Articol scris de
Consultant in alaptare IBCLC, psiholog


Ce îmi doresc de Crăciun? Dacă ar fi să pot avea orice lucru material – pe listă aș pune doar două dorințe pentru anul acesta: o excursie într-un loc nemaivăzut și un gadget care să îmi ușureze mult munca.

Crăciunul însă nu (mai) este pentru mine despre lucruri materiale și despre cadouri. De fapt nici nu cred că a fost vreodată. Știu că sună ca un clișeu pe care îl veți auzi repetat tot mai des zilele acestea, în timp ce continuăm să facem ceea ce facem an de an, să alergăm după cadouri.

Dar an de an, adunând experiență cu experiență și mai ales după ce au venit copiii, mi-am dat seama în mod deloc surprinzător că pe lista de cadouri aș vrea mai degrabă altceva – nu lucruri materiale, ci stări și emoții (pozitive).

Ca părinți vom avea tendința în mod inevitabil să alergăm după cadouri, în special pentru cei mici.

Îmi aduc aminte de isteria creată de bucătăriile de lemn aduse de un lanț de supermarket-uri, la începutul lunii. De la primele ore ale dimineții, stocurile se epuizaseră. Părinți din toată țara s-au mobilizat să prindă ceea ce pare a fi unul din cele mai râvnite cadouri de Crăciun pentru copiii români. În mod evident, nu a fost suficient pentru toată lumea, în ciuda prețului deloc modic. Ceaa ce a urmat după a fost și mai interesant – părinți revoltați, părinți chiar dispuși să plătească peste prețul cu care se vindea produsul în mod normal. La scurt timp, pe olx au apărut și oportuniștii – oameni care probabil cumpăraseră produsul pentru propriii copii, dar care s-au gândit că pot scoate de până la 5 ori diferența. Așa au apărut anunțuri de vânzare a unor banale bucătării de lemn, de jucărie (care inițial costau vreo 300 de lei) la prețuri de 1500 de lei.



Nu mă înțelegeți greșit, nu condamn dorința părinților de a le dărui copiilor ceva. Doar că de multe ori uităm că cei mici valoriează mai degrabă experiența directă, practică decât un lucru material care încearcă să se subtituie experienței directe.

Uităm de asemenea că cei mici nu vor reține de fapt ce cadou au primit atunci când aveau 2 luni, 3, 6 sau 8 ani, dar cu siguranță vor reține emoția (pozitivă sau negativă) care a înconjurat evenimentul respectiv. Și acel sentiment îl vor purta probabil toată viața cu ei. Va fi cel care va da tonul amintirii respective.

O să vă povestesc în acest sens ceva. De aproape 4 ani de zile, am îmbrățișat în familia extinsă un adevărat ritual de a primi cadouri. E o idee ce a venit de la un membru al familiei extinse, un eveniment tradițional încă de pe vremea când soțul meu era mic copil. Ce poate fi mai frumos să capturezi bucuria Crăciunului decât în acest mod. Doar că de multe ori, cel puțin pentru mine și nu doar pentru mine, evenimentul s-a transformat într-unul angoasant. Ora impusă de sosire (inclusiv cu telefoane date pentru a verifica de ce am întârziat), competiția pentru fixarea datei evenimentului și o oarecare dorință de exclusivitate și teritorialitate dincolo de dorințele sau limitările invitaților (nu cumva să fie după vizita la altcineva, nu cumva să fie înlocuit evenimentul cu un altul) m-au făcut de multe ori să resimt ceea ce ar trebui să fie un eveniment cu bucurie, drept o obligație.

Unii dintre noi avem tendința să vedem în cadouri singura punte de legătură cu cineva, un mod de a câștiga afecțiunea persoanei respective. Genul acesta de persoane sunt și cele care investesc foarte mult timp în cumpărarea de cadouri și se arată de multe ori dezamăgite și chiar rănite profund dacă entuziasmul cu care s-a primit cadoul nu este cel scontat (de multe ori se așteaptă o reacție exagerată de entuziasm). Acestea sunt probabil și persoanele care realmente își fac mustrări de conștiință că nu au avut bani să poată achiziționa un cadou mai scump, mai valoros din punct de vedere financiar. Probabil că în unele situații, unii dintre noi cei care atribuim atât de mult unui cadou, îl folosim fără să ne dăm seama și ca instrument de control (ai fost cuminte? vezi dacă ai fost cuminte, ce primești? dacă nu ești cuminte, la anul nu mai primești așa ceva) sau chiar șantaj.

