Articol scris de
Consultant in alaptare IBCLC, psiholog


Nu știu dacă v-ați dat seama până acum (dacă nu ați avut ocazia, urmează să o aveți ) că vacanțele cu copiii nu (mai) sunt acele concedii în care vă bucurați împreună cu partenerul / partenera de viață doar de clipe de relaxare împreună. Concediile cu copiii sunt o extensie a vieții de părinte, cu atribuțiile și responsabilitățile ei de zi cu zi. Doar că vă mutați în alt decor. Sau dacă vreți să punem lucrurile într-o notă amuzantă: există vacanțe și există concedii. Asta a ținut să îmi spună și una din agentele de turism cu care am colaborat la un moment dat, accentuând diferența între vacanță în care pleci cu copiii și concediul în care te relaxezi fără ei. Concediu sau vacanță alături de copii? Nici nu cred că mai contează cum îi spunem. Mai jos, câteva sfaturi din experiența personală, îmbinate cu o notă de psihologie și sper eu umor. Asta ca să privți vacanța împreună cu cei mici, cu optimismul cuvenit.

În primul rând ar merita să înțelegeți ce simte copilul vostru mic atunci când schimbați mediul și mergeți în vacanță. În funcție de vârstă va fi mai mult sau mai puțin evident pentru voi că va percepe vacanța ca pe o schimbare de ritm, de loc, de rutine și ritualuri. Vi s-a întâmplat vreodată să vă simțiți stresați / anxioși / obosiți în mod inexplicabil atunc când vine vorba de mersul în concediu? S-ar putea ca și copilul vostru să perceapă schimbarea de ritm ca pe ceva anxiogen?

Îmi aduc aminte în acest sens de primul concediu de vară cu T. la vârsta de 2 ani și jumătate când vorbea deja foarte cursiv și își putea exprima cu mai multă ușurință gândurile decât în vacanele anterioare. Găsisem o ofertă last minute și ne-am hotărât să plecăm cu o seară înainte într-un week end prelungit în Bulgaria . T. a fost atât de entuziasmat de ideea de a se bălăci în piscină, încât auzind discuțiile noastre și văzând pregătirile noastre aproape că nu a mai dormit în noaptea respectivă. Pe drum s-a și trezit și a ținut-o într-un „Am ajuns? Cât mai e până ajungem? „La destinație a fost minunat, activități care îi făceau realmente plăcere, noi ne-am simțit foarte bine. Însă după o zi de depărtare de casă a apărut inevitabil întrebarea „Când mergem acasă”, însoțită invariabil de „Vreau acasă! Vreau acasă!” Bineînțeles că în momentul în care s-a acomodat cu noul loc a venit și momentul de plecat acasă, însoțit inevitabil de „Nu mai vreau acasă. Vreau la piscină!”

Așadar, cum facem ca acomodarea copilului să fie mai ușoară?

O primă idee ar fi să pregătiți copilul pentru vacanță, anticipând împreună cu el, ceea ce ar urma să se întâmple. Evident că lui R. care va avea 9 luni când vom pleca în concediu nu îi voi face nicio pregătire prealabilă. Însă cu T. (care are peste 3 ani) povestim despre vacanță. De fapt a fost implicat din primele momente: vizita la agenția de turism pentru a lua pachetul turistic. I-am arătat poze cu hotelul unde vom sta (pentru a înțelege că este casa noastră temporară de vacanță, în care lucrurile se vor desfășura după aproximativ același ritm ca acasă).



Pregătirea pentru vacanță

Vom face bagajul împreună și pentru prima oară T. va avea propriul său bagaj. Pregătirile de vacanță pot fi oportunități în sine de învățare și responsabilizare, pentru copilul mai mare de 2-3 ani. Putem preda copilului informații interesante și adaptate vârstei despre locul în care mergem (istorie, geografie Ex arătăm pe un Glob geografic țara în care mergem, îi spunem numele capitalei, a regiunii geografice, etc) și îl putem ajuta să fie mai responsabil și mai autonom (decidem ce punem în bagajul sau, de ce are nevoie, cum va avea grijă de bagajul său, cum ne comportăm pe drum, în aeroport etc.). Regula de bază: „lecțiile” să fie amuzante și adaptate nivelului de înțelegere a copilului. Tot ceea ce facem împreună cu copiii (chiar și cele mai banale, aparent activițăți de zi cu zi) sunt activități de învățare pentru copiii noștri. Depinde de noi să le facem memorabile.

Pe drum. Cum îi ținem pe copii ocupați în mașină?

