Articol scris de
Consultant in alaptare IBCLC, psiholog


Invariabil, unul din subiectele pe care le ating in discutiile informale cu femei care nu sunt inca mame e legat de capacitatea lor de a face fata trezirilor nou nascutului, pe timp de noapte. “Imi doresc un copil, dar daca ma crezi mi-e teama ca nu voi face fata trezirilor pe timp de noapte. Sunt genul de persoana care daca nu doarme noaptea, a doua zi nu mai e in stare de nimic. Oare nu imi va afecta capacitatea de a relationa cu copilul?
Pe de alta parte, una din intrebarile frecvente pe care mamele mi-o adreseaza referindu-se la alaptare si somn este “cand e indicat sa scoatem mesele de noapte pentru a ne putea odihni si noi?

Sunt doua aspect interesante: pe de o parte recunoastem (indiferent ca suntem parinti sau nu) un adevar biologic: ca probabilitatea ca un nou nascut sau copil mic sa doarma toata noaptea e mai mica decat situatia in care bebe doarme similar unui adult. Pe de alta parte, in mod paradoxal cautam solutii prin care sa facem un nou nascut sa doarma ca un adult, desi din punct de vedere biologic acest deziderat nu este justificat.Din punct de vedere cultural insa, intrebarea parintelui dornic sa afle solutii minune de a-si invata nou nascutul / copilul mic sa doarma toata noaptea este legitima in contextul in care nimeni nu vorbeste de solutii si strategii de coping pe care parintii le pot adopta pentru a se adapta ei insisi la un dat biologic: nou nascutul sau copilul mic ce nu e programat biologic sa doarma neintrerupt pe toata durata noptii sau sa se autolinisteasca in absenta unui raspuns din partea parintelui.



