Articol scris de
Consultant in alaptare IBCLC, psiholog


Un document foarte util a apărut luna aceasta în Pediatrics, jurnalul oficial al Academiei Americane de Pediatrie. Conține recomandări bazate pe dovezi științifice, ce vizează măsurile pe care medicii pediatri le pot lua în cabinetele lor, pentru a îmbunătăți rata alăptării.

Documentul este destinat în primul rând medicilor din SUA, însă luările de poziție ale Academiei Americane de Pediatrie sunt validate peste tot în lume. Acesta este și motivul pentru care am decis să abordez acest subiect, în speranța că documentul va fi o sursă de inspirație și pentru cadrele medicale care activează în sistemul medical românesc. Informațiile sunt utile și pentru părinții care se întreabă cum ar trebui să arate o vizită la un medic pediatru pro-alăptare.

Așadar iată ce spun membrii Academiei Americane de Pediatrie (AAP): „Datorită importanței pe care alăptarea o are din punct de vedere al sănătății mamei și a copilului, toți furnizorii de servicii medicale pediatrice trebuie să aibă ca obiectiv creșterea ratei alăptării în cadrul cabinetelor lor, cu ținta de a atinge recomandările AAP de alăptare exclusivă până la aproximativ 6 luni, urmată de continuarea alăptării pentru un an sau mai mult, atâta timp cât mama și copilul își doresc acest lucru (notă personală – recomandarea AAP nu limitează durata optimă a alăptării la 1 an ci, spre deosebire de recomandările OMS setează pragul minim de alăptare la vrsta de 1 an, încurajând continuarea alăptării și după această vârstă atâta timp cât mama și copilul doresc). Furnizorii de servicii medicale pediatrice ar trebui să ajute mamele să identifice și să își atingă propriile obiective în alăptare”



Documentul arată totodată și faptul că „mulți pediatri au prea puțină experiență în managementul clinic al alăptării.” De asemenea, o analiză a AAP, citată în document a arătat o tendință în creștere spre recomandări pediatrice împotriva alăptării și credința din ce în ce mai scăzută în rândul medicilor pediatri americani vis a vis de beneficiile alăptării în raport cu dificultățile sau inconvenientele pe care alăptarea le-ar putea avea. De asemenea, AAP a remarcat o scădere a numărului de pediatri care cred că majoritatea mamelor pot alăpta cu succes.

Ca o notă personală aș vrea să atrag atenția că analiza AAP face referire la medicii pediatri americani, însă situația de facto în România nu este mult diferită. Care să fie explicația? Ese clar că nu a crescut dramatic procentul mamelor care din motive medicale nu pot să alăpteze cu succes, însă e foarte probabil ca în decursul anilor societatea să fi modelat o cultură anti-alăptare care se reflectă în mod evident și în atitudinile celor care interacționează din punct de vedere medical cu mamele și copiii lor.

Un alt punct ce mi s-a părut demn de consemnat este cel legat de factorii care influențează de fapt sfaturile pe care medicii pediatri le dau vis a vis de alăptare. Așa cum arată studiul citat de AAP, acești factori sunt de natură subiectivă și țin de atitudinea personală a cadrului medical vis a vis de alăptare, existând chiar tendința de a înlocui informațiile despre alăptare, bazate pe dovezi cu propria experiență personală în privința alăptării. Cu alte cuvinte din cauza educației și trainingului inconsistente pe teme de alăptare, de care au parte medicii și a informațiilor incomplete, unii medici vor recurge la propria lor experiență în raport cu alăptarea (experiență care poate fi pozitivă sau negativă) atunci când consiliază mamele pe tema hrănirii sugarului. Propriile lor atitudini (pozitive sau negative vis a vis de alăptare) vin să completeze lipsa de informație corectă, influențând discursul pe care medicul îl are despre alăptare.

