Siguranța copiilor în mașină. Cât de mult ne pasă de ea?

23 May 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Scaun auto, Siguranta auto No Comments

În urmă cu trei săptămâni mi s-a întâmplat ceva tare ciudat. Se făcea așa. Chemasem un Uber. Urma să mă deplasez cu cel mic. Avem norocul să încapă în continuare în scoica auto, așa că de fiecare dată când trebuie să plecăm undeva cu mașina (a noastră sau taxi / Uber) scoica vine obligatoriu cu noi. E grea și e greu să o cobor pe scări, așa că în ziua respectivă am luat copilul în brațe și scoica într-o mână, am ajuns la parterul blocului, am pus scoica pe platforma de beton din fața ușii de la intrarea în scara blocului și am fixat copilul în ea (în ideea în care atunci când ajunge șoferul să nu stea după mine pentru că am fost vezi Doamne nesimțită și nu am catadicsit să îmi fixez copilul în scoică). Ceea ce a urmat mie mi-a depășit orice scenariu prestabilit. Și o să vă redau dialogul între mine și șoferul de pe Uber așa ca în clasa a doua, (și) la vorbirea directă. Așadar, șoferul ajunge, eu ridic scoica și mă îndrept spre mașină, șoferul îmi zâmbește politicos, se îndreaptă spre portbagaj, deschide ușa portbagajului, eu dau să pun scoica în mașină pe bancheta din spate și să o fixez. Șoferul se uită aproape panicat spre mine și mă întreabă “Asta a stat acolo?” Se referea la scoică, arătând înspre scările de beton din fața intrării în bloc. Eu îi răspund că da. El îmi spune, cu cea mai firească tonalitate a vocii, … Citeste mai departe

Cum devii mama perfectă?

8 May 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting, Psihologia copilului No Comments

Recunoașteți întrebarea? V-ați adresat-o vouă înșivă? Eu recunosc că niciodată. Dar cumva, literatura de parenting (minunată de altfel) dar asimilată în exces și fără simț critic, dorința noastră de a fi părinți buni (“nu ca ai noștri care ne-au făcut Decreței și ne-au setat drumul în viață din start greșit” cum de multe ori spunem), socializarea fără interacțiune directă ne-au făcut să credem (să sperăm chiar) că există perfecțiunea în parenting. Că există acolo, undeva părintele perfect. E mama aia care pare zen pe Insta, specialistul ăla care ne spune niște lucruri perfecte și ne dă rețeta perfectă pentru a avea copii perfect crescuți, drept semn al perfecțiunii noastre parentale, că doar cu atâta literatură de parenting la îndemână, nu îți mai permiți în ziua de azi să te faci de râs când copilul tău îl lovește pe altul în parc… Mama perfectă, părintele perfect vin de fapt însoțiți de tehnicile acelea perfecte (“Fii atentă ce zice X în cartea Y, când copilul lovește mai mult ca sigur că funcționează să faci asta”). E explicația pentru orice și soluția pentru orice. E ceea ce ne ajută să nu ne mai facem de râs ca părinți (în parc, la grădi, la școală, etc), să dovedim că noi ne creștem copiii ca lumea, că citim și ne instruim (“nu ca părinții noștri”) că reușim astfel să spălăm la modul simbolic păcatele unei generații întregi de părinți care la trei luni de zile ne-au expediat care pe unde au apucat pentru că ei … Citeste mai departe

Laptele matern, sursă de celule stem

2 May 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Alaptarea, Alăptarea e norma biologică, Bebelusi, Blog, Componente protectoare ale laptelui matern, compoziția laptelui matern, Dezvoltarea nou născutului No Comments

Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri legate de compoziția laptelui matern a venit în 2007, din partea echipei de cercetători coordonată de Mark Cregan și Paul Hartmann, ce a arătat prezența celulelor stem în laptele matern. Descoperirea a fost cu atît mai remarcabilă, cu cât a reprezentat prima ocazie în care celule stem au fost identificate în corpul adult, până la momentul respectiv fiind cunoscută existența acestora doar în cordonul ombilical și în lichidul amniotic. Celulele stem, reprezentând aproape 2% din totalul celulelor din laptele matern sunt activate în timpul sarcinii și al alăptării, printr-un program controlat de proliferare, diferențiere și apoptoză, sub influența hormonilor care asistă dezvoltarea glandei mamare și pregătirea acesteia pentru lactație. Cercetări ulterioare (Hassiotou et al., 2012) au arătat că celulele stem din laptele matern sunt pluripotente, având potențialul de a se diferenția în celule specializate, ceea ce lansează direcții noi de cercetare în domeniul medicinei regenerative. Dovezi indirecte (rezultate ale studiilor pe animale) sugerează posibilitatea ca aceste celule să supraviețuiască în tractul intestinal al copilului alăptat, să ajungă în fluxul sangvin și să se integreze in vivo în diferite țesuturi, stimulând dezvoltarea ulterioară a sugarului alăptat.   “Conținutul de celule stem din laptele matern variază între 10.000 și 13 milioane de celule / ml, ca atare sugarul ingerează, cu fiecare alăptare,  de la câteva mii până la câteva milioane de celule stem viabile. […] Colostrul și laptele din fazele inițiale ale lactației conțin de regulă mai multe celule stem decât laptele matur. […] Celulele stem … Citeste mai departe