Pentru a evita drumurile chinuitoare pentru toți ocupanții mașinii, atunci când deplasarea o permite, preferăm să plecăm noaptea. E alegerea ideală pentru distanțe România – Bulgaria / Grecia / Ungaria, parcurse cu mașina. Noaptea copiii dorm foarte bine în mașină. Avem experiența aceasta cu T. (am plecat prima oară în afara țării în Bulgaria când el avea 9 luni) și mai nou am confirmat-o și cu R. Așa se face că dacă drumurile la dus sunt un vis frumos (copii liniștiți, ce dorm aproape tot drumul), la întoarcere (când de regulă plecăm pe timp de zi) nu mai sunt atât de line.

Pentru drumurile pe timp de zi ne aprovizionăm cu multe jucării (ce pot fi folosite în siguranță de un copil cu vârsta sub 3 ani). T. a depășit se pare, odată cu vârsta de 3 ani și plictiseala drumurilor cu mașina. Peisajul și discuțiile cu noi sunt de cele mai multe ori suficiente ca să stea liniștit. Lucrurile sunt ceva mai complicate cu R., căruia trebuie să îi captăm atenția cu lucruri noi și inedite.

O idee de jucărie de avut în mașină, pentru drumurile pe timp de zi, care nu a dat greș nici cu T. și se pare că nici cu R. este un portofel (atenție la fermoare să nu fie detașabile, să nu poată fi înghițite accidental) pe care îl umplem cu diverse surprize (aici vă puteți lăsa imaginația să zburde, dar în limitele siguranței. Noi punem carduri și alte materiale plastifiate). Banala sticla de apa de 500 de ml, semigolita ajuta si ea deoarece tine manutele copilului ocupate si scoate zgomote.

La drumurile cu mașina facem opriri frecvente, de câte ori ne solicită copiii. În special dacă alăptați, opriți cât mai frecvent pentru a alăpta la cerere sau chiar mai des decât vă solicită copilul, dacă vi se pare că acesta transpiră abundent, e somnolent, temperatura e foarte ridicată. Nu alăptați în mașină în timpul mersului, cu copilul în brațe. 

Despre drumurile cu avionul am scris aici. Am avut o experiență interesantă, cu T. pe când avea 2 ani si era sa aterizăm de urgență, în cele din urmă nu a mai fost cazul, dar tot ne-a așteptat salvarea pe pistă.

La destinație

Odată ajunși la destinație e foarte important (pentru liniștea mentală a tuturor) să mențineți ritualurile cu care copilul este obișnuit de acasă. Cu un bebeluș alăptat exclusiv este foarte probabil să aveți mai multă flexibilitate și libertate în mișcare decât cu un copil mai mare. Atâta timp cât îl țineți cât mai aproape și îi întruniți nevoile, lucrurile sunt relativ simple.

Reineți însă nevoia de predictibilitate a copilului, care devine din ce în ce mai evidentă pe măsură ce crește, predictibilitatea și ritualurile cu care sunt învățați fiind cele care fac copilul să se simtă mai în largul său și într-un mediu nou. Vă spuneam că cei mici se resimt la schimbarea de mediu, oricât de plăcută ar fi ea, pentru ei poate fi temporar ceva destabilizant. Mai simplu spus, chiar dacă sunteți în concediu și tentația e să petreceți mai mult timp la plimbări, să mutați ora de somn a întregii familii mai sus decât cea de acasă, încercați pe cât posibl să mențineți același ritm de somn – masă – joacă pecare și l-a setat copilul acasă.

Vacanță minunată!

Foto Kiran Foster, Flickr

 


Despre Andreea Ola
Sunt consultant în alăptare IBCLC și psiholog. Scriu cu seriozitate despre alăptare, diversificare, somnul bebelușilor și psihologia lor. Abordez cu umor, episoade din viața mea de mamă. Poți afla mai multe despre pregătirea mea profesională in acesta pagina.
Proiectul "În brațe la mami" a pornit din dorința de a ajuta părinții din România să poată lua decizii informate despre alăptare și creșterea bebelușilor. Dacă simți că ai nevoie de un specialist alături de care să înfrunți fricile și care să te ajute să îți descoperi puterile, contactează-mă si stabileste o consiliere online.

Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Cu siguranță îți va mulțumi!
Subscribe
Notify of
guest
Numele tau
Adresa ta de email
Adresa site-ului tau

1 Comment
oldest
newest most voted
Inline Feedbacks
View all comments
Cristina
Cristina
29 iunie 2017 11:24 am

Primul nostru concediu a fost un calvar incepand cu drumul .. Nu am reusit sa ne tinem de program. Nu reuseam sa-l adormim. Nimic nu functiona. A fost greu, dar la urmatoarele concedii am reusit . Pastrarea programului de acasa, e cheia, asa cum subliniai si tu. Concediu placut.

Descoperă cursurile “Școala de părințeală”