Însă a face cadouri NU este despre valoarea materială a cadoului. Cadoul este într-adevăr o punte de legătură socială, dar una simbolică. Atunci când investim cadoul cu atributele prețului, al trudei și al sacrificiului depuse de noi pentru a-l obține, a-l controlului pe care îl poate avea asupra celorlalți, ne învățăm copiii ceva fundamental greșit despre actul de a dărui și despre relațiile interumane. Introducem astfel, lecția iubirii condiționate de ceva material.

 

Simt că de multe ori avem tendința să ascundem în spatele cadourilor, în special cele pentru copii, ceva ce lipsește în alte planuri. Nu am petrecut suficient timp, peste an cu cei mici, ne revanșăm cu cel mai mare și mai frumos cadou. Simțim că nu am fost părinții ideali, oferim în compensare un cadou sau mai multe. Însă a umple golurile emoționale prin unele materiale nu este soluția, în acest fel ne îmvățăn copiii lecția satisfacerii iluzorii a unor nevoi emoționale prin substituirea lor cu unele materiale.

 

Când T era mai mic, cineva din familie obișnuia să îi cumpere în fiecare zi câte o jucărie, în ciuda opoziției mele. Devenise deja un obicei. În fiecare zi în care trecea pe lângă magazinul de jucării, aflat în drum spre parc, în fiecare zi primea câte ceva. Așa am ajuns să avem în casă trei mașini de pompieri identice, vreo patru excavatoare și multe multe lopeți. Devenise deja o asociere, iar atunci când nu se producea, se lăsa cu cele mai explozive tantrumuri. Nu exista nicio formă de coparentalitate sau măcar un pic de consecvență în abordarea problemei – ceea ce refuzam noi, ca părinți, acceptau să cumpere cei care inițiaseră de fapt această problemă. În tot acest timp nu se întâmpla nimic educativ cu copilul meu. Cele trei mașini de pompieri identice nu îi dezvoltau în niciun fel vreo aptitudine mai specială. Casa noastră era în schimb aglomerată de mormane de bucăți de plastic rupte. În schimb, T. învățase deja ceva ce nu m-aș fi dorit. Învățase că nu e nevoie să își controleze impulsurile sau să amâne gratificarea imediată (din moment ce la cea mai mică opoziția a sa cineva îi va satisface orice dorinnță). Învățase de asemenea că lucrurile materiale nu au preț, ele pot fi cumpărate oricînd și în orice condiții. Și aproape că vedeam, la vremea respectivă, copilul dependent de satisfacerea pe care i-o dădea simpla cumpărarea a jucăriei, deschiderea pachetului și mai apoi, abandonarea ei după câteva minute de „joacă plictisitoare”.

 

 

De sărbători mi-aș dori să primesc și să ofer și altceva decât lucruri materiale. Mi-aș dori să primesc și să ofer timp. Timpul acela în care stăm alături, fără stres, fără griji. E incredibil cum, deși stau acasă am parcă mai puțin tmp decât înainte. Nu mai am de gând, anul acesta să alerg după cadouri și nu o voi face.

Cel mai frumos cadou ar fi să am prietenii în jur, alături de mine. Să vină să ne colinde și să stăm la un pahar de vin.

Iar pentru copii, am atât de multe lucruri pe care aș vrea să le fac altfel, de acest Crăciun: timp pentru confecționat și colorat ornamente handmade (nu pentru că e o modă, ci pentru că pur și simplu e ceva ce i-ar plăcea celui mare), timp pentru sortat îmreună hăinuțe și jucării pe care să le dăm mai departe celor care se vor bucura de ele, timp pentru gătit în tihnă acel prim cozonac care probabil că va ieși undezastru culinar dar măcar am încercat. Tim pentru a bea dintr-o cană de ciocolată caldă, lângă brad. Timp cu soțul meu, acel timp în doi care ne-a lipsit atât de mult în acest an. Asta mi-aș dori.  Și asta sper să pot oferi.

 

 

 

 


Despre Andreea Ola
Sunt consultant în alăptare IBCLC și psiholog. Scriu cu seriozitate despre alăptare, diversificare, somnul bebelușilor și psihologia lor. Abordez cu umor, episoade din viața mea de mamă. Poți afla mai multe despre pregătirea mea profesională in acesta pagina.
Proiectul "În brațe la mami" a pornit din dorința de a ajuta părinții din România să poată lua decizii informate despre alăptare și creșterea bebelușilor. Dacă simți că ai nevoie de un specialist alături de care să înfrunți fricile și care să te ajute să îți descoperi puterile, contactează-mă si stabileste o consiliere online.

Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Cu siguranță îți va mulțumi!
Subscribe
Notify of
guest
Numele tau
Adresa ta de email
Adresa site-ului tau

0 Comments
oldest
newest most voted
Inline Feedbacks
View all comments

Cursuri online “Școala de părințeală”