Depresia postpartum…O mamă și-a împușcat bebelușul de 6 luni, pe bunica acestuia, apoi s-a sinucis. Mi-a luat jumătate de zi să pot scrie aceste cuvinte…
Femeia nu era cunoscută ca având antecedente psihiatrice, trecuse testele psihologice de la locul ei de muncă (era polițistă), iar gestul său trece drept inexplicabil în rândul cunoscuților, deoarece spun ei, era o persoană calmă și nu se certa cu nimeni.

Societatea românească nu crede în depresie postpartum

Pot să rememorez alte câteva cazuri notabile de acest gen, trecute poate cu vederea pentru că multe dintre ele erau la periferia societății. Noi nu credem în boală psihică. În zonele rurale boala psihică e tratată cu exorcizări. Și chiar dacă credem în ideea de suferință psihică, o vedem drept ceva rușinos, ce trebuie ascuns în speranța că la un moment dat va trece de la sine.

Noi nu avem educație solidă pentru sănătate, cu atât mai mult pentru sănătatea mintală. Și nu avem programe de screening național. Apropos, ați discutat vreodată cu medicul de familie sau cu medicul ginecolog, pe parcursul sarcinii și după, despre starea voastră emoțională? V-a întrebat cineva cum vă simțiți? Nu doar fizic, ci și psihic? La vizita efectuată nou- născutului? La examenele de bilanț ale bebelușului? La controlul de 6 săptămâni?

Anxietatea și insomnia, trăsăturile proeminente ale depresiei postpartum

Citind despre tragedia de la care am pornit ideea postării, un aspect mi-a atras atenția în mod deosebit. Declarația unei cunoscute a mamei. „Era foarte îngrijorată din cauza copilului, să nu ia microbi, să nu intre în contact cu oamenii de teamă să nu se îmbolnăvească. Mă întreba dacă e posibil să fi fost radiat, pentru că a vorbit ea la telefon în timpul sarcinii. La botez se comporta ca la înmormântare. Era foarte tristă. A stat probabil toată seara cu gândul la copil, că intră în contact cu toată lumea. Era în depresie, dar nu m-am gândit că avea nevoie de ajutor” .

Femeia aceasta avea un semn clasic ce însoțește depresia post-partum, anxietatea și o tristețe evidentă, corolar al acestei tulburări. Nu știu dacă era sub surpaveghere medicală în acest sens, sub tratament.

Însă de cele mai multe ori genul acesta de situații sunt nedepistate de mebrii familiei și de apropiați. Probabil pentru că nu suntem de fapt educați să știm cum să acționăm, confuntați cu boala secolului. Da, depresia este boala secolului. Organizația Mondială a Sănătății aloca depresiei, într-un raport din 2012, statutul de criză globală.

Poate că sună ca o sentință ceea ce spun eu acum, dar judecând după trend-ul altor țări occidentale, vom auzi vorbindu-se și în România, din ce în ce mai mult, despre depresie perinatală. Din păcate, în timp ce alte țări au făcut pași serioși spre depistarea problemei, noi vom auzi vorbindu-se din prespectiva efetelor dramatice pe care această tulburare le produce și mai puțin din perspectiva prevenției și a identificării semnelor ei.

Medicii ginecologi pot identifica semnele depresiei

În 2010, Colegiul American al Obstetricienilor și Ginecologilor (ACOG) a avut o luare de poziție (reiterată în 2016) pe tema felului în care cei ce îngrijesc mama în perioada perinatală ar trebui să se reporteze la depresia perinatală. În SUA, medicul ginecolog-obsetrician face un screening al acestor tulburări și poate prescrie chiar și tratament dacă este cazul. De ce? Pentru că depresia este una din cele mai comune complicații ale sarcinii și primelor 12 luni de la naștere.

“Depresia perinatală, ce include episoade depresive minore și majore ce au loc în tmpul sarcinii sau în primele 12 luni după naștere, este una din cele mai comune complicații ale sarcinii și ale perioadei postpartum, afectând 1 din 7 femei. Este important ca femeile cu depresie, gravide sau aflate în perioada postpartum, să fie identificate deoarece depresia perinatală netratată și alte tulburări de afect pot avea efecte devastatoare asupra femeilor, copiilor și familiilor. Mai multe instrumente de screening au fost validate pentru utilizarea în timpul sarcinii și al perioadei postpartum. Deși dovezile definitive asupra beneficiilor sunt limitate, Colegiul American al Obstetricienilor și Ginecologilor (ACOG) recomandă ca medicii să efectueze screeningul pentru simptome de depresie și anxietate cel puțin o dată, în perioada perinatală, utilizând un instrument standardizat și validat. Deși screening-ul este important în detectarea depresiei perinatale, în sine acesta este insuficient pentru a îmbunătăți starea clinică și trebuie cuplat cu controale adecvate și tratament atunci când e indicat „

Despre depresia postpartum am mai scris în trecut, într-o postare (pe care o puteți citi aici) ce explică de ce se numește mai degrabă depresie perinatală și nu mai limităm la sintagma postpartum, care e relația acestei tulburări cu alăptarea, care sunt semnele ei, care sunt tratamentele compatibile cu alăptarea și ce instrumente validate se pot folosi pentru identificarea ei. Da, există un instrument de screening al depresiei, un chestionar adaptat perioadei perinatale (astfel încât să țină cont și de modificările de somn normale specifice sarcinii și perioadei de după naștere), a cărui completare de către mamă sau gravidă durează sub 5 minute.

Foto Sneve Snodgrass