O știre a făcut înconjurul lumii zilele acestea. Se pare că ne așteaptă un dezastru demografic în viitor. Femeile au din ce în ce mai puțini copii, tendință remarcată în special în țările cu economie dezvoltată, conform unei cercetări publicată în prestigioasa revistă  The Lancet.

Statisticile ne arată că în 1950, femeile de pe Glob aveau în medie 4,7 copii. În 2017, rata fertilității a ajuns la o medie de 2,4 copii născuți de o femeie, adică aproape s-a înjumătățit. Poate că cifrele în sine nu ne spun mare lucru, dar pentru cercetătorii care au realizat studiul ele au constituit în același timp o surpriză uriașă, dar și un semnal de alarmă.

Ce înseamnă acestu lucru, la modul concret? Că în viitorul apropiat, aproape jumătate din țările de pe Glob vor avea mai mulți bunici decât nepoți și nu vor mai fi capabile să își mențină populația, în condițiile unui număr insuficient de copii. Imaginați-vă așadar schimbările profunde la nivel social, politic, economic și cultural pe care le vom trăi în societăți în care majoritatea populației este bătrână.

Se pare că declinul demografic nu reflectă incapacitatea cuplurilor de a face copii, ci mai degrabă o alegere a acestora. Să mai adaug ceva de data aceasta legat de infertilitate? Se speculează că în 2060 majoritatea bărbaților din Europa și SUA vor avea fertilitatea afectată. 

România, cel mai abrupt declin al populației

Un alt aspect interesant e legat de România. România este țara care va cunoaște cel mai abrupt declin al populației din lume . Scăderea este de 23% până în 2050 Suntem și în top 10 al țărilor cu cea mai scăzută fertilitate și în grupul țărilor cu cea mai îmbătrânită populație.  Declinul populației este consemnat în statistici oficiale încă din 2010.

Iată cum arăta distribuția pe vârste în 2015, în România, conform unui grafic realizat de The Atlas, având la bază date furnizate de Institutul Național de Statistică.

Care sunt cauzele?

Am vrut să aflu care sunt cauzele pentru care ne situăm pe această poziție în statistici și ce alimentează atitudinea românilor vis a vis de dorința din ce în ce mai scăzută de a avea copii. 19 femei au răspuns întrebării “De ce credeți că nu mai fac românii copii?”

De asemenea, am stat de vorbă cu Mădălina Ciuhodaru, medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în Științe Medicale, asistent unversitar Obstetrică-Ginecologie la Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr. T. Popa”, Iași.

“România se depopulează. Europa îmbătrânește și nu o face frumos”

Ați remarcat, de-a lungul activității dumneavoastră o tendință a femeilor de a amâna momentul în care devin mame? Sau un interes mai scăzut față de ideea de a avea familii numeroase?

“De-a lungul carierei mele (aproximativ 20 de ani de obstetrică-ginecologie) am observat o evidentă tendintă de descreștere a natalitătii. Dacă în primii ani din activitatea mea profesională (sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000) aveam aproximativ 10 nașteri naturale și cel puțin cinci prin operație cezariană într-o zi de gardă , acum același număr îl întâlnim cu greu pe parcursul unei întregi săptămâni.

Explicația nu constă neapărat în faptul că femeile nu mai sunt interesate sau reluctante față de maternitate “per se”, ci în faptul că probabil deja s-a creat în subconștientul colectiv și la nivelul țării noastre o asociere a maternității cu o mare presiune socială adică ideea de implicare totală echivalând (demonstrat științific) o sarcină cu 2,5 joburi.

Modificările permanente în dinamica societății, în contextul în care tot mai multe femei tinere își doresc stabilitate profesională și independență financiară în momentul apariției unei sarcini “mută” vârsta primei nașteri cât mai târziu. Lipsa mijloacelor concrete de reinserție socială și pe piața muncii (a cărei mobilitate nu așteaptă pe nimeni) creează adevărate complexe asupra celor aflate la vârsta fertilă.

În situațiile în care cuplul nu dispune de ajutor de tot felul (bunici, bone, creșe, grădinițe, after-school etc) sau program de lucru flexibil, sacrificiul pe care proaspăta mamă ar trebui să îl facă amână sau doar împiedică de multe ori apariția celui de-la doilea copil. Este nevoie de un sat să crești un copil și eu consider că studii sociologice serioase ar trebui să se ocupe cu acest fenomen ,în contextul în care lipsa suportului familial și comunitar își spune cuvântul.

