Am avut o zi care a mers prost cap-coadă. Și pentru că era început de săptămână am lansat o provocare în comunitatea online pe care am creat-o în jurul blogului. Suna cam așa dacă ar trebui să îi spui ceva încurajator unei alte mame, ce trece prin momente grele, ce i-ai spune?

Trebuie să vă mărturisesc că am fost copleșită de puterea răspunsurilor primite. Autentice, simple, sincere, venite din experiența proprie a fiecăreia. Și pentru o fracțiune de secundă mi-am imaginat că dacă femeile nu ar fi în competiție unele cu altele, dacă s-ar vedea partenere cu adevărat și nu concurente, dacă s-ar motiva reciproc, pe lume nu armai exista războaie, nu ar mai exista atâta durere și atât de multă agresivitate. Oxitocina aceea care ne leagă încă de la naștere de puii noștri, care ne conectează atunci când alăptăm, atunci când iubim și ne îmbrățișăm ne-ar ajuta probabil să contruim și relații sociale mai trainice.

Ce i-aș spune eu unei mame ce trece prin momente grele?

I-aș spune că înțeleg. Și nu înțeleg doar din cuvinte și prin cuvinte, ci mai degrabă prin emoții. I-aș spune că uneori poate nu reușesc să exprim în cuvinte că o înțeleg și poate că înțelgerea mea nu poate cuprinde în acel moment toate încercările prin care trece, dar emoțional vibrez cu încercările ei. Că e un sentment pe care unele dintre noi îl avem și transcende bariere fizice. E ceva transgenerațional în puterea femeilor de a înțelege și de a simți.

I-aș spune că e eroina mea. Mamele sunt eroinele mele. Le-am vzăut în atât de multe contexte, în atât de multe încercări și am admirat întotdeauna forța subtilă pe care femeia mamă o are, în ciuda barierelor care par de netrecut.

I-aș sune că a fi mamă nu este o competiție. Nu suntem în întrecerea cu perfecțiunea, fiecare dintre noi greșește, iar greșelile sunt experiențe de viață dn care învățăm să fim mai autentici.

I-aș spune că ajută să spună ce are pe suflet. Că a te plânge nu e semnul unei slăbiciuni, nu e o rușine, e o necesitate. E firesc și vindecător să lăsăm să iasă la suprafață emoțiile negative, frustrarea, supărarea, neputința aparentă.

I-aș spune că există întotdeauna un umăr pe care să plângă fără a fi judecată.

I-aș spune că pentru a putea să abă grijă de alții trebuie să aibă în primul rând grijă de ea.

I-aș spune că multe din experiențele noastre vin cu un sens, deși e greu să îl vedem pe moment. Că bebelușii își aleg mama, acea mamă care poate să îi ducă pe drumul lor. Că e bine să încercăm să ne controlăm viețile, dar atunci când înotăm contra curentului doar pentru a controla, e mai bne să ne oprim și să acceptăm lecția ce vine în viața noastră.

I-aș spune că după ploaie răsare soarele. Uneori plouă cât pentru un anotimp întreg, uneori plouă câteva zile, dar de când e lumea aceasta soarele a răsărit întotdeauna la un moment dat.

Ce i-ar spune alte mame? Vă las mai jos mesaje ale mamelor din comunitatea În brațe la mami. O spun mai bine decât mine.

„Nu „trebuie” nimic! Nimic nu e obligatoriu, toate se pot organiza pe rând, atunci când poți și te simți bine.
Bucură -te de fiecare zâmbet al copilului tău, el te încarcă cu tot ce ai nevoie și așa cum ai grijă de el, ai grijă și de tine.”

„1.Când îți este greu gândește te că toate trec.
2. Ești cea mai bună mamă pentru puiul tău.”

