Ora magică
Organizația Mondială a Sănătății popularizează beneficiile orei magice și a lansat inițiativa Spitalului Prieten al Copilului. Într-un astfel de spital, cel puțin teoretic, bebelușii ar trebui să fie plasați piele-pe-piele, în contact cu mama imediat după naștere și lăsați să rămână acolo fără întrerupere până când își găsesc calea spre sân și finalizează prima alăptare. Iar ulterior, contactul cât mai apropiat dintre mamă și copil să continue, fiind sprijinit de practici de tipul rooming in (mama și copilul stau pe perioada șederii în maternitate, în același salon).
Această oră magică, pare așadar o alternativă (pe care ne-o dorim cu toți cei care activeză în domeniul alăptării, dar de prea puține ori reușim să o punem în practică) la ceea ce înseamnă în prezent îngrijirea curentă a mamei și a nou născutului, imediat după naștere (darcare de cele mai multe ori se traduce în separarea mamei și a bebelușului).
Pe de altă parte, dacă analizăm istoria umanității, separarea de rutină a nou născutului de mamă imediat după naștere nu a fost norma, cel puțin nu până la medicalizarea excesivă a procesului nașterii. În trecut, puținele situații în care mama și copilul erau despărțiți imediat după naștere, erau cele în care un membru al diadei era bolnav sau murea.
“Este pur și simplu cultura noastră Occidentală și practicile înrădăcinate din spitale , care nu sunt susținute de nici un fel de cercetare sau dovezi științifice, ce consideră că separarea este necesară și normală” susține Niels Bergman(Watson Genna, 2013, p. 50). Tot Nils Bergman, susține, aducând dovezi din neuroștiințe, că perioada imediată de după naștere (în care mama și copilul ar trebui să fie împreună, în contact piele pe piele) este o perioadă critică de dezvoltare, o fereastră de oportunitate, în care are loc dezvoltarea anumitor conexiuni neuronale care facilitează bonding-ul și alăptarea. Stimulul care declanșează acest proces este tocmai acest contact neîntrerupt între pielea mamei și a nou născutului, care activează anumite zone din creierul mamei și al nou născutului. Bergman susține că ceea ce se întâmplă imediat după naștere și în primele 8 săptămâni după naștere dacă mama stă în contact cât mai frecvent piele pe piele cu bebelușul, “reprezintă platforma pentru dezvoltarea ulterioară a inteligenței emoționale și sociale”
Ce se întâmplă dacă îngrijirea de tip piele-pe-piele și ora magică lipsesc?
În acest context, cum ar fi dacă am repune “ora magică” în drepturile ei și în loc să vobim doar despre beneficiile ei, să punctăm riscurile la care este supusă diada mamă-nou născut, dacă în perioada perinatală nu i se dă posibilitatea de a avea parte de îngrijire piele-pe-piele? Am regăsit un astfel de demers în ediția 2015 a Breastfeeding and Human Lactation, Kay Hoover , analizând literatura de specialitate și scoțând în evidență o parte din riscurile absenței îngrijiii piele pe piele în perioada perinatală (Wambach, 2015, p.229)
- Temperatură corporală instabilă în cazul nou născutului
- Durată mai scurtă a perioadei de alăptare exclusivă
- Nivel mai crescut de stress în cazul mamei și satisfacție mai scăzută în privința alăptării
- Nivel ridicat de stress ca urmare a separării, demonstrat prin vasoconstricție ridicată la nivelul circulației periferice și episoade mai dese de plâns în cazul copilului
- Dorință mai scăzută a mamei de a ține copilul
- Abilitate mai redusă a copilului de a simți aroma specifică din laptele matern, ceea ce duce la ingestia unor cantități mai mici de lapte în cazul prematurilor și la durate mai mari de spitalizare
- Nivel mai ridicat de durere și episoade mai dese de plâns în cazul procedurilor medicale dureroase la copil
- Mai multe simptoame de depresie la mamă și un nivel mai ridicat de stress fiziologic în prima lună postpartum, la mamele care nu și-au ținut mai multe ore pe zi, în contact piele-pe-piele , bebelușii.