Așadar care sunt principalele recomandări pe care AAP le face medicilor pediatri? (În textul de mai jos am inserat și linkuri către resurse indicate de AAP și am exlus recomandarea legată de Affordable Care Act, o lege prin care mamele din SUA pot închiria prin intermediul asigurăilor de sănătate pompe de sân sau își pot deconta, în unele cazuri servicii de consiliere în alăptare)

  1. Stabilirea unei politici scrise de alăptare în cabinet, pe care să o cunoască tot personalul cabinetului.
  2. Educarea angajaților cabinetului în privința alăptării, astfel încât aceștia să poată oferi sprijin de bază în alăptare sub ghidarea medicului pediatru sau a altui medic. De asemenea, AAP recomandă pe cât posbil angajarea unui consultant în alăptare IBCLC sau a unei asistente sau alt membru al personalului ce are studii în domeniul sprijinului în alăptare.
  3. Luarea la cunoștință a contraindicațiilor reale dar rare ale alăptării: copii ce suferă de forme clasice de galactosemie, infecția maternă cu virus HIV și terapia cu antiretrovirale (nota personală- infecția cu virusul HIV este contraindicație absolută a alăptării în țările industrializate, în multe țări de pe Glob unde infecția cu HIV e endemică există politici locale ce sprijină alăptarea în anumite condiții și în contextul infecției materne cu HIV sau al terapiei cu antiretrovirale), tuberculoza activă netratată, infecția cu virusul HTLV I sau II, utilizarea de droguri ilegale, tratamentul cu chimioterapie sau radioterapie în cazul mamei. Majoritatea medicamentelor indicate mamelor sunt compatibile cu alăptarea. Informații specifice despre medicamente pot fi verificate în rețeaua LactMed, accesibilă online sau prin intermediul unei aplicații pe telefonul mobil.
  4. Aducerea în discuție a subiectului alăptării cât mai curând posibil, la modul ideal cu ocazia vizitelor prenatale sau a vizitelor din perioada imediată postpartum. Folosirea întrebărilor deschise legate de planul de hrănire a copilului: „Ce gânduri aveți legate de hrănirea bebelușului?” „Spuneți-mi cum au decurs experiențele anterioare de hrănire a copiilor”. Încurajarea participării la vizite a ambilor părinți și / sau parteneri și luarea în considerare a posibilității de a discuta și cu bunicii sau cu alți factori importanți de decizie din familie.
  5. Încurajarea mamelor care alăptează să ofere nou născuților doar lapte matern și să evite să ofere supliment (formulă, apă cu glucoză sau alte lichide) în absența indicațiilor medicale. Educarea în acest sens ar  trebui să înceapă înainte de naștere ca anticipare a perioadei petrecute în maternitate și să continue la vizitele ce au loc imediat după naștere.
  6. Colaborarea cu comitetele din spitalul local sau centrul de nașteri pentru a implementa o îngrijire ce promovează alăptarea. Încurajarea spitalului / centrului de nașteri să obțină acreditare Baby Friendly, astfel încât mamele și nou născuții să fie expuși la îngriire ce sprijină alăptarea începând cu îngriire skin-to-skin imediat după naștere și inițierea timpurie a alăptării. Sprijinirea alăptării în timpul gărzilor în spitale prin reiterarea beneficilor alptării, încurajarea alăptării exclusive, educarea privind importanța alăptării frecvente, evaluarea felului în care decurge alăptarea. Încurajarea mamelor să urmeze cursuri de alăptare. Sprijinirea în mod public a direcționării mamelor care se confruntă cu probleme în alăptare către consiliere în alăptare.
  7. Programarea primei vizite medicale a nou născutului pentru a treia până la a cincia zi de viață, sau la aproximativ 24 până la 48 de ore de la externare, în funcție de momentul externării. La vizitele la cabinet se recomandă ca medicul să integreze și consiliere anticipatorie care să sprijine alăptarea exclusivă până la vârsta de aproximativ 6 luni, urmată de continuarea alăptării până la vârsta de 1 an și peste, atâta timp cât mama și copilul își doresc. Consilierea anticipatorie ar trebui să includă și  consiliere în privința acșteptărilor legate de câștigul în greutate al copilului, cu folosirea curbelor de creștere adecvate – curbele de creștere ale Organizației Mondiale a Sănătății pentru perioada 0-2 ani.
