Articol scris de
Consultant in alaptare IBCLC, psiholog


Pentru că urmează perioada de evaluare pentru intrarea în clasa pregătitoare am decis să scriu o postare pe tema aceasta. Mă apropie de ceea ce am studiat, un domeniu drag mie, dar pe care l-am lăsat temporar deoparte, în favoarea educației la vârste timpurii.

T. împlinește 6 ani în luna Octombrie a acestui an. Dacă ziua sa de naștere ar fi fost mai devreme cu 2 luni, aș fi fost obligată să îl înscriu anul acesta la școală, în clasa pregătitoare. Părinților în situația mea li se oferă și opțiunea ca cel mic să fie acceptat în clasa pregătitoare mai devreme de împlinirea vârstei de 6 ani, în urma unei evaluări psihosomatice (efectuate de un psiholog). Perioada evaluărilor psihosomatice va începe în curând.

Copilul meu e chiar la limită din punct de vedere al vârstei, cu siguranță nu e o diferență semnificativă de dezvoltare între el și copiii care împlinesc 6 ani cu 2 luni mai devreme decât el și care sunt obligați, conform legii, să intre în școală. Și probabil, că dacă aș alege să îl înscriu anul acesta în clasa pregătitoare, ar fi declarat apt în urma evaluării psihosomatice.

Și totuși, stau pe gânduri legat de înscrierea în clasa pregătitoare, bucuroasă că am totuși oportunitatea să amân. Practic, copilul meu va începe școala când va avea 7 ani fără o lună dacă ar fi să respect calendarul oficial. E oare un lucru bun?

Știu că mulți părinți nu vor fi probabil în asentimentul meu și vor da deja verdictul: copilul ar trebui înscris.

Văd asta după discuțiile care se generează an de an cu ocazia perioadei de evaluări psihosomatice și presiunea aferentă acestei perioade.  Văd asta din reacțiile pline de deziluzie ale părinților când li se spune, în urma evaluării psihosomatice, că cei mici nu sunt pregătiți pentru școală. Ca și cum ar fi defecți sau ca și cum ar fi ceva în neregulă cu ei. Ca și cum intrarea în școală e o cursă pe care trebuie să o câștigăm de la cele mai fragede vârste.

Văd asta din discuțiile de pe grupurile de părinți, cum finalizarea ciclului formal de învățământ cu un an mai târziu decât copiii care îl încep în anul 5 al vieții lor, ar fi o tragedie. „Dar dacă îl dai la 6 ani si cateva luni la scoala, la cât va termina liceul, la 20?”



Cursuri online digitale pentru părinți

De ce mă gândesc să amân?

Da, copilul meu știe să numere, recunoaște cifrele, pe câteva le poate scrie, se descurcă binișor la munca în caiet (la exerciții similare cu cele care se fac în clasa 0). Recunoaște și poate scrie și niște litere. Și până la finalul grădiniței probabil că va recunoaște și mai multe. Își reglează comportamentul mult mai bine decât acum un an și în parametrii pentru vârsta sa.

Dar nu simt că e pregătit din punct de vedere emoțional, al autocontrolului, al concentrării atenției și al capacității de a amâna gratificarea, suficient de mult încât să intre în sistem, acolo unde aceste deprinderi de bază nu mai sunt atât de mult dezvoltate. Deși rolul clasei pregătitoare este să facă tranziția între școală și grădiniță, în realitate, ceea ce se întâmplă în multe clase pregătitoare e dincolo de asta.

Simt că pentru el și pentru noi ca părinți ar fi o perioadă de acomodare potențial stresantă.  Așa că iau în calcul posibilitatea să repete grupa mare. Și sper că și anul acesta, grădinița la care e înscris și care până acum s-a dovedit a fi minunată pentru dezvoltarea sa, va reuși să îl ajute (în ciuda unui număr mare de copii care se preconizează a fi înscriși în grupa mare în 2019).

Copiii care amână înscrierea la școală până la vârsta de 7 ani, au o capacitate de autocontrol mai mare

Ceea ce scriu mai jos nu se vrea a fi motiv de supărare și anxietate pentru nimeni. Prevăd de pe acum avalanșa de comentarii de genul „Copilul meu a fost dat în clasa zero de la 5 ani  totul e perfect”.

Luați ceea ce scriu așa cum este. Drept rezultatele unui studiu amplu și foarte serios, care vine să ne facă să ne punem întrebări și să dezbatem atât individual, cât și cu educatorii, dacă intrarea mai devreme în școală are avantaje mai mari decât dezavantajele, pentru copilul nostru unic și irepetabil.

În 2015, Tom Dee, director al Centrului de Analiză în Politici de Educație de la Stanford, publica un studiu realizat pe un lot mare de copii din Danemarca.

În Danemarca, la data realizării studiului, copiii începeau școala în „clasa zero”, în luna August a anului calendaristic în care împlinesc 6 ani.

Asta înseamnă diferențe semnificative de vârstă între copii, în funcție de data nașterii, copiii născuți în data de 31 Decembrie, începând școala cu aproape 1 an mai devreme decât copiii născuți o zi mai târziu, pe 1 Ianuarie și care la data intrării în învățământul formal ar avea 6 ani și 8 luni.

Rezultatele studiului au arătat că o întârziere de 1 an în începerea școlii, s-a asociat cu o reducere semnificativă a lipsei de atenție / hiperactivității, elemente ce indică autocontrolul (elemente aflate în legătură directă cu performanța școlară), la vârsta de 7 ani. Rezultatele studiului au arătat că efectul a persistat chiar și la vârsta de 11 ani, cu o reducere a hieparctivității și incapacității de concentrare a atenției de 73%.