„Fiindcă MAMA e doar una, sper ca fiecare dintre noi sa adăugăm pt fiecare rid sute de amintiri frumoase, sa ne umplem sufletul cu mirosul si dragostea copiilor noștri, sa găsim un strop de timp si pt noi si pt dragoste. Si cel mai important sa fii sănătoși cu toții! ❤ Copiii sunt cea mai mare realizare de pe acest Pământ!”

„E normal să simți tot ceea ce simți! Cere ajutorul celorlalti”

„Privește chipul și gesturile copilului tău/ copiilor tăi și bucură-te de fiecare zâmbet și de fiecare clipă pe care o petreceți împreună! Ei sunt cel mai minunat dar pe care îl putem primi.”

„Fiți binecuvântate mămici! Avem cele mai de valoare comori! ❤”

„Pe mine cel mai mult m-a ajutat să știu și să mi se amintească faptul că nu sunt singură, că am oameni alături de mine gata oricând să mă ajute. Tatăl copilului, familiile noastre dar și prieteni, toți m-au ajutat să supraviețuiesc aproape trei ani de când sunt mamă. Deci dragă mamă/viitoare mamă, ieși cu bebe cât mai mult afară din casă, întâlnește-te cu familia și prietenii, cere ajutor, nu te închide în casă.”

„Gândește-te că meseria de mamă e ca un serviciu superextramega solicitant în care iți pupi șeful în fund toată ziua și îi rezolvi toate căcaturile. Singura diferență e că o faci zilnic și chiar îți face plăcere.”

„Sunt atâtea femei care își doresc să fie mame și nu reușesc…deci bucură-te de minunea ta!! Nu există fericire mai mare decât mirosul de bebeluș, gânguritul, primul zâmbet, prima masă, primii pași, primul MAMA!! O să crească și o să îți fie dor de bebelușie, chiar dacă mai sunt și momente obositoare!”

„Ești cea mai importantă femeie din lume, ești minunată așa nedormită și în pijamale, ești centrul Universului…fără tine nu ar exista viața! Chiar dacă uneori uiți că mai ai și tu nevoi, gândește-te cum ar fi viața familiei tale dacaă ai lipsi o zi… deci poți liniștită să îți acorzi 10 minute de pauză fără să ai remușcări. Meriți !!!”

„Ești o mamă bună!”

„Nu ești singură, îți suntem aproape!
Renunță la frici, oricâte și oricare ar fi ele! Iubește-ti copilul așa cum doar tu îl poți iubi! ”

„Singurul lucru pe care trebuie să îl treci în minte este ca TU Mami ești minunată și frumoasă și puternică și tu cunoști ce e cel mai bine pentru puiul tău! Și o îmbrățișare din când în când de la o persoană dragă, pentru a te simți iubită și că nu ești singură în toată vâltoarea asta numită “viața de părinte”.”

„Știu că te străduiești foarte mult, chiar dacă ai impresia că nu îți iese mare lucru. Faptul că ai grijă de pitici este cel mai important pentru mine!”

„Copiii te iubesc și ești cea mai bună mamă!”

„Când nu mai pot,spun așa:o să treacă!Totul trece. Și cele 10 treziri pe noapte.”

„Pe mine m-a ajutat mult să vorbesc cu prietenele mele, mămici și ele. Aveam impresia că trebuie să îndur eu singură totul, să fac singură totul, că nu e normal să mă plâng, să simt oboseală sau să cer ajutor. Că alții se descurcă cu patru (vecina de lângă) li eu nu pot cu unul!? Apoi am înțeles că fiecare e diferit, iar tot ce simt este normal și firesc. E ok să spun „nu”, „nu mai pot” sau „ajută-mă”. Nu ne face asta mai puțin mame. Ci chiar așa a vrut bebelușul să fie, pentru că el ne-a ales pe noi să îi fim părinți.”

„Recent am avut ocazia ca o mare terapeută gestalt să îmi spună în fața întregii clase: “you’re a great mom!”
Vă jur, nimeni,  nu mi-a făcut așa un compliment. Este tare important să auzi că se vede ce faci, cât faci, cât suflet pui.”