Despre trainingul de somn sau cum să (nu) adormi un bebeluș

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Somnul copilului, Somnul lui bebe No Comments

Primesc destul de multe întrebări legate de training-ul de somn încât să consider că este un subiect de interes pentru părinții români. De fapt, e suficient să dai o căutare pe Google după termeni precum somnul copilului și vei vedea că site-urile mainstream (acelea cu mulți cititori) pentru și despre copii promovează (prin articole de regulă traduse sau încropite decâte un editor fără niciun studiu în domeniu) niște așteptări nerealiste legate de somnul unui copil. Când un părinte întreabă despre training-ul de somn, lumea se împarte în două tabere (pro și contra) și ambele tabere vor de regulă același lucru – să își anihileze adversarul imaginar. Însă de regulă, în spatele întrebării stă un prăinte epuizat, ajuns la capătul puterilor, care caută soluții privind somnul copilului său. Cred în continuare că părinții dornici să încerce training-ul de somn sunt părinți fie dezinformați, fie lipsiți de sprijin, ajunși la capătul puterilor, părinți care nu sunt ajutați să găsească soluții reale pentru ceea ce de multe ori e de fapt o falsă problemă, problema somnului copilului. Dacă ești unul din părinții care vor să încerce training-ul de somn, sper să te ajute informațiile de mai jos și să cântărească în decizia pe care o iei. Cât de eficiente sunt metodele de training de somn? Există o serie întreagă de studii privind eficiența training-urilor de somn, studii ce arată un grad mare de eficacitate a metodei în grupurile studiate, pe termen scurt și mediu. Din păcate, studiile în cauză au multiple limitări din … Citeste mai departe

Bebelușii nu au nevoie de “dresaj”, însă mamele au nevoie de ajutor

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare la program, Alaptare noaptea, Blog, Sfaturi gresite despre alaptare, Somn nou nascuti, Somnul bebelușului, Somnul bebelușului și al copilului alăptat, Somnul copilului, Somnul copilului alaptat, Somnul lui bebe 2 Comments

Aud frecvent ideea că dezvoltarea unui bebeluș (prin extensie putem să ne referim și la copilul mic) trebuie să fie modelată riguros, în funcție de programul și stilul de viață al părinților săi. Ca și cum nu părintele se adaptează vieții cu un nou membru al familiei, ci noul membru al familiei (ființa cea mai vulnerabilă și dependentă de modul în care e îngriit de ceilalți) trebuie să fie antrenat să se adapteze familiei în care a venit. Nu adultul trebuie așadar să facă, după această logică efortul de a se adapta, ci copilul trebuie să se adapteze instantaneu la principiile (de multe ori greșite) ale vieții adulte În discursul părintelui contemporan se vorbește așadar despre cum să ne antrenăm copiii să doarmă toată noaptea (la vârste la care trezirile pe timp de noapte au un rol biologic și protejează de fapt copilul și mama), despre cum să îi învățăm cu un program de masă din primele zile de viață, despre cum să îi dezvățăm de nevoia firească de a ne simți aproape, în brațe. Știți ce mi se pare periculos la toate aceste “principii” și sfaturi “binevoitoare”? Faptul că ele sunt oferite drept singura soluție salvatoare pentru părinți aflați în criză (de timp, de somn, de spațiu personal). Mamei obosite și epuizate i se spune că trebuie să găsească o soluție prin care să îi facă program bebelușului, să îl învețe să doarmă toată noaptea, pentru că doar așa se va putea odihni ea și doar așa va învăța … Citeste mai departe

Ce am învățat în doi ani de nesomn?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, In brate la mami, Somn nou nascuti, Somnul bebelușului, Somnul copilului, Somnul copilului alaptat, Somnul lui bebe 9 Comments

Când am născut nu știam nimic, dar absolut nimic despre “programul” de somn al unui nou născut. Nici eu nu pot să îmi explic cum informațiile “oficiale” despre somnul unui bebeluș (acelea care ne mint că ar trebui să doarma toată noaptea) au trecut pe lângă urechile mele în condițiile în care mă informasem credeam eu, atât de bine, despre ce înseamnă să conviețuiești cu un nou născut. Știam că alăptarea se face la cerere, inclusiv noaptea și cumva am integrat fără probleme ideea că nu voi mai dormi ca înainte de naștere. Veneam în mod paradoxal cu o fobie de nopți nedormite (fiind genul de persoană care își lua în concedii dopurile antizgomot de urechi, masca de ochi și dacă aș fi putut, mi-aș fi luat chiar și perna. M-aș fi dus și la capătul planetei, în concediu, nu ar fi contat cum arăta bucătăria hotelului, cum era mâncarea, important era cât de confortabil era patul și cât de liniștită camera). În privința somnului am fost dintotdeauna sursa de amuzament a soțului meu care se minuna de toate ritualurile mele hipnotice, uneori un pic cam obsesiv-compulsive, în timp ce probabil ca majoritatea bărbaților de pe planetă, el nu avea nicio problemă în a adormi în câteva minute. Și iată-mă cu un bebeluș în brațe, care a ținut să îmi arate că într-adevăr nou născuții nu dorm toată noaptea și nici toddlerii nu dorm o noapte legată și surpriză…nici măcar adulții care nu au copii mici sau alte activități nocturne … Citeste mai departe

Despre “problemele” de somn ale copiilor

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Problemele de somn la copilul mic, Somn nou nascuti, Somnul bebelușului, Somnul copilului, Somnul copilului alaptat, Somnul lui bebe, Tantrumuri 1 Comment

Într-unul din week end-urile trecute am decis să petrecem câteva ore în natura, alături de câțiva prieteni, departe de oraș. Se anunța a fi o zi perfectă. T era hrănit corespunzător, odihnit, am pornit la drum, a adormit în scaunul de mașină, am ajuns la destinație, am mâncat împreună, iar restul zilei l-a petrecut jucându-se în natură, în nisip, în zona de joacă special amenajată. L-am alăptat la cerere, mai puțin decât de obicei, pentru că un copil de vârsta lui (un an și jumătate) e de multe ori mai atras de altceva decât de sân. L-am supravegheat în timp ce se juca, dându-i libertatea să facă ce dorește, în limitele instinctului de conservare și al respectării celorlalți. Am socializat cu prietenii noștri, am mâncat din nou, ne-am jucat iarăși împreună și pe seară ne-am întors acasă. T. a dormit tot drumul în mașină, din nou, respectându-și “programul” de somn pe care și l-a făcut singur. Am ajuns acasă, pregătiți să îmbrățișăm o nouă noapte ca oricare alta. Se încheiase o zi perfectă pentru noi și o zi perfectă pentru T. (credeam noi). O zi relaxată în natură, doi părinți relaxați, un copil (aparent) relaxat. Ne așteptam așadar la o noapte lină, cu adormirea la ora 21.00, cu tradiționalele piciorușe peste fața și abdomenele noastre, cu tradiționala trezire pentru “țiți”, cu ora deja “clasică” de trezire a doua zi. Nimic special, nimic ieșit din comun, o noapte ca o continuare firească a unei zile de dolce far niente, banală și … Citeste mai departe