De ce sunt importante aceste elemente de autocontrol (capacitatea copilului de a-și menține atenția, absența hiperactivității)? Pentru că ele reprezintă predictori ai succesului școlar. Cu alte cuvinte, o autoreglare emoțională mai bună, șansa mai mare de a avea rezultate școlare mai bune.

De ce amânarea intrării în școală poate duce la autocontrol mai bun și rezultate școlare mai bune la unii copii?

Una din explicații, susținută de altfel de teorii centrale în psihologia dezvoltării, este dată de impactul pozitiv al jocului asupra dezvoltării copilului. În mediul mai puțin formal al grădiniței, activitatea de bază a copilului este joaca. Prin joc, copilul își dezvoltă elemente de gândire abstractă, fiind astfel mai pregătit pentru operațiile superioare ale gândirii cu care se lucrează în școală.

Tot joaca e cea care asistă dezvoltarea emoțională a copilului, mecanismele sale de autoreglare. Exact acelea care sunt printre predictorii performanței școlare. Și chiar ai reușitei în viață dacă stăm să ne gândim că amânarea gratificării imediate (un element de autcontrol pentru care există o fereastră critică de dezvoltare, în mica copilărie) se asociază cu ceea ce considerăm la ora actuală a fi indicatorii succesului în viață.

Practic o autoreglare mai bună înseamnă o capacitate mai bună a copilului de a-și controla impulsurile și de a-și modela comportamentul în vederea atingerii unor scopuri precise.

De asemenea, e foarte probabil ca adaptarea mai bună la cerințele școlii în cazul copiilor care amână intrarea în învățământul formal să fie pur și simplu o consecință a maturizării.

Mesajul pe care îl transmite acest studiu nu este direcționat doar către părinți (realist vorbind puțini sunt cei care au șansa să aleagă vârsta de intrare în clasa pregătitoare, nu toți copiii sunt la fel, pentru unii intrarea în școală mai devreme de vârsta de 7 ani nu e problematică), ci mai degrabă către învățători.

Clasa pregătitoare, al cărei rol central e să facă tranziția lină între grădiniță și educația formală ar trebui să aibă la bază o pedagogie centrată mai degrabă pe joc, decât pe lecții structurate. În câte clase pregătitoare din România se întâmplă asta? În condițiile în care copiii primesc teme de casă (deși sunt prezenta lor in clasa pregatitoare e in afara legii), iar obsesia rezultatelor (școlare, concursuri) e prezentă în unele cazuri încă din primele luni de clasă pregătitoare?

Problema nu e vârsta de intrare în școală, ci mai degrabă ce se întâmplă în clasa pregătitoare

Dacă rezultatele unui astfel de studiu par bulversante în decizia de a înscrie copilul la școală, rețineți că el a arătat beneficii doar în privința acestui construct evaluat (capacitatea de autoreglare). Și că a vizat copii din Danemarca, o țară aflată în topul fericirii. Putem oare să generalizăm rezultatele și n alte părți ale lumii?

O discuție pe marginea acestor aspecte în podcast-ul de mai jos, care vă poate ajuta să luați o decizie vis a vis de amânarea sau nu a intrării în școală.

Concluzia este că nu ține doar de vârsta în sine, ci de ceea ce se întâmplă la școală, în clasa pregătitoare, jocul trebuind să fie predominant.

În luarea deciziei gândiți-vă realist la abilitățile copilului. La cât de stimulantă va mai fi pentru el continuarea grădiniței și la ce presupune efectiv activitatea în clasa pregătitoare.

 

Dee, T., & Sievertsen, H.H. (2015).
The Gift of Time? School Starting Age and Mental Health.


Despre Andreea Ola
Sunt consultant în alăptare IBCLC și psiholog. Scriu cu seriozitate despre alăptare, diversificare, somnul bebelușilor și psihologia lor. Abordez cu umor, episoade din viața mea de mamă. Poți afla mai multe despre pregătirea mea profesională in acesta pagina.
Proiectul "În brațe la mami" a pornit din dorința de a ajuta părinții din România să poată lua decizii informate despre alăptare și creșterea bebelușilor. Dacă simți că ai nevoie de un specialist alături de care să înfrunți fricile și care să te ajute să îți descoperi puterile, contactează-mă si stabileste o consiliere online.

Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Cu siguranță îți va mulțumi!
Subscribe
Notify of
guest
Numele tau
Adresa ta de email
Adresa site-ului tau

2 Comments
oldest
newest most voted
Inline Feedbacks
View all comments
Adela
Adela
7 aprilie 2022 11:13 pm

Da, foarte util. Doream să menționez că fetița mea ar împlini 6 ani din 15 octombrie și ar putea repeta grupa mare dar mi s-a spus de către educatoare că este foarte inteligentă, peste nivelul grupei, finalizează toate activitățile, îi ajută și pe colegii ei, răspunde la orice fel de întrebări corect și mereu este la subiect. Noi am observat acest aspect și ea ne-a confirmat clar că este foarte pregătită pentru grupa pregătitoare. Ce mă îngrijorează, oare grupa pregătitoare nu este un fel de clasa întâi? Nu știu câți învățători chiar fac asta? Oare nu o grăbesc? Emoțional va… Vezi mai mult »

Descoperă cursurile “Școala de părințeală”