Pentru cei care nu au vazut reportajul pe Antena 3, il adaug si eu in lista de filme must see despre nastere si alaptare.

Discutia e lunga. Pentru unii e surprinzator ca in secolul 21, femei educate si inteligente aleg sa nasca acasa fara niciun fel de asistare medicala. Pe mine nu ma surprinde, asa cum nu ma surprinde nici procentul enorm de cezariene la cerere din Romania. Numitorul comun e teama de nastere. Nu cred ca femeilor le e neaparat frica de durere, le e mai degraba teama de ceea ce a ajuns sa reprezinte nasterea in Romania.

Nasterea nu mai e a ta – din momentul in care ajungi in spital nu mai esti stapana pe propriul corp. Nasterea devine a medicului, a asistentei, a moasei, a infirmierei, a rezidentilor care se perinda pe sectie. Nicidecum a ta si a copilului tau

Nasterea e dezumanizanta – ne miram ca in secolul 21 unele femei aleg sa nasca singure acasa, punandu-si viata in pericol. Dar in acelasi spital de secol 21 asistenta te forteaza sa impingi cu cotul, iar daca nu poti, enunta mantra pe care au auzit-o generatii intregi de mame – „cand l-ai facut, ti-a placut”

Nasterea e lipsita de intimitate – nasterea din Romania se face cu toate luminile aprinse, sa poata vedea oricine ce se petrece intre picioarele tale. Eventual intr-un salon unde nasc la comun, cateva femei. Pe langa tine se perinda toti necunoscutii, insa cei pe care i-ai vrea aproape (sot, mama, prietena, doula) nu au voie. Desi, paradoxal e dreptul tau ca gravida, garantat de lege;

Nasterea instraineaza mama de copil – Astepti poate de o viata momentul de a-ti tine pruncul in brate, insa intalnirea nu se pterece asa cum ar trebui. E intarziata de cantarit, spalat si masurat. Daca ai noroc iti vezi pruncul un minut dupa care il mai vezi peste cateva ore sau chiar a doua zi. Si asta nu e deloc bine. Pentru ca la stramosii nostri, singurul context in care mama nu isi tinea pruncul in brate imediat dupa expulzie era situatia in care copilul murea la nastere.

Am imbunatatit conditiile medicale, copiii nu mai mor la nastere, dar senzatia de doliu pe care o resimte o mama despartita de pruncul ei abia nascut, ramane intiparita in creierele noastre.

photo credit: remysharp via photopin cc