Discutia este cu atat mai sensibila in cazul copiilor alaptati, deoarece studiile din domeniu tind sa contureze un pattern diferit de somn de cel al copiilor hraniti cu lapte praf, insa chiar si in aceste conditii doctrina oficiala inca se raporteaza la studiile clasice, efectuate pe copiii hraniti cu lapte praf.
Studiul etalon in privinta consolidarii somnului copilului mic, ramane in continuare cel realizat de cercetatorii Terence Moore si L. E. Ucko in 1957 [1], pe un lot de aproximativ 160 de copii londonezi.  Daca v-ati intrebat vreodata de unde vine recomandarea (facuta inca de anumiti pediatri, psihologi sau “experti” in somnul copiilor) ca nou nascutul sa doarma pe durata intregii noptii dupa varsta de 3 luni, sau ideea ca somnul nou nascutului pe durata noptii se consolideaza incepand cu varsta de 3 luni (iar deviatiile, adica acei copii ce nu reusesc sa doarma toata noaptea dupa aceasta varsta, sunt anormale) – ei bine, acesta este studiul pe care se bazeaza aceste afirmatii.
Conform datelor analizate de Moore si Ucko, din lotul de aproximativ 160 de copii inclusi in cercetare, aproximativ 70% au inceput da doarma pe parcursul intregii noptii pana la varsta de 3 luni, insa concluzia studiului lor e mult mai nuantata, intreg design-ul cercetarii merita sa fie analizat pentru a intelege de ce concluziile unui astfel de studiu nu trebuie sa fie extrapolate fara discernamant si de ce in definitiv, studiul lui Moore si Ucko nu valideaza ideea conform careia etalonul de somn ar trebui sa fie consolidarea somnului neinterupt pe timp de noapte, pana la sau dupa varsta de 3 luni.
  • Moore si Ucko au definit dormitul pe timpul noptii (“sleeping through the night”) ca o perioada neintrerupta de 5 ore (cuprinsa intre miezul noptii si 5 dimineata) in care parintii nu au fost treziti de agitatia sau plansul copilului.  Intrucat la vremea la care a fost realizat studiul, norma culturala era ca parintii sa doarma intr-o camera separata de copii, acest aspect ar fi putut impacta felul in care parintii apreciau numarul real de treziri pe timp de noapte, ceea ce face ca in cazul acestei cercetari numarul real de treziri sa fi fost ce mai probabil subapreciat (Helen Ball apud Anders 1975) [2]
  • Faptul ca pana la varsta de 3 luni, aproximativ 70% din nou nascuti au reusit sa doarma neinterupt, conform cercetarii, pe parcursul noptii (in perioada definita de cercetatori 12 AM – 5 AM), ne face sa analizam si procentul considerabil de copii care nu au reusit sa isi consolideze un somn neintrerupt. Conform cercetatorilor, 13% din copiii analizati au reusit sa doarma neinterupt peste noapte (in intervalul de 12 AM – 5 AM definit de Moore si Ucko) pana la varsta de 6 luni, in tmp ce 10% nu au reusit sa doarma neintrerupt peste noapte nici pana la varsta de 1 an!
  •  Si mai interesant este ca din totalul copiilor care si-au consolidat la un moment dat un pattern de somn neinterupt pe timp de noapte (acesta insemnand 4 saptamani continue in care parintii sa nu raporteze nicio trezire cauzata de agitatia sau plansul copilului in intervalul 12 AM – 5 AM), aproape jumatate au reluat la un moment dat trezirile pe timp de noapte, iar acest lucru s-a intamplat independent de varsta la care respectivii copii au manifestat pentru prima oara o consolidare a somnului neintrerupt pe timp de noapte. Cu alte cuvinte consolidarea somnului nu a fost una de durata, aproximativ jumatate din copii revenind la trezirile nocturne. In raport cu acest aspect, Moore si Ucko atrag atentia ca “nu se poate prezice comportamentul nocturn ulterior, al unui anumit bebelus, in functie de felul in care a dormit in perioada timpurie”
  •  Modalitatea de hranire: Majoritatea copiilor inclusi in cercetarea lui Moore si Ucko erau hraniti cu formula bazata pe lapte de vaca (aceea fiind modalitatea principala de hranire  sugarului in perioada respectiva). Acest aspect face ca rezultatele sudiului sa nu poata fi extrapolate pe copiii alaptati exclusiv, dat fiind efectul potential soporific al formulelor de la vremea respectiva (mult mai putin adaptate comparativ cu cele din prezent, deci implicit si mai greu de digerat). Practic, patternurile de somn diferite ale copiilor alaptati vesrus hraniti cu formula, rezida din inabilitatea  copilului de a digera cu usurinta laptele de vaca, ceea ce poate face ca cei hraniti cu formula sa doarma pe perioade mai lungi si mai adanc, de la varste mai mici, comparativ cu copiii alaptati exclusiv (Narvaez D. apud Raphael 1976, Butte & Jensen 1992, Doan, Gardiner, Gay &Lee 2007 p.246). [3] Somnul copiilor mici se consolideaza in general pe parcursul primului an de viata, insa copiii alaptati, in special cei alaptati exclusiv pana la varsta de 6 luni, nu beneficiaza de o consolidare atat de devreme comparativ cu cei hraniti cu formula. (Narvaez D. apud Carey 1975 p.246)   De altfel rezultatele studiului lui Moore si Ucko nu pot fi extrapolate asupra copiilor alaptati si care dorm in proximitatea mamelor lor, “dezvoltarea somnului de noapte lung si neinterupt pana la varsta de 4 luni fiind surprinzatoare din perspectiva evolutionista, deoarece copiii umani, asemeni altor primate, sunt adaptati din punct de vedere fiziologic pentru supturi frecvente si contact fizic, apropiat cu mamele lor” (Narvaez D. apud Ellias et al, 1986 p246)
  • E interesant de mentionat ca in cadrul studiului chiar si in conditiile controlarii modalitatii de hranire (intarcare, oferirea de biberoane, administrarea de alimentatie complementara, modificarea concentratiei de formula) au existat copii care au continuat sa se trezeasca noaptea si desi Moore si Ucko constata o corelatie semnificativa intre “dificultati de hranire” (atribuite de regula alaptarii) si trezirile pe timp de noapte, tot ei admit ca “existat si un numar de copii harniti bine sau excelent care au persistat in trezirile pe timp de noapte”
Moore si Ucko si-au derulat cercetarea intr-o perioada in care deja se contura la nivel social norma de copil care “trebuie sa doarma toata noaptea”. Ca atare cercetarea a devenit una etalon si in ciuda unor vicii evidente care ar trebui sa ne impiedice sa o mai consideram standardul de aur in abordarea somnului copilului mic, rezultatele ei continua sa fie baza recomandarilor pe care anumiti medici sau experti in somnul copiilor inca le mai fac.
E evident ca Moore si Ucko au pronit in cercetarea lor de la niste aspiratii sociale si culturale care au influentat la momentul respectiv viziunea asupra problematicii somnului copiilor si dezideratul de a avea copii care se linistesc singuri si sunt capabili sa doarma neintrerupt peste noapte, intr-o perioada in care efectele nocive ale hranirii cu lapte praf nu erau recunoscute .In Europa de Vest si SUA, ratele alaptarii incep sa scada in anii ’50 printre altele pe fondul medicalizarii excesive a nasterii, ajungand ca rata initierii alaptarii sa fie in SUA intre 1956 si 1972 de doar 20-22% (Narvaez D. p. 245)
Desi balanta s-a echilibrat in ultimii ani si am inceput sa intelegem superioritatea indiscutabila a alaptarii, efectele pozitive ale acesteia si necesitatea ca alaptarea sa se faca la cerere, abordarea relatiei cu nou nascutul si copilul mic se face dupa preceptele unei culturi in care norma e reprezentata de hranirea la program, de unde si implicatiile diferite asupra felului in care privim somnul de noapte al nou nascutului si al copilului mic.
E necesar ca expertii care activeaza in domeniu sa reanalizeze literatura de specialitate, sa isi regandeasca discursul in acord cu noile directii de gandire din biologie, antropologie si neurostiinte, generand informatii si strategii valide care sa permita parintilor sa aiba asteptari realiste, sa se adapteze particularitatilor relatiei cu nou nascutul si copilul mic si nu invers. Pentru parintii care valorizeaza alaptarea, bed sharing-ul (impartirea aceluiasi pat cu copilul) in conditii de siguranta, dublat de alaptare la cerere raman unele din cele mai eficiente strategii de a face fata patternurilor de somn specifice nou nascutului si copilului mic alaptat.
Bibliografie:
[1] Moore, T., &; Ucko, L.E. (1957). Night Waking in Early Infancy, Archives of Diseases in Childhood  32 ,  333-342 doi: 10.1136/adc.32.164.333
[2] Ball, H. Normal Sleep and Sleeping Through the Night (Link referinta)
[3] Narvaez, D. (2012). Evolution, Early Experience and Human Development: From Research to Practice and Policy, Oxford University Press,  245-246

