„Peste căsuța drăgălașă, unde stau doi spiriduși,
Bate-acum un vânt năpraznic, iar furtuna vine-acuși.
Un vuiet mare se aude, crengile zgâlțâind,
Frunze, una după alta, se scutură șoptind.
Ce vreme frumoasă! Nu vrei să vii,
Să prindem împreună frunzele aurii?
Privește-le cum zboară, apoi se-nvârt, dansând,
Și vesele se-nalță, plutesc pe-aripi de vânt! […]
Hai să mergem la pădure, ca să adunăm ciuperci,
Și măceșe și porumbe ia să văd dacă mă-ntreci.
Toate le vom strânge-ndată, le vom pune-n coș frumos,
Iar când treaba va fi gata, spre casă pornim voios.
Se înserează și trebuie s-aprindem chiar acum
O lumânare în dovleacul cu chip de căpcăun
În jur el răspândește o tainică lumină, de poveste,
Duhurile nopții alungând de la ferestre.”
Mai sus, poezia preferată, despre toamnă, a lui T. O găsiți aici Mai jos, cum ne-am distrat noi, transpunând-o într-o sesiune foto, în pădure. Pozele sunt făcute de Mădălina, pe care o găsiți aici și aici