Tu ai arătat precum Kate după naștere?

25 April 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting No Comments

Că orice pâine și circ online, discuțiile pe tema look-ului lui Kate ating extreme. Tabăra care spune că e imposibil să arăți așa după naștere (e posibil, vă asigur, deși realist este să înțelegem că majoritatea dintre noi nu arată așa imediat după naștere, ceea ce e perfect normal de altfel). Tabăra care spune că de fapt așa ar trebui să arătăm noi toate după naștere, că “doar nu o să apărem în față soțului ca niște epave”… Evident, în același stil cliché-istic ca la nașterile anterioare, poza lui Kate trebuie musai să fie însoțită de eterna discuție cezariană-naștere naturală. Adică vedeți voi astea care cereți cezariană de ce Kate arată așa bine, în timp ce voi stați imobilizate în pat? Altele zic că de fapt nu e o naștere vaginala că oricare altă, ci una regală cu hypno & stuff și asta garantează ca mamă să fie up & running la câteva minute de la expulzie. Alții zic că Kate joacă un rol și că ea nu e de fapt fericită, în timp ce alții spun că e adult și-a asumat asta. Ba chiar că pare cea mai fericită femeie de pe Pământ. Știți care e realitatea? Tot ce știm e că poză aceea e un protocol peste care nu se poate trece. Altfel, niciunul din cei care vor citi postarea mea habar nu are cum arată perineul lui Kate și pe unde a avut (dacă a avut) branule. Niciunul din noi nu știm ce e în mintea și … Citeste mai departe

Eu și rolurile mele

23 April 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting No Comments

Săptămânile trecute au fost cele mai intense din viața mea. Am avut senzația că toate rolurile pe care le am trebuie să iasă la rampă în același timp, altfel universul meu se destramă. Mamă, soție, pe alocuri mamă singură, femeie ce muncește, femeie ce stă acasă cu copiii, femeie ce își îngrijește părinții, prietenă, noră. Nici nu prea e de scris pe tema asta prea mult. Când nu scriu, înseamnă că ori nu e suficient de interesant încât să scriu despre, ori e prea dureros să scriu despre. Într-un fel cred că invitația Danei Lupșa cu doar câteva ore înainte de debutul evenimentului, de a participa la Conferința M.A.M.A – mothers are mere astonishing a fost providențială. Era pe to do list -ul meu, dar m-am trezit prea târziu, suficient de târziu încât să cred că nu mai găsesc niciun bilet la un eveniment care de câțiva ani se “vinde” cu casa închisă. De ce a fost providențială invitația? Pentru că la conferința de anul acesta tema a fost legată de “Eu și rolurile mele”. “Mamă, soție, prietenă, femeie de carieră. Eu. Mai este timp şi pentru mine? Cum jonglez cu rolurile mele? Care este cel mai important şi de ce? Sau poate nu există roluri”, asta scria în descrierea evenimentului și trebuie să recunosc că este tema de gândire ce m-a preocupat cel mai mult în utlimul an. Pentru că atunci când nu mai poți să jonglezi cu toate rolurile pe care le ai, ele pot deveni sufocante. Și am … Citeste mai departe

