Zilele trecute,  într-o farmacie, mi-a atras atenția un pliant despre somnul copiilor. „Somnul celor mici…visul celor mari”, scria pe pliant. Și mărturisesc că părții din mine care nu a mai dormit neîntrerupt de la apus la răsărit, de peste doi ani – i-a plăcut găselnița marketerului care a conceput materialul publicitar cu pricina.

Era de fapt o reclamă la un sirop cu efecte sedative, pentru copii. Un sirop care să îi facă să doarmă și să îi ajute să se calmeze pe timp de zi, astfel încât să fie pregătiți seara, de o adormire lină. Nu o să vă spun numele produsului, anti-reclama nu e scopul declarat al acestui articol. Mă rezum să vă spun că e un produs pe care îl promovau ca fiind natural, bio și destinat fără discriminare oricărui copil cu vârsta peste 1 an! Mă încearcă o emoție greu de definit – nu i-aș da un sedativ copilului meu, fie el și natural , iar pragul acesta de 1 an pur și simplu mă sperie. O fi produsul natural, bio, o fi din roiniță, mușețel și floarea pasiunii, dar mă încearcă o teamă când mă gândesc că de principiu, îi dau cu bună știință un sedativ (fie el și natural) unui copil normal și sănătos al cărui creier se află în cea mai complexă și accelerată perioadă de dezvoltare, dar se face „vinovat” de treziri pe timp de noapte. Cu siguranță nu vorbim de aceleași doze, dar îmi aduc aminte cât de buimacă devenisem în perioada în care, suprasolicitată de un volum mare de muncă, luam capsule cu Passiflora și banalul Sedatif PC, pentru a adormi. Cum se simte un copil de 12 luni luând un astfel de „siropel”, încadrat de producător la categoria supliment alimentar? Cum a fost el testat? Pe copii? Nu zic că nu o fi bun sau că are efecte negative asupra copiilor, dar până la proba contrarie, adică până la un studiu experimental randomizat, double blind (pe care mă tem că produsul nu îl are în spate), eu îmi rezerv dreptul de a mă declara sceptică.

Siropul în sine pare a fi un produs OTC, adică se eliberează fără prescripție medicală, ceea ce îmi ridică semne de întrebare și mai mari și îmi face mintea să zburde. Practic, părintele are libertatea de a-și diagnostica copilul ca fiind „bolnav” de probleme de somn, sau poate prea agitat pe timp de zi, în funcție de propria sa percepție subiectivă și de sursele de unde își culege informațiile. Iar pliantul de prezentare a produsului îi oferă cu siguranță suportul necesar pentru a nu „rata” nicio abatare de la ceea ce un producător de siropuri sedative pentru copii, consideră a fi problemă de somn.

Dintre toate informațiile greșite și incomplete din pliantul care încerca să vorbească despre somnul copiilor, mi-au atras atenția informațiile de mai jos, ce ocupau practic o pagină întreagă

Vă recomandăm să vă adresați pediatrului când copilul , timp de cel puțin 3 ori pe săptămână:

• nu reușește să adoarmă, solicitând atenție timp de peste 45 de minute
• se trezește de mai multe ori pe noapte și are nevoie de peste 30 de minute să adoarmă înapoi
• se trezește mult mai devreme decât ceilalți membri ai familiei

Sau când părinții sunt constrânși să:

• aducă copilul în pat cu ei pentru a putea dormi cu ei măcar puțin
• țină copilul în brațe sau aproape de ei pe o perioadă îndelungată , în timp ce atinge fața sau părul unuia dintre părinți.

