Citeam pe unul din grupurile de alaptare din care fac parte o discutie fascinanta despre pierderile de memorie pe care le experimentam (multe dintre noi) in timpul alaptarii. Si care au ca preludiu o memorie aparent zdruncinata, din timpul sarcinii.

Eu am niste povesti tare dragute care vin sa sustina ideea ca in timpul sarcinii si posibil si dupa, se intampla ceva in creierul nostru de mame (ceva in bine). Stiinta inca nu a dat verdictul final: parerile specialistilor oscileaza intre modificari hormonale care vin sa pregateasca creierul mamei pentru atasamentul fata de puiul ei si mult mai banala oboseala, la pachet cu stresul aferent care ar afecta performantele oricui, independent de existenta vreunei perioade pre si post-partum.

Cum mi-am dat eu seama ca ceva e in neregula cu memoria mea, pe timp de sarcina? Pe langa faptul ca uitam frecvent unde imi puneam lucrurile (obicei trainic pe care il experimentez si in prezent – casa noastra a devenit un fel de zona crepusculara, statie interspatiala de obiecte pierdute), intr-o zi sotul meu m-a gasit lucrand cu 2 mousi la laptop. Din ce mi-a spus el, paream fericita si multumita de eficienta mea de lucru si de la distanta parea ca ma descurc foarte bine sa jonglez intre cele 2 ustensile. Problema e ca eu nu mi-am dat seama, desi va imaginati ca am adaugat chiar eu, constient si cu manutele mele, mouse-ul suplimentar.

Evident ca la un moment dat, pe parcursul sarcinii am constientizat ca trebuie sa acord mai multa atentie felului in care existam, la modul general. Mi-am dat seama ca, pentru a nu parea penibila in ochii celor care nu inteleg, trebuie sa maschez cumva deficitul de memorie si sa par ca tin totul sub control. Dar chestia asta imi iesea rareori si se intampla sa imi dau in petec, in momente cruciale. Spre exemplu, la plecarea de la una din vizitele duminicale la socrii mei. La iesirea din casa, urmata fiind de sotul meu si de tatal lui, eu m-am oprit brusc in usa. De ce? Pentru a ma sterge pe picioare, pe presul de la intrare. Asa cum face orice fiinta bine crescuta, cand intra in casa cuiva. Doar ca eu plecam. Manevra mea i-a luat prin surprindere pe sotul si pe socrul meu si am fost la un pas de a evita sa cadem unii peste altii.

Intr-un alt context, mi-am pus sotul intr-o situatie penibila. Eram in masina amandoi, alaturi de unul din prietenii lui, cu care abia facusem cunostinta. Era prin luna iunie, iar pe marginea drumului dintre Targu Mures si Turda vazusem niste pepeni, fapt ce m-a mirat nespus. Tot drumul, eu m-am gandit numai la asta (cum e posibil sa apara pepenii in luna iunie). La un moment dat, trecem pe langa o pepiniera (din aceea in care cresteau multi pomisori si puieti de toate felurile) apartinand Ocolului Silvic. Ei bine, in acel moment s-a produs momentul de Evrika, iar eu am rostit ca si cum as fi descoperit elixirul vietii vesnice „aha, deci iata de unde vin pepenii!”. Nu mai are sens sa va spun ce priviri galese am primit. Mi-am dat seama imediat de gafa facuta, semn ca neuronii mei erau inca activi, dar deja era prea tarziu.

La munca au aparut cred cele mai radicale transformari ale mele. Pana la momentul sarcinii se putea spune despre mine ca sunt ultra-constiincioasa, workoholica chiar. Eram atat de perfectionista, incat in 5 ani de zile nu mi s-a intamplat niciodata sa trimit un mail gresit, obisnuiam sa ma uit un pic de sus la colegele care incurcau litere sau titluri in comunicarea cu clientii. Ei bine, odata cu sarcina a aparut si nevoia somnicului de pranz. Intr-una din zile, o colega m-a gasit dormind intinsa pe scaun si cu picioarele pe birou. Nu imi aduc aminte cum am ajuns in pozitia aceea, tot ce stiu e ca m-am trezit in momentul in care colega a deschis usa, iar in fundal, din boxele laptopului rasuna un cd cu Mozart (pus probabil ca sa auda si bebe ceva sunete culte).

Insa momentul in care mi-am dat seama ca trebuie sa intru in concediu fortat a fost acela in care am trimis un mail in care le uram clientilor mei sa aiba parte de un week end fericit. Nu ar fi fost nicio problema daca mailul nu ar fi fost trimis intr-o zi de Miercuri, ceea ce a starnit confuzie sincera in randul unor oameni obisnuiti sa comunice cu o persoana ce pana atunci parea bine ancorata in realitate.