Alăptarea nu ar trebui să fie dureroasă

19 April 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog No Comments

Indiferent de ceea ce vi se spune, alăptarea nu ar trebui să fie dureroasă. Când alăptarea doare este un semnal de alarmă. Unul din cele mai importante. E modalitatea prin care mamei i se transmite că ceva nu este în regulă cu modul în care decurge alăptarea. În majoritatea situațiilor comune de alăptare, îmbunătățirea atașării alături de cineva specializat ajută mama să alăpteze fără dureri. Din păcate, de cele mai multe ori mamelor li se explică tehnici incorecte de atașare la sân sau de poziționare a copilului Din păcate mamelor încă li se mai spune că buzele copilului trebuie să fie rulate pe sân “ca la o rățușcă” sau “ca la un peștișor”. Ceea ce este complet greșit. Dacă mama vede buza de jos a copilului, rulată, în timpul alăptării, fără ca ea să tragă efectiv de sân (și nu văd de ce ar face asta în timpul alăptării), cel mai probabil copilul a prins superficial mamelonul și nu este nicidecum atașat adânc la sân. De asemenea, buza de sus adoptă o poziție neutră în timpul unei atașări adânci la sân. O atașare superficială înseamnă o alăptare cu dureri și disconfort. O altă eroare este de a li se oferi mamelor mameloane de silicon ca remediu împotriva durerii în alăptare dar fără o evaluare atentă și fără vreo bază reală. Scenariul e următorul: copilul e cel mai probabil atașat superficial la sân pentru că nimeni nu a reușit să îi explice corect mamei cum să atașeze copilul la sân. Soluția oferită … Citeste mai departe

Ce este normal la un nou-nascut ?

16 April 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Psihologia copilului No Comments

După doi copii născuți de mine, plus alte câteva sute de bebeluși și copii mici cu care am interacționat îndeaproape pot să vă confirm lucrurile de mai jos ca fiind NORMALE: * bebelușii vor în brațe. E normal să dorească să stea “numai” în brațe. Nu am întâlnit până acum niciun bebeluș care să prefere altceva, brațelor mamei sau ale tatălui. Dacă aveți senzația că sunteți singurii părinți care se confruntă cu o dorință nestăvilită a bebelușului de a sta lipit de voi, aflați că nu este așa. Vi se alătură milioane de bebeluși din lumea întreagă. E nevoia lor primară să vă simtă aproape. * bebelușii au “probleme” de somn. De fapt problemele nu sunt ale lor, ci mai degrabă ale adulților din jur. Niciun bebeluș nu doarme de fapt, așa cum vedem în filme. E firesc ca în mica copilărie să se trezească pe timpul nopții și să aibă nevoie de sprijinul adulților pentru a readormi. Asta reprezintă normalitatea! * toți bebelușii și copiii mici par dependenți. De fapt și sunt. Dependenți de grija celor din jur, dependenți de iubirea lor, dependenți de apropierea fizică față de principala figură de atașament. Tocmai întrunirea (de către părinți) a acestor “dependențe” garantează un viitor adult autonom, independent. * deși tuturor bebelușilor și copiilor mici le place să fie ținuți în brațe, eu nu am întâlnit până acum niciun adult care să vrea să fie purtat non stop de mami și de tati în brațe. Deși mulți părinți se arată copleșiți … Citeste mai departe

Cum își găsesc copiii noștri cu adevărat drumul?

27 March 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting, Psihologia copilului No Comments

Sunteți probabil obișnuiți să ofer sfaturi de parenting legate de bebeluși. De data aceasta vă spun ceva ce ar trebui să vă ghideze în relația cu copiii ce au depășit vârsta beleușiei. Lăsați-i pe copiii voștri să și exprime emoțiile pozitive dar mai ales negative. Învățați-i să își exprime constructiv emoțiile, chiar și cele de care voi ca părinți vă temeți sau care vă fac pe voi ca părinți să nu vă simțiti confortabil. Ghidați-i în acest proces, fiți alături de ei în acest proces. Poate vi se pare anevoios, poate vi se pare greu sau neacceptabil. Dar da, lăsați-i să își exprime furia, teama, anxietățile cele mai mărunte. Lăsați-i să spună ce îi doare sufletește. Încurajați-i “să se plângă”. Teama, disconfortul, furia, tristețea trebuie să își găsească o ieșire îm exterior, altfel ele vor face ravagii în interior. Și voi, părinții lor sunteți acolo pentru a-i ghida și a le fi sprijin emoțional. Nu negați emoțiile lor mari de oameni mici, doar pentru că vă sperie pe voi, oamenii mari. Nu întrerupeți brutal tantrumul, fiți mai degrabă acolo alături de copil, luați-l în brațe și ajutați-l să treceți împreună peste moment. Nu încercați să ștergeți lacrimile înainte ca ele să apară doar pentru că vă este vouă teamă de furia ce vine odată cu ele. Încercați să nu mai vedeți în teamă, în timiditate sau în insuccesul aparent al copilului o slăbiciune, ci mai degrabă o poveste din care puteți învăța împreună. Pentru că e un drum pe care … Citeste mai departe

