Dacă ar fi existat pe vremea când am născut primul copil, aplicații de monitorizare a pașilor, aș fi doborât multe recorduri. Cu un bebeluș care începea să se agite la câteva minute după ce îl puneam jos, practic toate zilele mele de mamă ajunseseră să fie împărțite între hrănit și plimbat copilul în brațe. Putea să plouă, să ningă, să ne învăluiască cețurile sau să vină atacul marțienilor, nu ar fi contat. Eu eram prezentă la datorie, bătând trotuarele cartierului cu bebelușul în brațe.

Mai întâi alăptarea, apoi o bună perioadă de timp pomparea după supturile lui și suplimentarea iar la final, plimbarea. Ajunsesem să funcționez ca un ceas elvețian, reglat după ritmul plimbărilor.
La început mi s-a părut ciudat tare. Ce e cu bebelușul meu? De ce nu se liniștește decât în brațe? Apoi am descoperit sistemul de purtare și plimbarea. Și liniștirea. Și oricât de ciudat ar părea la prima vedere, aceste plimbări lungi și dese chiar au fost cheia marilor succese pentru noi.

O prietenă m-a întrebat în urmă cu câțiva ani ce cred că a adus succesul în povestea de alăptare a lui T. astfel încât să reușesc să alăptez exclusiv. (Pentru cei care nu știu, noi doi am avut un start foarte prost în alăptare. Timp de 3 luni a fost alimentat mixt, cu din ce în ce mai puțin lapte matern, apoi am reușit să cresc lactația ajungând la alăptare exclusivă).

I-am răspuns așa: dincolo de informație și tehnici și device-urile fără de care nu aș fi putut crește lactația, ceea ce a făcut diferența a fost că am acceptat să îl țin pe T. cât mai mult în brațe. Epuizată de tot felul de încercări fără succes de a-l liniști, am acceptat că e ceva în noi și din strămoșii noștri. Aceia care își cărau copiii în brațe. Așa că efectiv am dat reset la tot ce știam sau auzisem despre bebeluși și am început să mă comport așa cam ca o mamă din triburi. Și zău că a fost ma bine. Copilul mai liniștit, dormind câte 2 chiar 3 ore în timpul plimbării, eu mai liniștită și cu risc 0 de depresie.

Am scris toate acestea ca să vă arăt că știu cum e cu ținutul în brațe și mai ales cu bebelușii care nu se liniștesc altfel. Știu cum e să îți spună toată lumea că nu e bine, că se învață așa, că nu vei mai scăpa.

E un instinct de supraviețuire

Dar ținutul în brațe e prima natură a bebelușului. Brațele voastre sunt habitatul natural al nou născutului. Creierul nou născutului este astfel configurat încât să ceară și să aștepte să primească apropierea figurii principale de îngrijire. Face parte din supraviețuirea speciei. De acolo, din brațele voastre va porni să descopere lumea.

Nou născuții ținuți aproape de mamă se adaptează mai bine

Bebelușii ținuți aproape de mamă, în contact piele pe piele cu aceasta, la scurt timp de la naștere respiră mai bine, își reglează mai bine ritmul cardiac și temperatura corporală. Au niveluri mai bune ale glicemiei. Inițierea alăptării este și ea favorizată , iar contactul piele pe piele cu nou născutul facilitează o durată mai mare a alăptării.

În primele luni de viață bebelușii au o nevoie reală de a fi ținuți cât mai aproape de corpul mamei. Apropierea de aceasta le face tranziția mai ușoară de la mediul din burtică la viața extrauterină. Nou-născutul uman este incomplet dezvoltat la naștere, un compromis pe care natura l-a făcut pentru ca nașterea să se desfășoare în siguranță atât pentru mamă, cât și pentru copil. Continuarea dezvoltării se face prin simbioză cu mama. Bebelușul nou născut are nevoie de un mediu cât mai apropiat de cel din perioada intrauterină. Iar corpul mamei recreează cel mai bine condițiile cu care bebelușul a fost obișnuit timp de 9 luni. Din acest motiv, specialiștii au supranumit primele 3 luni de la naștere, drept al patrulea trimestru de sarcină.