photo credit: rahego via photopin cc


Despre Andreea Ola
Sunt consultant în alăptare IBCLC și psiholog. Scriu cu seriozitate despre alăptare, diversificare, somnul bebelușilor și psihologia lor. Abordez cu umor, episoade din viața mea de mamă. Poți afla mai multe despre pregătirea mea profesională in acesta pagina.
Proiectul "În brațe la mami" a pornit din dorința de a ajuta părinții din România să poată lua decizii informate despre alăptare și creșterea bebelușilor. Dacă simți că ai nevoie de un specialist alături de care să înfrunți fricile și care să te ajute să îți descoperi puterile, contactează-mă si stabileste o consiliere online.

Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Cu siguranță îți va mulțumi!
Subscribe
Notify of
guest
Numele tau
Adresa ta de email
Adresa site-ului tau

1 Comment
oldest
newest most voted
Inline Feedbacks
View all comments
Flori
Flori
29 decembrie 2015 11:02 am

Buna ziua! Am o pitica de 2 ani, inca alaptata, si as dori sa stiu cum o pot intarca bland. Precizez ca am teinceput serviciul de aproximativ o luna si am practicat co-sleepingul pana recent. De fapt inca dormim impreuna, numai ca recent i-am luat fetitei patut si o adorm acolo, apoi ma retrag in camera noastra, iar ea ma mai cheama uneori s-o alaptez iar daca sunt ft obosita adorm langa ea. E obisnuita sa adoarma la san. In primele zile dupa inceperea jobului, adormea cu buni la pranz, iar eu o alaptam dimineata si seara la culcare (nu… Vezi mai mult »

Cursuri online “Școala de părințeală”