În calitatea mea de obstetrician nu pot să nu remarc și costurile pe care maternitatea le implică vis-a -vis de asistența la naștere și de aceea pledez în mod constant pentru o extindere a gratuității pe timpul sarcinii (dublu test, triplu test și morfologii fetale etc). Educația pentru sănătate ar trebui să sublinieze coerent informațiile despre sarcină, travaliu și naștere, continuând obligatoriu cu repetate cursuri de îngrijire nou-născut și counselling în alăptare. La fel de important mi se pare screening-ul de depresie post-partum și constituirea unor grupuri de mămici solidare, care să își împărtășească experiențele. Servicii decontate de CAS, în care moașe consultant în alăptare și îngrijire nou-născut să se deplaseze pe timpul lehuziei la domiciu pentru a da sfaturi pertinente.”

Este infertilitatea o problemă din ce în ce mai frecventă?

“Infertilitatea constituie o problemă din ce în ce mai actuală, cea mai importantă fiind cea de cauza masculină – sunt studii care arată un deficit în calitatea spermei în țările europene, America de Nord, Australia și Noua Zeelandă (50-60% într-un studiu efectuat în perioadă 1973-2011 la Universitatea din Ierusalim). Se pare că expunerea la diverși compuși nocivi (ex:bisphenol A) ar afecta feții de sex masculin încă din viața intrauterină. Pe de altă parte în contextul apariției “bolii secolului”-endometrioza-ne luptăm nu doar cu durerea cronică și absenteismul consecutiv acesteia ci și cu principala complicație, infertilitatea. Supuse unor numeroase tratamente și proceduri terapeutice, pacientele afectate de această “boală a teoriilor” necesită timp și înțelegere de-a lungul unui carusel de management interdisciplinar menit să le readucă infertilitatea.”

Care credeți că ar fi soluțiile?

“Despre soluții se poate vorbi privind în mai multe direcții – cele medicale (educație pentru sănătate privind planning -ul familial)și sociale (sprijinirea familiei pe termen lung -în special reintegrarea mamei. Politicile coerente de natalitate ar trebui să se bazeze în mod evident pe adecvate reforme financiare de la complexe gratuități în urmărirea sarcinii, asistență de calitate la naștere, indemnizații pentru mame, concediu prelungit pentru tați, creșe, grădinițe, grupuri de suport, nurseries, bone calificate, bonus financiar (scutire de impozit sau scăderea acestuia) la nașterea celui de-al doilea sau al treilea copil, pensionare mai devreme, faciliăți reale pentru bunicii care aleg să se retragă din câmpul muncii și să își crească nepotii, programe de FIV gratuite, grupuri de suport etc. România se depopulează ,Europa îmbătrânește și nu o face frumos.”

Ce cred alte femei despre motivele pentru care românii nu mai fac copii?

“Suntem o generație care a trăit cu multe lipsuri materiale. Acesta fiind unul dintre motivele pentru care ne dorim să le oferim foarte multe lucruri materiale copiilor noștrii…și de aici pornesc discuțiile : dacă am trei copii nu le pot oferi fiecăruia tot ce mi-aș dori să le ofer (ceea ce mie ca și părinte mi-a lipsit), însă dacă am un singur copil e altceva, îi pot oferi absolut tot ceea ce consider eu că are nevoie. Dar de cele mai multe ori este total greșit, copiii nu au nevoie decât de noi, de prezența noastră și bineînțeles cele necesare unui trăi decent. Noi am avut curajul să facem și un al doilea copil, știm că va fi foarte greu, dar poate la fel ar fi fost cu unul singur, sau chiar cu trei. Suntem, din păcate, o nație destul de superficială, materialistă pot spune și care nu pune accentul pe ceea ce este de fapt important în viață și anume a trăi pur și simplu, a te bucura de viată, a te bucura că poți da viață, că poți oferi lumii copii, care mai târziu vor deveni adulți, că îi poți educa pe acești copii, îi poți ajuta să se dezvolte, suntem din păcate o nație care nu avem curaj, curajul să ne creștem copiii fix așa cum simțim fără să ne pese de unul sau de altul, fără mii de articole, cărți care nu fac altceva decât să ne inducă o stare de confuzie, nicicum să ne ajute. Sunt multe de zis, dar cam așa văd eu lucrurile”. Simona

