Pe vremea când eram în facultate am discutat și dezbătut la una din orele de curs, o dilemă cu mare aplicabilitate în societate – dilema prizonierului, un paradox de mare angajament economic și societal, unul din jocurile de sumă nulă pe care le jucăm (uneori fără să știm) ca actori în societate.
Anii din urmă m-au prins alături de mame, bebeluși (ai mei și ai altora) și de …sâni, unitate adiacentă a oricărei diade mamă-bebe (fie că alăptează, fie că nu). Atâtea discuții despre sâni, nu mi-a fost dat niciodată să port. Și cu asta, mare surpriză, am descoperit un alt paradox, o altă dilemă a societății contemporane. Am îndrăznit să o numesc colocvial – dilema țâțelor.
Când ești femeie ai toate șansele să fii echivalentul unei perechi de sâni
Toată lumea are ceva de spus despre sânii femeilor. De la oameni simpli: bărbați, femei, mame alăptărese sau nu, jurnaliști, vedete, filosofi, psihologi. Uneori ai senzația că sânii ne obiectivează și ajung să definească cine suntem ca persoane, uneori mai mult decât altceva. Spre exemplu, cu ocazia câștigării trofeului de la Wimbledon de către Simona Hale, publicația The Sun a dedicat un amplu material faptului că jucătoarea de tenis și-a micșorat chirurgical sânii, pentru a putea juca mai bine tenis. Jurnaliștii au prezentat asta drept cel mai mare sacrificiu pe care Simona l-a făcut pentru a ajunge în cele din urmă câștigătoare la Wimbledon și calea care a ajutat-o pe Simona să câștige la Wimbledon! Nu orele de muncă asiduă, nu forțarea limitelor propriului corp, nu concentrarea mentală sau talentul au definit-o și i-au asigurat calea spre succes… ci …sânii.
„Alăptarea în timpul zborului cu avionul ar trebui să fie interzisă”
E poate domeniul colateral sânilor ce suscită cele mai multe dezbateri. Armate de comentatori și comentatoare în social media, la TV, prin publicații dezbat una din cele mai normale funcții ale organismului uman (cea de hrănire). Și nu cu prea multe opinii pro.
De curând ați citit probabil de scandalul KLM, care a ieșit public spunând că susține alăptarea dar îi poate cere unei mame să se acopere dacă ceilalți pasageri sunt deranjați. Până aici poate că nimic nu pare ciudat. Dar totul a pornit de la relatarea de pe Facebook a unei mame, căreia înainte de decolare i s-a oferit o pătură! Cu care să se acopere pe ea și pe copil, atunci când va alăpta, ca nu cumva să îi deranjeze pe alți pasageri. Acum serios vorbind! Voi ați putea mânca acoperiți de o pătură? În fine, discuția a escaladat în social media (cu foarte multe persoane făcând mișto de KLM), a escaladat și în media tradițională și a lansat pe sticlă inclusiv persoane care susțineau că alăptarea în avion nu ar trebui permisă!!! Vă imaginați cum ar fi să vă fie extrem de sete dar să nu aveți voie să beți nici măcar un pic de apă, pe parcursul unui zbor de 2, 3 sau 12 ore?
Nu mai intru în detalii tehnice (plictisitoare pentru unii) despre cum un bebeluș ar trebui să și respire când mănâncă la sân, cum unii au nevoie să fie bine susținuți (de mâna mamei sau de corpul ei) poziția permițându-le să stea cu capul într-o ușoară extensie pentru a suge corespunzător la sân. E tehnică, e artă. Mai ține și cu mâna o pătură paravan (eventual la peste 30 de grade Celsius). Ai rezista oare? Ți-ar plăcea să fi tu acel bebeluș? Și toate acestea în numele decenței, de fapt în numele unei false pudori? Toate acestea pentru că cei deranjați de alăptarea în public nu își pot folosi propriile paravane (adică ochii, capul și gâtul) întorcându-le simplu (printr-o mișcare ce nu durează decât câteva secunde) în partea opusă? E chiar atât de greu?