Să îți ții copilul în brațe e relaxant

Deși pare în aparență obositor să tot stai cu copilul în brațe, în realitate contactul piele pe piele între mamă și bebeluș face ca în corpurile voastre să se elibereze hormoni (oxitocină și endorfine) ce vă dau amândurora o stare de bine și de relaxare.

Bebelușii ținuți în brațe se dezvoltă mai bine

Purtatul corect al bebelușului ajută la dezvoltarea musculaturii și a tonusului muscular. Poziția fiziologică în care ținem bebelușii în brațe și poziția bebelușului poziționat corect într-un sistem de purtare ergonomic pot ajuta la prevenția displaziei de șold. Ținut sau purtat cât mai mult în brațe un bebeluș va petrece implicit mai mult timp la orizontală, ceea ce reduce riscul plagiocefaliei poziționale (sindromul capului turtit).

Bebelușii ținuți în brațe au mai puțin episoade de reflux

Bebelușii ținuți în brațe au mai puține episoade de reflux și de disconfort asociat acestuia. Poziția pe verticală este recomandată drept metodă de „tratament” în cazul bebelușilor cu boală de reflux gastroesofagian. Iar purtatul bebelușului în brațe este una din cele mai eficiente metode non-farmacologice de gestionare a refluxului și a bolii de reflux.

Bebelușii ținuți în brațe plâng mult mai puțin și sunt mai liniștiți

Bebelușii ținuți în brațe plâng mai puțin. În cazul în care nu mă credeți pe cuvânt, chiar există un studiu randomizat (adică standardul de aur în materie de studii), realizat în anii 80, care a arătat că atunci când purtăm mai des bebelușii în brațe, durata totală a plânsului pe parcursul unei zile,  se reduce la jumătate. Autorii studiului au concluzionat că lipsa purtării în brațe a bebelușilor în societățile industrializate poate predispune un bebeluș la plâns și colici. Și vorbim de un studiu din anii 80, perioadă în care majoritatea părinților noștri învățau că nu este bine să ne țină prea mult în brațe.

Ajută bebelușul să se atașeze la sân

Mai multe studii au arătat că atunci când bebelușii sunt plasați în contact piele pe piele la scurt timp de la naștere, alăptarea se derulează mai ușor iar durata alăptării este mai mare. Poziția bebelușului pe corpul mamei declanșează o secvență neurocomportamentală ce ajută bebelușul să inițieze căutarea sânului, să se târască spre sân și să se atașeze singur. Iar acest comportament nu este limitat doar primelor săptămâni de viață. În practica noastră de consultanți în alăptare ne folosim de aceste mișcări reflexe ale bebelușului în toate procesele de readucere la sân, chiar și atunci când bebelușul are câteva luni de viață.

Stimulează producția de lapte a mamei

Contactul piele pe piele face  ca nivelurile de oxitocină să crească. Oxitocina este hormonul responsabil, printre altele de reflexul de ejecție a laptelui (curgerea laptelui din sâni). E unul din mecansimele care explică rate și durate mai mare ale alăptării în cazul copiilor care beneficiază de contact piele pe piele cu mama lor.

Ținutul în brațe le modifică ADN-ul. În bine!

Faptul că ne ținem copiii în brațe nu are implicații doar pe termen scurt, ci și pe termen lung. Atunci când ne ținem copiii în brațe le modificăm în bine ADN-ul. Un studiu realizat în 2017 a arătat diferențe între copiii care au avut parte de contact corporal sporit, față de copiii care au avut parte de contact corporal scăzut cu părinții. Copiii care au fost ținuți mai rar în brațe și care au manifestat un nivel mai mare de stress în perioada de bebeluși, aveau un profil molecular subdezvoltat pentru vârsta lor cronologică. Aceștia aveau o „vârstă epigenetică” mai mică decât vârsta lor cronologică, ceea ce în unele studii s-a corelat cu o stare de sănătate mai precară.

Este gratis, natural și prietenos cu mediul

Orice persoană de încredere poate ține bebelușul în brațe. Iar asta înseamnă liniștire, deci timp de odihnă pentru mamă. Ținutul în brațe este natural, prietenos cu mediul, gratuit și nu necesită în mod obligatoriu alte device-uri.

Implica-te in discutie, lasa un comentariu

avatar