Când ești părinte la început de drum toată lumea, dar toată lumea are câte ceva de spus. Un sfat, o remarcă, o indicație. De fapt, totul începe încă de când le comunici celor din jur că aștepți un copil.

Ca părinte la început de drum e copleșitor să faci față avalanșei de sfaturi care vin din toate părțile. Nici nu apuci să te familiarizezi cu senzația bebelușului în brațele tale că de undeva apare cineva care îți invalidează deciziile, te coboară la stadiul acela de incapabil, până când ajungi să te simți mai mic decât propriul copil.

Ieri am avut spre exemplu o conversație (mai degrabă monolog) cu un taxmietrist. Eram cu o altă mămică lângă mine și a fost suficient să pronunț un singur cuvânt pentru ca tirada de sfaturi să înceapă și să continue sub forma unui monolog. Fără îndoială că intențiile erau bune, dar sfaturile date mai puțin. Am aflat de ce de ce mușcă bebelușii alăptați și cum pot rămâne femeile fără sfârcuri din cauza mușcăturii, de ce e bine să înțărcăm repede copiii ca să nu se învețe dependenți.

De multe ori am senzația că și copacii ar începe să vorbească atunci când pe lângă ei ar trece un părinte cu un bebeluș în brațe sau în cărucior. “Hei! Uite o tânără mămică! Hai să îi dăm niște sfaturi!” și-ar zice sălcile din parc una alteia.

Tendința de a da sfaturi e aproape ca o nevoie, ca o compulsie ce se declanșează când radarul nostru detectează bebeluși, copii și părinți la început de drum prin preajmă. Trebuie să îi căutăm explicația la originile umanității, când un cuvânt greu de spus în supraviețuirea speciei l-a avut transmiterea mai departe a unor informații esențiale de creștere și îngrijire a copiilor, la pachet cu mituri și alte constructe sociale. Să nu uităm că specialiștii și experții, tiparul și cărțile în format digital au apărut în istoria relativ recentă a umanității.

Avem antidot la sfaturile nedorite? Nu unul universal. Însă, ca viitori părinți, putem să ne informăm cât mai bine, să ne construim propria noastră rețea de sprijin și să învățăm să cernem sfaturile bune de cele toxice, având încredere în ceva ce încă funcționează și se află chiar înlăuntrul nostru – instinctul. În timp, vă garantez că devenim imuni și probabil, noi înșine dătători de sfaturi, mai mult sau mai puțin dorite.

Știți ce am ajuns să fac atunci când aflu că prietenele mele sunt însărcinate? Să mă bucur cu și pentru ele și să le spun că le sunt alături pentru orice ar avea nevoie. Le spun întotdeauna că vor fi mame minunate și se vor descurca indiferent de provocările cu care se vor confrunta și de soluțiile pe care le vor alege. Mă înfrânez să dau sfaturi sau să îmi pun pe tapet experiența ca mamă.

Iar atunci când văd mame pe stradă le zâmbesc încurajator. Așa că dacă vedeți vreo femeie care se holbează la voi și vă zâmbește șanse sunt să fiu chiar eu, încercând să vă spun “Te descurci foarte bine! Ești o mamă minunată!”

Foto Maren Kruger, Flickr, CC-BY

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Pentru mai multe informații citește și despre mine | Experiență  dar și specializări.

Dacă vrei mai multe informații despre alăptare dă Like paginii Inbratelamami.

În cazul în care dorești o consultație în alăptare folosește pagina de contact sau alătură-te comunitații din grupul de sprijin In brate la mami – sprijin in alaptare.

Implica-te in discutie, lasa un comentariu

avatar