Haideți să ne gândim la experiența proprie, la modul în care au decurs primele zile, săptămâni după naștere, la stângăcia de care am dat dovadă probabil fiecare dintre noi atunci când ne-am ținut prima oară, primul copil în brațe. La dificultățile în alăptare (angorjare, copil care nu vrea să sugă sau nu se atașează corect, ragade, dificultatea de a poziționa copilul la sân etc). La nivelul ridicat de stress, la momentele prea intense de baby blues, la momentele de plâns intens ale copilului abia născut, la senzația că nu ne descurcăm cu copilul, la sentimentele de frustrare și poate de vinovăție.
Auto-atașare corectă la sân și durate mai mari de alăptare
Plasarea nou născutului pe pielea mamei imediat după naștere, face ca nou născutul să se poată atașa la sân și să sugă fără asistență din partea personalului medical, în aproximativ o oră (de regulă mai mult în cazul nașterilor medicalizate) atâta timp cât copilul este lăsat să parcurgă o serie de nouă etape specifice ce presupun târârea și familiarizarea cu sânul, culminând cu autoatașarea la sân, suptul și apoi somnul.
Crește atașamentul matern față de bebeluș
Nivelurile ridicate de oxitocină ca urmare a contactului piele pe piele, stimulării senzoriale și a alăptării favorizează dezvoltarea unei relații puternice de atașament între mamă și copil. Oxitocina este unul din nuerotransmițătorii ce formează baza neuroendocrină a atașamentului în relațiile umane. Niveluri ridicate de oxitocină au fost asociate în diverse studii cu un niveluri mai scăzute ale tensiunii arteriale și ale cortizolului (hormon de stress), nivel crescut de relaxare, sentimente de calm și de încredere.
Mamele care au beneficiat de contact piele pe piele cu nou născutul, la scurt timp după naștere au resimțit niveluri semnificativ mai scăzute de anxietate în ziua a treia post partum, o reducere a stresului psihologic și a simptomelor depresive în prima lună după naștere, manifestând interacțiune și interes mai mare în relația cu copilul la vârsta de 1 an.
Niveluri crescute de oxitocină la mamă și bebeluș. Mamă mai relaxată și mai atașată de bebeluș
În timpul contactului piele pe piele și al alăptării nivelurile de oxitocină (supranumit și hormonul dragostei) cresc atât la bebeluș cât și la mamă. Oxitocina astfel produsă are multiple roluri, stimulând diverși receptori din creierul mamei și al nou născutului.
În cazul copilului, oxtiocina duce la eliberarea de hormoni gastrointestinali ce facilitează printre altele o absorbție mai eficientă a caloriilor. De asemenea, oxitocina pare să aibă și un efect de creștere a pragului de durere, ceea ce explică efectul analgezic superior al contactului piele pe piele în combinație cu alăptarea, în cazul efectuării manevrelor cu potențial dureros la nou născut. Dacă optați pentru administrarea de vitamina K și vaccinare solicitați ca aceste manevre să fie efectuate cât timp nou născutul se află pe pielea mamei, în contact direct cu aceasta, în acest fel resimțind mult mai puțin durerea.
Susține dezvoltarea optimă a creierului copilului
Relațiile de atașament securizant au un rol deosebit de important, facilitând dezvoltarea creierului copilului și mecansimele de auto reglare ale acestuia.
De asemenea, contactul piele pe piele în sine și îngrijirea de tip kangaroo care (contact piele pe piele constant, ce nu se rezumă doar la primele ore din viață) stimulează 14 zone diferite din creierul nou născutului.
Dintre acestea, amigdala cerebrală cunoaște o perioadă critică de maturizare în primele 2 luni de viață Amigdala cerebrală este parte a sistemului limbic în creierul uman și reprezintă centrul integrativ al emoțiilor și motivației, având un rol important în învățarea emoțională și în dezvoltarea memoriei) . Stimularea tactilă în perioada postanatală este de asemenea critică, contactul piele pe piele dintre mamă și nou născut stimulând dezvoltarea amigdalei cerebrale.
Bucurati-va de fiecare moment alaturi de puiul vostru!
Daca v-am facut curioase cu poza de deschidere, cititi povestea prietenei mele dragi, Alice.
Referințe
Wambach, K,. Riordan, J. Breastfeeding and Human Lactation, 5th Edition, 2015, Jones &Bartlett Learning
Watson Genna, C., Supporting Sucking Skills in Breastfeeding Infants, 2nd Edition, 2013, Jones &Bartlett Learning