Vă deranjează alăptarea în public? Folosiți aceste instrumente cu care suntem înzestrați fiecare dintre noi și care ne permit să ne ațintim privirea spre ceva ce ne place. Deschideți o carte! Mai aruncați un ochi în ecranul telefonului că oricum stăm toată ziua cu nasul în el. Soluții sunt, pentru toată lumea. E mai simplu decât să ne țineți lecții savante despre intimitate și despre cum bebelușii alăptați ar trebui să mănânce la program (nu, nu pot să mănânce la program).
Când vedetele apar semi-nud pe covorul roșu sare cineva cu păturica spunându-le să se acopere?
Poate că discuțiile acestea pro și contra despre alăptare la vedere nu ar fi atât de deranjante dacă nu ar fi pline de ipocrizie. O avem mai jos pe Rihanna, pe covorul roșu (artistă care îmi place foarte mult). Uitați-vă cu atenție la ținuta ei de gală, pe un covor roșu în fața a sute de fani, fotografiată, filmată. Apare prin cadru vreo doamnă sau vreun domn cu păturica în brațe, îndreptându-se spre ea și spunându-i „Doamna Rhianna, vă las aici o păturică să vă acoperiți în caz că cineva e deranjat că vi se văd sânii?” (gulerul de blană din poză e doar de formă, nu pentru a acoperi ceva)
Pe de altă vă pun mai jos o poză cu o mamă ce alăptează în public. Vedeți vreun mamelon pe-acolo? Vreun sân proeminent plecat în recunoaștere? Ceva ce ar atrage privirile curioase atât de mult încât să nu mai poată fi direcționate în alt parte?
Toată lumea iubește sânii până în momentul în care încep să fie folosiți pentru ceea ce au fost concepuți
Se compară poza de mai sus cu cea Rihannei, dezgolită pe covorul roșu? Ați văzut vreo dezbatere televizată în care vreun invitat a venit cu ideea de a se interzice vedetelor să apară pe covorul roșu purtând un decolteu adânc? Să vină cineva cu o astfel de inițiativă și pe bună dreptate că am spune cu toții că e o încălcare a drepturilor omului. Atunci cu copiii ce avem? Unde mai pui că să ceri unei mame să se acopere atunci când alăptează e discriminare, în multe țări legea protejând dreptul mamelor de a alăpta acolo unde își doresc să o facă, putând fi chiar ilegal să sugerezi unei mame ce alăptează să o facă în altă parte.
Așadar ajungem la paradoxul sânilor: „Toată lumea iubește sânii până în momentul în care încep să fie folosiți pentru ceea ce au fost concepuți”. Nu am zis-o eu pentru prima oară în această formulă, ci un bărbat.
În concluzie, poate că dacă am vedea mai multe mame alăptând nu ne-ar mai oripila un gest atât de inofensiv. Ne-am vedea fiecare de treaba noastră și poate că treptat, ne-am uni eforturile pentru a dezbate teme de real interes: sănătatea mamelor și a sugarilor, prevenția și screeningul cancerului de sân, faptul că există zone în lume unde se moare de foame și nu există acces la apă potabilă și medicamente de bază, poluarea planetară, încălzirea globală, etc.
Până atunci că invit să ne familiarizăm cu alăptarea, în public și nu numai, în cadrul Săptămânii Alăptării 2019.Aveți programul aici. Am pregătit o petrecere de alăptare pentru mame și viitoare mame (detalii aici), dans cu bebelușii în brațe (detalii aici) dar și un eveniment în care sperăm să dezoripilăm oamenii oripilați de alăptare și să normalizăm acest gest firesc – Marea atașare (la țiți), adică cât mai multe mame, care alăptează în același timp, într-un loc public (detalii aici).
