Articol scris de
Consultant in alaptare IBCLC, psiholog


Primesc destul de multe întrebări legate de training-ul de somn încât să consider că este un subiect de interes pentru părinții români. De fapt, e suficient să dai o căutare pe Google după termeni precum somnul copilului și vei vedea că site-urile mainstream (acelea cu mulți cititori) pentru și despre copii promovează (prin articole de regulă traduse sau încropite decâte un editor fără niciun studiu în domeniu) niște așteptări nerealiste legate de somnul unui copil.

Când un părinte întreabă despre training-ul de somn, lumea se împarte în două tabere (pro și contra) și ambele tabere vor de regulă același lucru – să își anihileze adversarul imaginar.

Însă de regulă, în spatele întrebării stă un prăinte epuizat, ajuns la capătul puterilor, care caută soluții privind somnul copilului său. Cred în continuare că părinții dornici să încerce training-ul de somn sunt părinți fie dezinformați, fie lipsiți de sprijin, ajunși la capătul puterilor, părinți care nu sunt ajutați să găsească soluții reale pentru ceea ce de multe ori e de fapt o falsă problemă, problema somnului copilului.

Dacă ești unul din părinții care vor să încerce training-ul de somn, sper să te ajute informațiile de mai jos și să cântărească în decizia pe care o iei.

Cât de eficiente sunt metodele de training de somn?

Există o serie întreagă de studii privind eficiența training-urilor de somn, studii ce arată un grad mare de eficacitate a metodei în grupurile studiate, pe termen scurt și mediu. Din păcate, studiile în cauză au multiple limitări din punct de vedere metodologic (definire a loturilor experimentare, dimensiune a acestora, felul în care au fost măsurate variabilele dependente, factori ce ar putea influența în mod subeictiv rezultatele întrebării). Se pune de asemenea întrebarea în ce măsură studiile care au analizat eficiența metodelor de training de somn și au arătat efecte care nu sunt pe măsura așteptărilor ajung să fie de fapt publicate. Cu alte cuvinte, nu avem de fapt dovezi științifice de nivel înalt că training-urile de somn chiar își ating scopul (acela ca copilul să doarmă mai bine). O opinie avizată pe tema aceasta, puteți citi aici, într-o analiză obiectivă a dovezilor științifice ce vizează training-ul de somn. O anchetă cu privire la comportamentul părinților în legăturăcu somnul copiilor, a arătat că în cazul celor care au utilizat sleep training-ul, doar în 1 din 6 cazuri metoda a eliminat complet trezirile pe timp de noapte.

Dau rezultate pe termen lung? Chiar reușesc să prevină „problemele” de somn ale copiilor?

Un alt aspect de care părinții trebuie să țină cont este legat de eficiența metodei pe termen lung. Chiar reușesc metodele de training de somn să modifice pe termen lung somnul copilului? Multe metode de training de somn se laudă tocmai cu acest lucru: prevenția problemelor de somn pe termen lung.

În general, studiile care evaluează efciența training-ului de somn nu evaluează persistența efectelor acestuia pe termen lung. Există însă în literatura de specialitate și câteva studii (3 la număr) care au evaluat eficiența metodelor de sleep training și dincolo de durata intervenției. Cu alte cuvinte, au încercat să vadă ce se întâmplă la un număr de luni distanță de la momentul intervenției.



Rezultatele acestora arată că dincolo de efectul inițial, la 6 luni de zile și peste de la utilizarea metodei, nu mai exista nicio diferență semnificativă între copiii supuși training-ului de somn și cei care nu au avut parte de o astfel de intervenție. Cu alte cuvinte, atât copiii supuși training-ului de somn, cât și cei lăsați să doarmă și să se trezească în acord cu propriul ritm, fără intervenții din exterior, se trezeau la fel de des. Am întâlnit acest aspect frecvent în practică, în consilierea părinților care au apelat la sleep training, dar nu i-au văzut efectele pe termen lung.