“Dau exemplul surorii mele și a soțului ei. Au zis că vor întâi să aibă joburi stabile, bine plătite și o locuința proprie că să simtă o stabilitate. Joburile le-au găsit mai repede, locuința au luat-o acum, la 35 de ani. Copiii se lasă așteptați.” Ioana

“Eu cred că unul din motive e instabilitatea financiară, nu avem contracte de muncă serioase și de lungă durată. Faptul că la noi e foarte greu să întreții o chirie sau să îți iei un apartamenr/casă, la fel nu ajua. Dar cred că și sistemul educațional mort la fel e vinovat”. Silvia

“Cred că nici medicii specialiști nu abordează cum trebuie situatia, adică cu seriozitate și implicare. Te consulta, investigații, nu este nimic deosebit, dar asta e, nu se întâmplă, incercati încă un an. In cazul nostru ni s-a spus că s-ar putea sa nu putem avea copii. Deși nici unul nu a identificat o cauza concretă. In final am ajuns la cine trebuie, la sugestia unor prieteni, adică la cabinetul de reproducere umana asistata. Azi avem un băiețel conceput in vitro, iar o fetiță e pe drum concepută… din întâmplare” Carmen

“Sincer, eu una cred că se trage de la emigrare. Majoritatea tinerilor pleacă din România, astfel pleacă și urmașii lor. Cei rămași nu au cum să țină loc și celor plecați. Alexandra
Instabilitate financiară, salarii mizere. Cu minim pe economie abia te întreții pe ține, dacă stai și pe chirie care e undeva la 3 sfert din cât câștigi…. Cine mai îndrăznește să facă copii?Ioana

“Dacă stăm să ne gândim puțin de ce nu facem copii , pe care să îi păstram văd treabă cam în felul următor :
1. Locuințe nu prea avem , și dacă avem stăm cu părinții sau socrii, lucru greu de dus din punctul meu de vedere !
2. Dacă avem norocul de un credit și avem o casă calculăm puțin rata
3. Poate stăm chiar în chirie !
Acum stau și mă întreb unde sunt oare acele case date de stat , făcute de stat pt cei care nu au posibilitatea să obtină o locuința .
4. Salariu această “mare care este în țara noastră “
5. Oamenii care ne conduc …. ( cateodată stau și mă gândesc când începe oare o nouă revoluție …)
6. Acum să calculăm puțin ! Să zicem că sunt singură și câștig 1500 de lei în mână ( cam greu , dar să zicem ) cum pot să-mi împart banii?
Chirie sau rată , minim 200 euro ( asta ajunge undeva la 900 ron )
Adăugăm apa , gaz , curent , întreținere …. să estimăm 300 ron +- . Deja am cheltuit 1200 de lei de cum am luat salariul ! Am rămas cu 300 de lei, din care trăiesc o lună … mâncare , imbrăcăminte , incăltăminte , cumpărăturile casei …. și să mă gândesc la a face copii? Clar nu !
7. Plecăm ( noi tinerii ) în țări străine nu de plăcere cum cred probabil alții. Se pleacă din păcate în masă la muncă , pentru o viață mai bună , pentru un trăi mai bun … pe care din păcate în iubita noastră țara nu îl găsim” Alexandra

“Alor noștri le-a fost mai ușor pentru că pe vremea lui Ceaușescu aveau bani dar nu aveau ce face cu ei. Job în uzine după care nu mureau de foame. Locuri de muncă, stabilitate financiară, casă. Nu aveam stresul financiar de acum. Acum majoritatea ajung la ora 19 acasă. Cât costă o creșă? Cât costă bona (unde e cazul)? Rată la casă, mașină.Alexandra

“Din punctul meu de vedere, e vorba de o schimbare majoră și o confuzie în ceea ce privește valorile: prea puțini își trăiesc conștient valorile, mulți nici macar nu știu care li-s valorile. Apoi, cred că e vorba de însingurare: cum o sa îți crești copiii fara sprjin, mai ales sprijin uman, relațional, din ăla care nu se cumpără, ci se oferă? Faci un copil, vezi ce greu îți e – cu nașterea, cu plânsul, cu nesomnul, cu izolarea socială, cu toate costurile și grijile pe care le presupune creșterea unui copil – și nu îți mai trebuie al doilea sau al treilea: ești prea epuizată să o iei de la capăt. Plus că munca ta, ca mamă, nu e valorizată in niciun fel în societate, ba ești de-a dreptul marginalizată daca alegi maternitatea pentru câțiva ani în defavoarea carierei. Și, nu în ultimul rând, e vorba de instabilitate familială, de lipsă de educație relațională, de faptul că noii părinți nu sunt pregătiți pentru noile dificultăți și mulți ajung să se piardă ca și cuplu printre ele.” Cristina