Cand baietelul meu avea 9 luni am fost prima oara cu el la mare,in Rhodos.Am stat cat am putut de mult pe plaja la umbră si inevitabil l-am alaptat,doar nu era sa ma tot duc in camera din doua in doua ore.Ma intindeam pur si simplu langa el pe cearsaf si gata.Chiar dacă sunt slabe sanse sa citeasca postul acesta companionii nostri de plajă tin sa le multumesc ca nu m-au facut sa ma simt niciun moment jenată,fie se uitau in alta parte fie zambeau larg in special mamicile.Din cate tin minte erau turisti rusi,polonezi,italieni si englezi multi cu copii… Vezi mai mult »
Nu e chiar asa. Un bebeluș mănâncă la aproximativ 3 ore. So…fie iti programezi treburile in asa fel incat sa îl poți alapta, fie iti iei intr-un biberon lapte mult, sunt camere mama si copilul, te poti duce in masina, sunt locuri mai retrase etc etc. Mancatul pe strada este considerat nepoliticos. Punct. Totul este să vrei să fii decenta. Dacă o arzi amazoana, femeie puternică și independenta, care sfidează societatea, atunci asuma-ti toate privirile. Nu, nu e treaba mea să mă uit in alta parte. Eu n-am iesit din casă, ca să mă uit in pământ. Ai tu, grija… Vezi mai mult »
Deci asta era problema? Un sân este frumos dacă este ridicat, tare ferm și bronzat? Vai de sânul lăsat, că lezează privirea pudibonzilor. Cât despre program, nu există așa ceva. Un copil alăptat la cerere nu mănâncă din 3 în 3 ore ci fix așa: la cerere. Ceea ce înseamnă că poate cere sân după 2 ore sau doar după 30 de minute. Și atunci ce să facă o mamă care alăptează? Să nu mai iasă din casă sau din mașină? Să alăpteze la toaletă? Camerele mama și copilul, pe lângă faptul că sunt puține și localizate de obicei la… Vezi mai mult »
Yep. Vai de sânul lăsat. Nu e frumos, nu vreau sa il vad, nu ma intereseaza ca alaptezi. Da, un decolteu e mișto, un san lăsat, nu. Altfel, am fi cu toate fotomodele in reviste. În privința oamenilor sunt nenumarate afise unde este interzis întratul cu mâncare. Deci mancatul pe strada este în sine un gest nepoliticos. În privința programului, din moment ce laptele matern este acel elixir nemaivăzut cu de toate, te asigur ca ofera sațietate cel puțin o oră, chiar si la cerere. Nu exista sugar sub 6 luni care să suga din 30 in 30 de minute.… Vezi mai mult »
Decolteurile acelea mișto de fotomodel sunt o iluzie vândută de revistele glossy. Marea majoritate a femeilor nu arată așa și asta e bine. Frumusețea și unicitatea fiecăreia stă în imperfecțiuni, nu în poze prelucrate în Photoshop. Revenind la bebeluș, acesta nu suge doat de foame ci și de sete sau din nevoia de confort sau consolare. Cum ar fi de exemplu în timpul unei perioade cu multe achiziții. Dacă are nevoie să sugă din 30 în 30 de minute nu înseamnă neapărat că mama nu are lapte suficient și că trebuie să se treacă la alimentația mixtă. Iar un biberon,… Vezi mai mult »
Felicitări Ioana pentru curaj! Păcat că femei care puteau alăpta au fost influențate rău de unii păreologi. Nu este nimic rușinos într-un lucru atât de natural și normal până la urmă. Ești mult mai informată decât Raluk, care mi se pare ca este cam frustrată pe alocuri, ori nu trece de limitele gândirii proprii. Și eu alăptez si instinctul îți dictează cel mai bine, însă poți alege singur dacă e mai importata gura lumii, confortul tău sau sănătatea copilului
Oamenii se pot abține din a mânca în public, dar un bebeluș ce vină are și ce autocontrol? Iar dacă mama are treabă în oraș mai mult de o oră și nu are cu cine să lase copilul și nici să îi rezolve problema???