Modificarea forțată a ritmului fiziologic de somn al copilului poate avea efecte în planul sănătății

Informațiile pe care le avem la ora actuală, ne indică existența unui pattern biologic presetat care face ca trezirile pe timpul nopții la finalul ciclurilor de somn să fie o normalitate în cazul bebelușilor și copiilor mici. Știm de asemenea că arhitectura somnului la bebeluși și copiii mici e diferită de cea a adultului.

Bebelușii și copiii mici au cicluri de somn mai scurte, încep somnul într-o fază activă (ceea ce pare să aibă legătură cu un imperativ biologic dat de ritmul mai accelerat de dezvoltare a creierului), ceea ce face ca trezirile pe timpul nopții să fie mai frecvente.

De asemenea, avem date consistente care ne arată că evoluția a selectat ca mecanism de supraviețuire apropierea copilului de mamă / principala figură de îngriire în primii ani de viață. O proximitate de ordin fizic ce nu ar trebui să înceteze pe timpul nopții. De altfel, principalele organizații din domeniul pediatric recomandă ca bebelușii să doarmă în apropiere părinților, ca mijloc de prevenție a sindormului morții subite a sugarului (SIDS), Academia Americană de Pediatrie nuanțându-și în ultimii ani opinia (până nu demult fermă) vis a vis de împărțirea aceleiași suprafețe de somn a bebelușilor cu părinții. Se discută din ce în ce mai des despre importanța respectării acestor particularități ale somnului bebelușilor și copiilor mici dar și despre ceea ce se poate întâmpla dacă acestea sunt încălcate.

Oricât de ciudat pare pentru părinți să li se spună asta, însă nu ne-am dori un bebeluș care să doarmă în mod artificial mai profund sau mai mult decât ritmul său fiziologic, deoarece acesta ar fi un factor de risc pentru SIDS. SIDS, un eveniment tragic ce afectează bebelușii cu o anumită susceptibilitate, are incidența maximă în intervalul 2-3 luni de viață, riscul de SIDS scăzând semnificativ după vârsta de 9 luni. În mod tradițional, părinților li se spune că pot demara un proces de training de somn începând cu vârsta de 3-4 luni a bebelușului, deși ideea de copil care poate, deci în consecință trebuie să fie antrenat să doarmă toată noaptea de la această vârstă e un mit periculos, fundamentat pe studii cu mari carențe metodologice. Training-ul de somn, prin natura metodelor folosite presupune și distanțarea părintelui de copil pe timpul nopții, deci principiul proximității de care aminteam mai sus este încălcat.

De asemenea, a interveni în mod forțat pentru a modifica artificial tiparele de somn ale unui bebeluș / copil mic poate avea consecințe și în planul alăptării. E un aspect de care nu se ține cont în studiile care vorbesc despre eficența training-ului de somn. Ce se întâmplă cu alăptarea pe timpul nopții (în sine un factor de protecție împotriva SIDS), ce se întâmplă cu aportul nutritiv de care are parte copilul? Laptele matern constituie baza alimentației până la vârsta de 12 luni, deci alăptările pe timp de noapte după vârsta de 6 luni nu au doar rol de confort cum se presupune de multe ori, ci continuă să ofere copilului nutrienții necesari chiar și după debutul dversificării.

Ce se întâmplă cu producția de lapte a mamei, care dintr-o dată se confruntă cu absența sau reducerea drastică a meselor de lapte? Este în mod evident spusă scăderii, iar mama riscă să dezvolte afecțiuni ale sânului determinate de staza laptelui (canale blocate, mastită). Ce impact are revenirea menstruației pentru mamele aflate în anumite categorii de risc? Toate acestea sunt aspecte pe care, în practică, cei care promovează traning-ul de somn și către părinți copiilor alăptați, nu le aduc în discuție.