Lucruri amuzante pe care copiii le spun despre alăptare

16 March 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog, In brate la mami No Comments

Dr. Jack Newman a dat unul dintre cele mai interesante răspunsuri la întrebarea “până la ce vârstă ar trebui alăptat un copil?”. “Alăptarea se încheie când copilul și mama sunt pregătiți. Copilul o va spune în cuvinte”. Ce le spun copiii mai mari, mamelor lor despre durata de alăptare? Vedeți mai jos. Sunt copii reali, ai unor mame reale, cititoare ale blogului. “Mama: vei primi lapte cât dorești și când dorești. Da? P: da, bine mami, am înțeles! Mama: câți ani vrei să bei lapte? P: 100! Mama: tu vei avea 100 de ani și eu 128? P: da! Mama: bine, puiuț!” (4 ani) “Vreau să fiu bebe, să am doar doi dinți și să pap doar țiți!” (1 an și jumătate) “M. 6 ani către fratele ei, l. (aproape 2 ani) : tu o să sugi până te însori? Și vii și cu soția să bea și ea lapte? El: da” N. despre fratele ei:”Mama, V. o sa se ducă la școală cu țiți în ghiozdan.” “Eu o să pap țiți până devin tătic” (2 ani și 8 luni) “Mami promite-mi că îmi vei da țiți până cer eu” (2 ani și 8 luni) Și vă las în încheiere și părerea copilului meu cel mare. T. alăptat până la autoînțărcare (el chiar a spus cu cuvintele sale că nu mai dorește), despre fratele său, R (1 an și 5 luni), cu coazia primirii de către acesta a unei perechi noi de papucei. “R. nu mai trebuie să pape țiți dacă … Citeste mai departe

Alăptarea în sarcină și în tandem

15 March 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog No Comments

Ce date avem despre prevalența alăptării în sarcină și în tandem? Deși concepția pe perioada alăptării este un fenomen posibil, alăptarea pe timpul sarcinii și apoi în tandem rămâne unul din cele mai puțin studiate aspecte ale lactației. Pe de altă parte, interesul pentru acest subiect este în creștere și ne putem aștepta ca din ce în ce mai multe mame să solicite informații pe aceste subiecte, dat fiind interesul pentru a urma recomandările de alăptare extinsă (la termen) făcute de principalele organizații în domeniul sănătății. Este posibilă alăptarea în timpul sarcinii? Da, este posibilă. Continuarea alăptării de pe timpul sarcinii și după naștere, cu ambii (toți) copii/i la sân (nou născutul și fratele / frații săi) se numește alăptare în tandem. Diverse studii antropologice au arătat că concepția pe timpul sarcinii este un fenomen comun în unele culturi tradiționale în care alăptarea continuă și după vârsta de 6 luni. În contextul apariției unei noi sarcini, continuarea alăptării depinde în acele comunități de prescripțiile culturale și credințele comunității respective, variabilitatea culturală fiind foarte mare. Alăptarea pe timpul sarcinii este așadar un fenomen puternic mediat cultural. Există culturi (ex zone rurale din Senegal, zone rurale din Turcia, Guinea Bissau etc) în care în mod tradițional mama va înțărca copilul odată ce rămâne însărcinată, deoarece credințele populare spun că laptele mamei se strică ceea ce afectează copilul alăptat, sau se crede că alăptarea pe timpul sarcinii ar priva fătul de nutrienți (“i-ar lua spiritul”). Există de asemenea culturi tradiționale în care relațiile … Citeste mai departe

Dar tu ce ai făcut astăzi toată ziua?

13 March 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting No Comments

Azi de dimineață mă gândeam că m-aș oferi voluntară pentru un reality show cu mame. E un gând asupra căruia mă gândesc din ce în ce mai des. Să vină cineva să îmi instaleze niște camere prin casă, să vadă yoată cum e în realtate viața mamelor. Să facem un show TV sau să ransmitem live pe Facebook. Să vină gașca de mame să (ne) plângem la unison. I feel you, sister! Mi-ai citit gândurile. Așa e și la mine. Exact așa. Credeam că sunt singura. Să vină mamele perfecte și să râdă de mine, de farfuriile din chivetă, de faptul că uneori îmi vine să plâng. Dar mai ales să nu mai aud pe nimeni spunând “Dar ce faci toata ziua?”. Un reality show din asta Motherhood Uncensored, dar nu in genul soft core TLC. Reiau. Mai ales să nu mai aud pe nimeni spunând, dar ce faci tu, toată ziua? Să vadă toată lumea cum e să te trezești la ora 8 după o noapte în care copilul cel mic a ajuns la spital pentru că a făcut laringită, sau după o noapte în care ți s-a trezit din cauza dinților. Să vadă toată lumea cum e cu un copil mic, care ți se agață la propriu de picior. Și nu te lasă să faci niciun pas. Să vadă toată lumea cum e să prepare micul dejun cu un copil agățat de picior, sau în brațe, cum mâncarea ți se revarsă pe mobile. Să vadă toată lumea cum … Citeste mai departe