Ce este normal la un nou-născut ? După doi copii născuți de mine, plus alte câteva sute de bebeluși și copii mici cu care am interacționat îndeaproape pot să vă confirm lucrurile de mai jos ca fiind NORMALE:
* bebelușii vor în brațe. E normal să dorească să stea „numai” în brațe. Nu am întâlnit până acum niciun bebeluș care să prefere altceva, brațelor mamei sau ale tatălui. Dacă aveți senzația că sunteți singurii părinți care se confruntă cu o dorință nestăvilită a bebelușului de a sta lipit de voi, aflați că nu este așa. Vi se alătură milioane de bebeluși din lumea întreagă. E nevoia lor primară să vă simtă aproape. A-i ține în brațe le modifică chiar ADN-ul. În bine!
* bebelușii au „probleme” de somn. De fapt problemele nu sunt ale lor, ci mai degrabă ale adulților din jur. Niciun bebeluș nu doarme de fapt, așa cum vedem în filme. E firesc ca în mica copilărie să se trezească pe timpul nopții și să aibă nevoie de sprijinul adulților pentru a readormi. Asta reprezintă normalitatea! Bebelușii nu au nevoie de rutine stricte, ci de cât mai multe îmbrățișări
* toți bebelușii și copiii mici par dependenți. De fapt și sunt. Dependenți de grija celor din jur, dependenți de iubirea lor, dependenți de apropierea fizică față de principala figură de atașament. Tocmai întrunirea (de către părinți) a acestor „dependențe” garantează un viitor adult autonom, independent.
* deși tuturor bebelușilor și copiilor mici le place să fie ținuți în brațe, eu nu am întâlnit până acum niciun adult care să vrea să fie purtat non stop de mami și de tati în brațe. Deși mulți părinți se arată copleșiți de nevoile unui copil mic, vă garantez că timpul trece mai repede decât credem. Și nu peste mult timp, în adolescența puilor noștri, casa va fi goală. Iar noi, părinții ne vom cumpăra probabil un animal de companie. Ca să ne mai zâmbească și nouă cineva…