Eu nu consider că pentru un copil de 12 luni, 24 de luni, etc. faptul că nu reușește să adoarmă singur este o problemă, cum nici faptul că vrea în patul părinților nu mi se pare anormal, dar într-un consens politically correct accept că pentru unii părinți contemporani poate fi o problemă. Dar să trimiți părintele la pediatru, inducându-i astfel ideea că are un copil bolnav, doar pentru că vrea să fie ținut în brațe, să îti atingă fața sau părul? Mi se pare înfiorător și inuman. Să induci unui părinte ideea că dacă are un copil ce se trezește mai devreme decât restul familiei, cu siguranță are probleme ce țin de competența unui pediatru? Mi se pare ilogic și lipsit de etică. Ce se întâmplă spre exemplu, dacă părintele care obișnuiește să stea noaptea până la ora 2 (pentru a se juca pe calculator, pentru a petrece, pentru a munci, etc.) și să se trezească a doua zi la prânz, are un copil ai cărui hormoni funcționează corect și se trezește la răsăritul soarelui. Care dintre cei doi e „anormalul”? Evident că cel mic. Deoarece, nu-i așa, trăim în paradigma în care viața copilului se învârte după a adultului (oricât de haotică și iresponsabilă ar fi aceasta din urmă).

Și asta mă duce cu gândul la câteva aspecte legate de „problemele” de somn ale nou născuților și copiilor mici:

• Informațiile pe care le primesc părinții în privința somnului nou născutului și al copilului mic sunt contradictorii. Pe de o parte experți care promovează informații depășite despre cum și cât ar trebui să doarmă un copil, pe de altă parte cercetări de dată recentă și informații corecte (din domeniul antropologiei, al lactației, al neuropsihologiei), care cu greu își fac loc în România. Și peste toate, dificultatea de a înțelege somnul copilului alăptat, corelarea acestuia cu pattern-urile de hrănire (diferite de cele ale unui copil hrănit artificial) și nevoia de confort a copilului. În marea de informații părintele cade pradă celui care promite mai mult, chiar dacă promisiunile sunt nerealiste și necorelate cu nevoile reale ale copilului și ale familiei
• Problemele de somn ale copiilor sunt prost definite conceptual. Dacă am sta să analizăm riguros zecile de studii care încearcă să arate că un somn fragmentat pe perioada nopții la un bebeluș de câteva luni are consecințe negative pe termen lung, ne-am da seama că rezultatele sunt departe de a susține ipotezele lansate.
• Ce e și mai surpinzător și poate că acest aspect ar trebui să ne pună pe gânduri, e că „problemele” de somn ale copilului sunt de fapt definite de părinți. Un grad foarte mare de subiectivism și multe variabile confounding planează asupra felului în care un părinte evaluează felul în care doarme copilul. Definitia e preluata si in studiile acelea citate de „experti”. Daca ati avea curiozitatea sa analizati astfel de studii ati vedea ca de fapt parintele e cel care evalueaza felul in care copilul a dormit (uneori si retroactive, gen „cum dormea copilul cand avea 6 luni, desi acum are 3 ani”). Asa se face ca daca ai doua mame cu doi copii cu comprtament similar (acelasi numar de treziri pe timp de noapte), e foarte posibil ca mama X sa isi considere copilul „cu probleme”, in timp ce mama Y sa considere ca al sau copil are un somn „normal”.
• Imaginea  bebelușului „cuminte”, care trebuie să doarmă toată noaptea continuă să fie un leitmotiv al societăților industrializate contemporane. Nimeni nu pregătește viitorii părinți pentru particularitățile conviețuirii cu un nou născut și aspecte corecte legate de parenting-ul pe timp de noapte.  Ca atare părinții contemporani au așteptări nerealiste despre acest subiect (li se induce ideea ca e dezirabil ca bebelusul / copilul mic sa doarma neinterupt toata noaptea), dar mai toți ajung să se lovească  de o realitate total diferită. (cea în care, conform normei biologice, trezirile pe timp de noapte ale celui mic sunt o etapă necesară până la consolidarea unui somn nocturn neîntrerupt, consolidare care se petrece gradual, în primii ani de viață, nicidecum în primele luni)
• Ce ar fi dacă le-am spune viitorilor părinți realitatea? Și dacă i-am pregăti pentru ea, oferindu-le instrumentele prin care să îi facă față? Oare nu ar fi mai înțelept dacă am ști la ce să ne așteptăm? Dacă am accepta faptul că e puțin probabil să dormim câteva nopți legate în primii ani de viață ai copiilor noștri? Dar măcar avem instrumentele prin care să facem față acestei perioade de tranziție? Și credeți-mă că se poate face față unei astfel de perioade, acceptand frustarile inerente, oboseala inerenta dar gasind in acelasi timp solutii inteligente de reorganizare a propriei noastre viet, care sa ne permita sa compensam momentele de oboseala. Pana la urma nu asta inseamna sa fii un adult intelept? Sa controlezi ceea ce poti controla (ex: programul tau, stilul de viata) si sa accepti incontrolabilul?
• Mă gândesc la generația actuală de adulți. E suficient să îți arunci privirea pe diverse statistici ca să constați că mulți dintre adulții contemporani aveau de fapt probleme cu somnul, înainte de venirea pe lume a copiilor, iar acestea continuă de fapt, independent de numărul de treziri pe noapte ale copilului. Și asta se datorează în primului rând stilului contemporan de viață, în total dezacord cu ritmurile naturale veghe-somn. Adormim la ore târzii în noapte bifând statusuri pe Facebook, avem o alimentație nesănătoasă, nu facem mișcare și preferăm să petrecem timpul de relaxare în mall, în loc să ieșim în natură. Deși trăim vieți extraordinar de stresante, bombardați de o mulțime de stimuli, mulți dintre noi nu știm ce înseamnă de fapt să aloci câteva minute zilnic, pentru relaxare (și nu din lipsă de timp, ci pentru că pur și simplu nu face parte din cultura noastră). Și totuși când vine vorba de nivelul general de odihnă de peste zi, societatea contemporană a găsit un singur vinovat de serviciu – trezirile de peste noapte ale unui bebeluș / copil mic.
• Industria „somnului” bebelușului și copilului mic e o industrie în toată regula. Mii de cărți s-au scris pe subiect (cu orientări și abordări diferite), zeci de produse și echipamente menite să „înlesnească” adormirea și somnul prelung al bebelușului sau al copilului mic. Mii de experții dedicați problemei. Zeci de sedative naturale pentru copii. Căutând informații despre produsul din pliantul de care vă vorbeam la începutul articolului, am constatat că nu e singurul de acest gen. Ba chiar există și acadele de relaxare. E mult mai profitabil să vinzi „vise”, decât să spui adevărul. Dacă aș ține un curs în care le-aș vorbi părinților despre cât de normal e ca un nou născut / bebeluș / toddler să se trezească noaptea și aș încerca să le prezint strategii despre cum să facă față acestei perioade firești (cum sa se odihneasca in putinele momentelibere, cum sa aiba grija de sanatatea lor, cum sa se relaxeze prin tehnici special de relaxare si meditatie, cum sa ceara ajutor si sa delege atunci cand supraincarcati de sarcinile domestice) adica despre cum să controleze ceea ce pot controla ei ca adulți, aș rămâne fără clienți după prima ediție a cursului. Dacă aș face un curs despre „cum să îți faci bebelușul să doarmă neîntrerupt toată noaptea”, m-aș îmbogăți. Nu contează că e nerealist, că e o minciună, că nu e deloc sănătos să speri ca nou născutul să îți doarmă noapte de noapte fără să se trezească, clienți aș avea. Mai adaug un bonus despre cum să îți dezveți copilul de stat în brațe și aș deveni milionară.
• În definitiv nu văd nicio problemă în a da pe la năsucul copilului cu niște lavandă sau în a-i oferi un produs ce conține extract de tei sau de mușețel. Problema e că în lumea marketingului acestea trec drept produse pentru probleme de somn. Simbolic vorbind, oare ce se întâmplă peste ani cu copilul căruia i-am dat sedative naturale pentru că noi părinții, consideram că „de mic avea probleme cu somnul”? Cât de facil  va face trecerea copilul devenit adult  la niște sedative reale, din acelea cu prescripție și cu dependență inevitabilă? În definitv, mama i-a spus că așa a fost el, „de mic avea probleme cu somnul”

Credit photo.