“În cazul nostru, principalul motiv este lipsă elementelor ajutătoare-legislative și fizice pentru a ne ajută în organizarea cu mai mulți copii. Avem fiecare câte un mic business la care lucrăm zilnic. Deci din start , excludem variantă de a stă unul din noi în concediu. Până la vârstă de 3 ani, nu există o variantă decentă de tip bonă/creșă/ ajutor în casă, deductibila, pentru copii. După, apare problemă costurilor uriașe în sănătate. Pentru a beneficia de calitate în actul medical, ești nevoit să scoți mulți bani din buzunare… când ești propriul șef, devine și mai frustrant când îți plătești contribuțiile, iar ulterior analizele și intervențiile medicale ale copilului sau ale părinților, pentru care statul nu îți asigură ce scrie pe hârtii. Urmează educația, unde școală de stat, nu asigură suficiențe variante de after school în cadrul instituțiilor de invatatamant sau alte variante ce să nu oblige părinții să scoată un salariu mediu din buzunar. Cheltuielile cu școală nu sunt deductibile. Astfel, dacă nu ai bunici, frați în zonă, ai de ales între a stă acasă-unul din părinți să renunțe la job pentru a fi în sprijinul copilului de la naștere și până la liceu sau de a lucra, pentru că poate îți place ceea ce faci, dar banii câștigați să îi plătești pe diversele nevoi ale copilului de la naștere și până la momentul în care poate contribui și el la veniturile familiei. Vorbim de familie din mediul urban, cu câștiguri medii.Linda

“Pentru că întorsul la muncă e oribil din cauza birocrației, e greu ce faci cu copilul. Bone nebune, creșe cu acomodări oribile, meniuri inadecvate.ce faci dacă se imbolnăveste, sistem de sprijin zero. Urâcioși la concediu medical de îngrijire copil” Iulia

“Noi ne dorim un al doilea copil însă temerile noastre sunt următoarele: instabilitatea locului de muncă, rațe care cresc de la o luna la altă, lipsă unui ajutor ( mă număr printre cele care nu au părinții în același oraș pt că nu ne găsim de muncă acolo )…plus programul “corporatrist” care nu ți mai lasă deloc timp de familie.” Anita

“De ce cu greu am luat decizia de a mai face un copil, deși eram ferm convinsă că e ok doar unul …pentru că aveam emoții pentru sănătatea mea și a copilului, pentru că lumea în care îl aduc nu e tocmai ok, pentru că nu îmi permit financiar să cresc copilul așa cum mi-aș dori eu (și aici nu mă refer neapărat la haine și mâncare, ci la școli, facultăți), viață e destul de scumpă, societatea rea și instabilă, sistemul educațional e cum e, pentru că greu poți prevede un viitor pozitiv pentru copilul tău, iar dacă mai are și probleme de sănătate, ai de cheltuit bani grei pentru a le repară. Simț că nu îi pot asigură acel “safety net” pentru situatile în care va fi.
Și da, e destul de greu un job solicitant (ture, nopți, weekenduri muncite) și copii mici acasă, dar altfel nu aș putea jongla astfel încât să pot să fiu și alături de copii.
E scump rău în România să crești un copil, pentru mine un copil a ajuns să fie un lux financiar pentru mine” Elisa

“Eu cred că problema la noi este generația părinților noștri. Diferența între comunism și libertatea de la. oră actuală, i-a făcut să le pară rău că au avut copii devreme, și atâția și să transmită lucrul ăsta copiiilor lor, adică nouă. Undeva, s a înrădăcinat o noțiune aiurea, că viața se termină atunci când ai un copil, motiv pentru care mulți amână primul copil, uneori prea mult că să mai poată/vrea.” Andra

“Eu nu aș da vina pe instabilitatea financiară pentru că cei care nu au bani fac copii mulți și cei care au stabilitate financiară au un copil sau niciunul. Cred că unii își doresc o carieră,casă,se gândesc că au timp,vor să se plimbe,să cunoască lumea și când vor să aibă copil au ajuns la peste 35 ani și au probleme de fertilitate. Și altă categorie de oameni care au un copil dar nu și-l mai doresc pe al 2-lea pentru că le-a fost greu la primul,poate soțul nu a fost implicat în creșterea copilului,mamă nu a avut niciun ajutor și e obosită. Am cunoștințe din ambele categorii. Noi avem un băietel și ne dorim încă un copil și îl așteptăm cu mare drag oricând vrea să apară.” Irina