Perioada alaptarii nu a facut decat sa prelungeasca starea de fapt din sarcina. Cel mai amuzant moment mi se pare de departe cel in care am facut topless, fara sa vreau, in fata la Carrefour. Terminasem de alaptat in masina si pentru ca ne grabeam, am coborat foarte repede cu gandul de a ma duce la cumparaturi. Am uitat sa imi trag bluza si sa ma acopar, astfel ca pret de cativa metri am defilat cu sanul la vedere. Noroc ca mi-am vazut oglindirea in geamul de la intrarea in magazin. Sunt o promotoare a alaptatului in public, dar asta ar fi fost deja prea mult pentru ochii privitorilor.

Care e cauza pierderilor de memorie?

Se estimeaza ca aproximativ 80% din femei simt ca memoria le este afectata in timpul sarcinii si din ceea ce povestesc mamele, aceasta afectare continua si in perioada post partum.j. Cea mai evidenta explicatie e cea legata de oboseala, stres si lipsa somnului. Nu e nevoie de stiinta pentru a intelege de ce o noapte nedormita ne face sa fim cu capul in nori a doua zi. Mamele care alapteaza dorm de regula fragmentat pe parcursul noptii, chiar si cele care impart acelasi pat cu copilul si implicit au o calitate mai ridicata a somnului.

Pe de alta parte, ceea ce e cu adevarat interesant e ca in ciuda acestor deficite percepute de memorie, a senzatiei ca uiti lucruri si a intamplarilor care dovedesc ca asta se si intampla in realitate, mamele (si viitoarele mame) reusesc foarte bine sa aiba grija de copil si se concentreaza foarte usor pe activitati ce tin de cresterea si ingrijirea copilului. Cel putin, mie asta mi se intampla si la fel observ ca se intampla si in cazul multor altor mamici (argumentul acesta nu e suficient ca sa extrapolam genul acesta de comportament la toate mamele, dar cred ca este totusi relevant)  E ca si cum memoria si atentia devin selective, asigurandu-se ca toate resursele sunt orientate spre cel mic,

Desi studiile efectuate nu sunt definitive din punct de vedere al cauzalitatii, acest deficit de memorie poate fi pus pe seama modificarilor hormonale ce apar in sarcina si posibil si dupa (in perioada de lauzie / alaptare), desi studiile s-au concentrat in principal pe perioada de sarcina.

Nivelurile de progesteron sunt marite pe timpul sarcinii de 14 pana la 40 de ori, Un metabolit al progesteronului, allopregnanolon, moduleaza activitatea amigdalei, o structura care la randul ei influenteaza procese cognitive si mnezice in alte regiuni al creierului.

Aceasta ipoteza nu explica insa afectarea memoriei in alaptare, deoarece nivelurile de progesteron scad imediat dupa nastere (daca ar ramane ridicate, ar inhiba mecanismele care declanseaza si mentin lactatia).

Un studiu britanic a aratat o scadere a preformantelor la testele de memorie spatiala pe timpul ultimelor doua trimestre de sarcina si in primele 3 luni post-partum, in corelatie cu modificarile hormonale specifice graviditatii si perioadei post-partum.

Alte studii, facute in afara perioadelor de sarcina si lauzie au aratat legatura dintre memorie si estrogen, ceea ce intareste ideea ca balanta hormonala a femeilor poate fi pusa in legatura cu modificari de natura cognitiva si afectiva.

In privinta alaptarii sau a perioadei de lauzie, nu am gasit studii care sa arate legaturi intre functionarea memoriei si aceasta perioada.

Explicatia urmatoare este pe gustul meu, pentru ca are o tenta evolutionista. Intr-un articol publicat in Current Directions of Psychology, psihologii Laura Glynn si Curt Sandman evalueaza teoriile si descoperirile facute pana in prezent in acest domeniu. Conform Laurei Glynn, sarcina este o perioada critica pentru dezvoltarea sistemului nervos al viitoarelor mame, insa la ora actuala se stie prea putin despre mecanismele adiacente acestui proces ce insoteste modificari hormonale care ating o asemenea amploare doar pe timp de sarcina. Review-ul facut de Lynn si Sandman literaturii de specilitate, sugereaza o potentiala legatura intre modificarile hormonale aferente sarcinii si pregatirea creierului mamei pentru cerintele vietii de mama – ajutand mama sa faca fata mai usor stresului si sa fie mai apropiata de copil si de nevoile acestuia. Asa s-ar explica de ce o mama se trezeste la cel mai mic zgomot emis de nou nascutul ei, in timp ce tatal continua sa doarma. Glynn sustine ca e posibil ca aceste modificari sa presupuna si un cost (in speta tulburarile de memorie, o sensibilitate emotionala mai mare), insa rezultatul este o mamica mai sensibila la nevoile copilului si mai eficienta.

Asadar, inainte sa va faceti probleme ca memoria va joaca feste (in sarcina si/sau dupa) ganditi-va ca de fapt nu experimentati probleme reale de memorie, ci scoateti in afara zonei de interes lucrurile care nu sunt de fapt esentiale pentru voi, devenind sensibile si receptive fata de elementul cu adevarat esential: copilul pe care ati adus-o pe lume.

Referinte:

Pregnancy Brain: Myth or Reality

Pregnancy affects spatial awareness

How pregancy changes a woman’s brain

photo credit: abernmf1 via photopin cc