mai dea ochii cu el și l-a izolat într-o cameră? Câtă “înțelepciune” poate avea un copil de 8 ani pentru a p
une raționalul (înțelegerea necesității carantinei) deasupra nevoii emoționale de a-și avea părintele alături într-un moment de boală?
Nu pot decât să îmi aduc aminte de momentele de boală din copilărie când mă simțeam mult mai bine înconjurată de cei dragi. Și îmi dau seama că nu numai că nu mi-aș putea izola copilul într-un astfel de moment, dar n-aș putea să îmi bag într-o carantină autentică nici soțul, un adult în toată firea.
Sunt curioasă, în contextul în care vine sezonul gripei. Voi ați aplica sfatul expertului?
Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Implica-te in discutie, lasa un comentariu

Ai gasit util articolul ? Lasa un comentariu

avatar
wpDiscuz