“Să faci un copil în România, practic ți-l cumperi,la câte țeste și analize trebuie să faci,dublu test,triplu test și dacă nu îți ies bine fă Panorama și amiocenteza și așa mai departe, cum a fost în cazul meu cu ambi  copii și cunosc o grămadă de cazuri, deja e o afacere să nu îți iasă bine un test să te pună să faci altul și totul pe banii tăi că doar statul nu e prost să deconteze ceva. Și dacă nu ai bani ce faci? Stai cu stres până naști! Aș putea scrie un roman despre acest subiect dar mă rezum la atât !” Ramona

“Copiii sunt minunați, sunt minuni pur și simplu și îți dorești pentru ei să aibă ce nu am avut noi, să îi înveți tot ce știi și să îi ajuți să crească adulți echilibrați, cu valori, puternici și să fie oameni frumoși. Dar realitatea este alta, cel puțin la noi în țara. Noi avem o minunată fetiță de opt luni jumate. Am născut la privat, pentru că este primul copil și pentru că am avut nevoie să știu că sunt pe mâini bune. Nașterea aproximativ 4600 lei. Tot la privat am făcut toate analizele din timpul sarcinii, care au intrat în abonamentul pe care îl am la ei, dar fără, numai controalele, analizele, eco ar fi fost încă pe atât, și mă refer doar la analize de bază, fără alte complicații. Apoi se naște copilul, vii acasă, îl alăptezi sau îi dai formulă, caz în care costurile pe lună sunt consistente cu laptele praf, plus pamperși, plus alte necesare unui nou născut. În cazul fericit în care ai un pui sănătos, urmează să lași pe la medici câteva milioane pe controlul de la șase săptămâni la șold, ecografie și la fontanelă, eco transfontanelară. Noi am avut abonament la privat, nu am plătit, dar costă destul fără. Apoi, după ce ieși din postnatal, trei luni trebuie să trăiești doar cu aer, pentru că după trei luni îți vine în sfârșit indemnizația de creștere copil și alocația lui. În tot acest timp, trebuie dintr-un salariu să plătești datorii cât două salarii. “Adina

“Și eu cred că ține de psihic, de instabilitatea financiară. Trebuie să te zbați 30 ani ca să ai o casă a ta, dai jumătate din venituri pe rate, muncești ca nebunul pentru câțiva bani. Problema caselor mi se pare cea mai spinoasă. Nu zice nimeni că ar trebui să le primești gratis, dar ar trebui să reflecte prețul și mai ales dobânzile băncilor și salariul minim pe economie. Înapoiezi băncii dublu și încă un pic suma împrumutată, părerea mea este că asta e problemă nr 1.”  Andra

“Am decis greu să fac un copil pentru că am vrut înainte să am posibilitatea de a-i oferi tot ce își dorește, în special posibilitatea de a studia în altă țară, de a călători, de a-și urma visurile fără stresul zilei de mâine. Deci da, motivul principal în România e cel financiar, grija zilei e mâine. Îmi doream trei copii, dar mă opresc la unul pentru că acum nu mai doresc să îl fac și pe al doilea din cauza unui cumul de factori. Sănătate, educație, posibilități de dezvoltare, comunitate echilibrată, toate sunt very low în România, iar climatul mondial nu e chiar unul atât de motivant, pentru mine cel puțin, încât să am tăria psihică să mai fac încă un copil.”  Alexandra

“Unul din motive este clar infertilitatea. Sunt multe cupluri care își doresc dar bebele se lasă așteptat. Apoi, instabilitatea financiară. Toți ne dorim să le oferim copiilor noștri cât mai multe și cât mai bune. Ileana
Lipsa maturității. Psihice, emoționale, cum vreți să-i spuneți. Lipsa curajului de a risca. Lipsa speranței și a încrederii în ziua de mâine, cel puțin, în România.” Deea

Foto: maklessnoise, Flickr, CC-BY

 

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Pentru mai multe informații citește și despre mine | Experiență  dar și specializări.

Dacă vrei mai multe informații despre alăptare dă Like paginii Inbratelamami.

În cazul în care dorești o consultație în alăptare folosește pagina de contact sau alătură-te comunitații din grupul de sprijin In brate la mami – sprijin in alaptare.

Implica-te in discutie, lasa un comentariu

avatar