Să naști și să te naști în România are probabil conotații karmice din alte vieți.
Ai 16 ani, ești analfabetă și naști într-un spațiu ce seamănă cu decorurile din filmele lui Hitchcock. Conform „tradiției”, copilul îți este luat imediat după naștere. Așa arată începutul de lume pentru cei mai mulți bebeluși care se nasc în România. Ești dusă într-un salon, alături de alte mame, despărțite de bebeluși.
Peste noapte copilul este resuscitat de câteva ori, dar moare. Cel mai probabil ca urmare a unei malformații congenitale.
Tu stai în salon și nu ai habar de ceea ce se întâmplă cu copilul tău.
A doua zi dimineață te trezești și te duci să îți alăptezi copilul. Afli că e mort.
Ți se pun niște acte în față, le semnezi probabil fără să înțelegi mare lucru. Ai semnat pentru autopsie și incinerare. În trei ore, copilul e autopsiat și incinerat. Iar tu nu ai apucat să îl vezi. L-ai purtat 9 luni în burtă, ai născut, dar a dispărut. Tu stai în același salon cu mamele care au născut copii care au supraviețuit. Din camera de alăptat aflată lângă, se aud plânsetele copiilor vii.
Suferința ta nu contează. Ai 16 ani și ești analfabetă. Poate într-o altă viață…
Oamenii spun că somnul rațiunii naște monștri. Dar de somnul emoțiilor, al empatiei, al umanismului nu zice nimeni nimic…
photo credit: Eduarda_Suzana123 via photopin (license)
Daca ceea ce povestiti dvs aici printre randuri, este adevarat si inclin sa cred ca da, este f. grav ce s-a intamplat …
Din păcate este reală, Mariana!