Training-ul de somn poate desincroniza mama de copil

Unul dintre cele mai periculoase efecte potențiale ale training-ului de somn are legătură cu un aspect legat de dezvoltarea psihologică a copilului, mai precis afectarea responsivității pe care părintele o manifestă în relația cu copilul. Cheia interacțiunii părinte – copil la vârstă mică, baza pe care se fundamentează dezvoltarea creierului este tocmai această relație responsivă părinte – copil. Copilul manifestă un comportament, părintele răspunde, copilul manifestă o nevoie, părintele răspunde nevoii respective. Interacțiunile timpurii cu părinții influențează felul în care se dezvoltă creierul copilului, iar absența răspunsurilor adecvate din partea păinților constituie o amenințare la dezvoltarea creierului copilului.

Ce se întâmplă așadar atunci când părintele încearcă să își dreseze bebelușul să doarmă, în mod forțat? Situație ce ridică nivelul de stress al copilului mic? Ce se întâmplă în momentul în care bebelușul plânge, iar părintele iese din cameră , sau revine doar temporar, pentru a învăța copilul să se liniștească de fapt singur, în absența sa?

Unul din cele mai interesante studii în acest sens, publicat în 2012, a analizat un lot de 25 de copii, cu vârsta între 4 și 10 luni, participanți într-un program de 5 zile de sleep training, în care s-au utilizat metode de extincție a plâsnului (popular cunoscute sub denumirea de cry it out), în faza de tranziție către adormire.

Cercetătorii au analizat prin probe de salivă, nivelul de cortizol (hormon de stress) al mamelor și al copiilor, în diverse etape ale programului. În primele zile ale programului în momentul în care copiii manifestau un nivel ridicat de stress în momentul tranziției în faza de somn, nivelul de stress al mamelor era de asemenea ridicat, existând o sincronizare între mamă și copil. Practic când copilul plângea, nivelurile de stress ale mamei creșteau și ele. Pe de altă parte, începând cu a treia zi a programului, situația s-a modificat. Copiii supuși training-ului de somn au încetat să mai plângă, însă nivelurile lor de cortizol au rămas ridicate.

Cu alte cuvinte, copiii au intrat într-o stare disociativă – deși au încetat să mai plângă, (adică să manifeste unul din pricipalele semne prin care bebelușii și copiii mici își manifestă distress-ul și disconfortul), dând falsa impresie că s-au liniștit, nivelul lor de stress a rămas ridicat. Cu alte cuvinte, copiii și-au adaptat comportamentul încetând să mai plângă (un mecanism speculat ca având valoare adaptativă din punct de vedere evolutiv), însă nu și fiziologia. Practic au continuat să rămână stresați, dar ca mecanism de apărare au încetat să mai plângă, intrând într-o stare disociativă.

Un lucru și mai interesant s-a întâmplat cu mamele copiilor. Dacă atunci când copiii manifestau la modul explicit niveluri ridicate de stress (prin mecanismul nonverbal al plânsului) și nivelurile de stress ale mamelor erau ridicate (adică exista o sincronicitate între mame și copii), odată ce copiii au dat falsa impresie că s-au liniștit (dar totuși au continuat să aibă niveluri ridicate de stress), nivelurile de cortizol ale mamelor incluse în studiu au scăzut. Cu alte cuvinte între mamă și copil s-a instalat o desincronizare. Deși copiii au continuat să fie stresați de procedură, în absența plânsului acestora, mamele nu au mai fost capabile să identifice situația reală în care se aflau copiii lor.

