Rutină și predictibilitate. E suficient să îți arunci ochii peste diverse „manuale” de îngrijire a bebelușului ca să îți dai seama că acestea sunt cuvinte de ordine.
Mamelor li se spune, de multe ori, că bebelușii au nevoie de rutine stricte și de predictibilitate. Că funcționează mai bine așa, cu prrograme, cu ore fixe de masă și de somn, cu cantități dozate la fix de somn, hrană și program de joacă.

Mamelor li se spune că e bine să sădească aceste obiceiuri bune din fragedă pruncie, ca ele să crească puternice și sănătoase, asemenea și viitorul adult. Care în absența lor va fi un perdant al sorții, incapabil să se țină de un program. Pentru că nu-i așa, totul are originile în copilăria aia în care mama a refuzat să îl hrănească la program și să îl lase să plângă până învață să doarmă 12 ore legate.

Discursul acesta cu nevoia de rutină și predictibilitate absolută își are originea în vremurile în care nu prea știam mai nimic despre creierul bebelușilor. Faptul că s-a menținut până în ziua de azi e pentru că trădează de fapt nevoia noastră a adulților, de predictibilitate.

Bebelușii procesează ceea ce li se întâmplă, preponderent cu ajutorul emisferei drepte, tendință ce se menține până în jurul vârstei de 3 ani.  Emisfera dreaptă înseamnă limbaj nonverbal, corporalitate, atingere, memorie corporală spre deosebire de logică, procedură, rutină strictă, checklist-uri, liste și listuțe – toate specifice emisferei stângi.
Atunci când căutăm rețete de parenting, 10 pași prin care să devenim părinți buni, liste cu ordinea de introducere a alimentelor solide și 5 strategii de a-l face pe copil să doarmă toată noaptea nu e despre copiii noștri și nevoile lor. E mai degrabă despre noi, nevoile și neputințele noastre în fața haosului aparent dat de emisfera dreaptă cu care operează cei mici.

Citeste si   Carti pentru copii & carti parenting. Top carti online cu pret mic, redus

Bebelușii nu au nevoie de rutine stricte. Nici predictibilitatea nu face parte din dorințele lor primare. În schimb, dacă ar vorbi, bebelușii ar spune că vor să fie îmbrățișați, să fie ținuți cât mai mult în brațe, să fie lăsați să mănânce în ritmul lor imprevizibil, să doarmă în ritmul lor aparent imprevizibil. Acestea sunt nevoile lor primare, a ne opune lor nu face decât să înrăutățească lucrurile, să genereze și mai mult haos. Rutinele și predictibilitatea apar ca nevoi la un moment dat în dezvoltarea copiilor, dar mult mai târziu decât credem.

Foto Paul, Flickr, CC-BY

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Pentru mai multe informații citește și despre mine | Experiență  dar și specializări.

Dacă vrei mai multe informații despre alăptare dă Like paginii Inbratelamami.

În cazul în care dorești o consultație în alăptare folosește pagina de contact sau alătură-te comunitații din grupul de sprijin In brate la mami – sprijin in alaptare.


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

avatar