Acestui studiu i se impută frecvent aspectul dimensiunii mici a lotului experimental. Însă chiar și în aceste condiții, studiul ne oferă o incursiune valoroasă în relația părinte / copil atunci când se folosec metode de sleep training, de tipul cry it out. Probabil că din motive etice este dificil de replicat un astfel de studiu cu loturi mai mari. Sincronicitatea mamă (prin extensie figura prncipală de îngrijire) – copil este un mecanism prin care se asigură de fapt supraviețuirea speciei, însă nu este doar o modalitate prin care natura s-a asigurat că mama are griă de copilul mic, este și un fundament (așa cum au arătat cercetările de dată recentă din neurospihologie) al dezvoltării emoționale și psihosociale a copilului. Ce se întâmpă așadar atunci când acest mecanism fiziologic de sincronicitate între mamă și copil se rupe? Care sunt consecințele pe care le poate avea faptul că mama ajunge se înterpreteze în mod greșit comportamentul copilului și aparenta sa liniștire (de fapt un mecanism disociativ de apărare) în timpul practicilor de training de somn? Nu știm momentan cu exactitate, putem doar specula.

Probabil că un contraargument la adresa speculațiilor pe care le-am putea face pornind de la studiul de mai sus, e un celebru (în presa mainstream din afara țării) studiu, care a arătat rezultatele unui follow up la vârsta de 6 ani asupra efectelor training-ului de somn, în cazul a 163 de copii. Studiul a vizat efectele în planul copiilor, efectele asupra mamei și asupra relației părinte-copil. Studiul a concluzionat că intervențiile de sleep training de acest gen nu au efecte de durată (pozitive sau negative) și ca atare, părinții și cadrele medicale pot folosi cu încredere aceste tehnici pentru a reduce problemele de somn ale copiilor și depresia maternă. Studiul are însă o limită majoră, faptul că folosind un model de genul intention-to-treat nu avem de unde să știm cu certitudine dacă părinții incluși în studiu au aplicat cu adevărat (și în ce grad) tehnicile de training de somn indicate de autorii studiului.

Referințe

Academy of Breastfeeding Medicine Clinical Protocol – Guideline on Co-sleeping and Breastfeeding, BREASTFEEDING MEDICINE, Volume 3, Number 1, 2008 © Mary Ann Liebert, Inc., DOI: 10.1089/bfm.2007.9979

American Academy of Pediatrics – AAP Announces New Safe Sleep Recommendations to Protect Against SIDS, Sleep Related Infant Deaths, 24.10.2016, accesat 01.09.2017

Darcia Narvaez, Parents Misled by Cry-It-Out Sleep Training Reports, Psychology Today, 20.07.2014, accesat 01.09.2017

Gradisar, M., et al, Behavioral Interventions for Infant Sleep Problems: A Randomized Controlled Trial, Pediatrics, May 2016

Infant Sleep Information Center, Sleep Training Research. Overview, accesat 01.09.2017

Middlemiss, W., et al, Asynchrony of mother-infant hypothalamic-pituitary-adrenal axis activity following extinction of infant crying responses induced during the transition to sleep., Early Hum Dev. 2012 Apr;88(4):227-32. doi: 10.1016/j.earlhumdev.2011.08.010. Epub 2011 Sep 23.

Mindell, J.A., et al., Behavioral Treatment of Bedtime Problems and Night Wakings in Infants and
Young Children, SLEEP 2006;29(10):1263-1276.

Foto Valentina Powers, Flickr


Despre Andreea Ola
Sunt consultant în alăptare IBCLC și psiholog. Scriu cu seriozitate despre alăptare, diversificare, somnul bebelușilor și psihologia lor. Abordez cu umor, episoade din viața mea de mamă. Poți afla mai multe despre pregătirea mea profesională in acesta pagina.
Proiectul "În brațe la mami" a pornit din dorința de a ajuta părinții din România să poată lua decizii informate despre alăptare și creșterea bebelușilor. Dacă simți că ai nevoie de un specialist alături de care să înfrunți fricile și care să te ajute să îți descoperi puterile, contactează-mă si stabileste o consiliere online.

Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Cu siguranță îți va mulțumi!
Subscribe
Notify of
guest
Numele tau
Adresa ta de email
Adresa site-ului tau

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Descoperă cursurile “Școala de părințeală”