  8. Consilierea anticipatorie a mamelor în privința reîntoarcerii la muncă. Oferirea de informații și educarea mamelor privind extragerea și stocarea laptelui matern, ceea ce poate include și oferirea de materiale scrise părinților care să detalieze recomandările legate de extragerea și stocarea laptelui matern.
  9.  Observarea felului în care dcurge alăptarea în cadrul vizitelor la medicul pediatru, de către medic sau un angajat specializat în alăptare.
  10. Oferirea de resurse educaționale pentru părinți. Aestea ar trebui să acopere cel puțin informații despre beeneficiile alăptării pentru mamă și copil, recomandări privind durata alăptării, educare în privința semnelor de foame ale sugarului, semne că sugarul transferă suficient lapte în timpul alăptării. tehnici de atașare și poziționare la sân și o listă cu grupurile de sprijin în alăptare și resurse de alăptare locale. Evitarea distribuirii de informații despre alăptare oferite de producătorii de lapte praf.
  11. Permiterea și încurajarea alăptării în sala de așteptare a cabinetului. Afișarea în zonele de așteptare și în sălile de examinare a posterelor și materialelor noncomerciale ce încurajează mama să alăpteze. Includerea de grafice, de imagini care arată diversitatea incluzându-i și pe tați care sunt parteneri în succesul în alăptare al diadei mamă-bebe. Evitarea întreruperii sau descurajării alăptării în sala de așteptare sau în cea de examinare. Punerea la dispoziție a unei zone private, confortabile pentru mamele care alăptează și preferă să nu o facă în public.
  12. Eliminarea practicilor de distribuire către părinți a materialelor promoționale gratuite de la companiile producătoare de lapte praf. Într-un cabinet în care se sprijină alăptarea nu ar trebui să fie acceptate cadouri (lapte praf formulă sau alte instrumente de hrănire, pixuri, tipizate, calndare, căni, etc) de la companii ce produc lapte praf, biberoane sau suzete. Se recomandă și evitarea promovării revistelor care fac reclamă la formule de lapte praf sau oferă cupoane de reduceri la lapte praf.
  13.  Educarea personalului cabinetului în aplicarea unor protocoale de triaj telefonic ce vizează probleme și aspecte legate de alăptare. Educarea angajaților cabinetului spre a oferi sfaturi telefonice adecvate, inclusiv legate de direcționarea mamei către un consultant în alăptare IBCLC sau către un medic cu expertiză în managementul alăptării.
  14. Obținerea și menținerea unei liste cu resursele de sprijin în alăptare din comunitate. Direcționarea mamelor care urmează să nască și a noilor părinți către grupuri de sprijin peer to peer. Serviciile de sprijin WIC (organizație ce funcționează doar pe teritoriul SUA), La Leche League International și consilierii de grup sunt câteva opțiuni. Nu toate grupurile oferă informație bazată pe dovezi despre alăptare așa că este util ca medicul sau angajații cabinetului său să fi participat la întâlnirile grupului și să mențină o comunicare bună cu liderii acestor grupuri de sprijin.
  15.  Tăierea frenului lingual / labial a devenit o practică populară ce poate îmbunătăți atașarea copilului la sân și eficiența transferului de lapte. Medicii pediatri sunt încurajați să colaboreze cu consultanții în alăptare locali sau cu specialiștii în alăptare pentru a stabili dacă frenotomia este indicată. Dacă este indicată, se recomandă direcționarea către un medic ORL și/sau dentist cu experiență în țăierea frenurilor, dacă medicul pediatru nu realizează această procedură în cabinetul său.
  16. Colaborarea cu comunitatea medicală obstetricală pentru dezvoltarea de programe de sprijinire a alăptării, deoarece este dovedit în mod clar că decizia unei mame de a alăpta începe în perioada prenatală și în multe cazuri înainte ca femeia să rămână însărcinată.
  17. Oferirea de sprijin și educarea centrelor locale de îngriire a copilului privind importanța alăptării, stocarea și utilizarea laptelui matern extras.
  18. Monitorizarea ratelor de inițierea a alăptării și a duratei alăptării în cadrul cabinetului.

Textul integral (care conține și fundamentarea științifică ce stă la baza recomandărilor) poate fi consultat aici

Academy of Breastfeeding Medicine are de asemenea un protocol ce aută medicii pediatri să își transforme cabinetul în unul ce sprijină alăptarea. Protocolul poate fi consultat aici

Foto: UNICEF Ukraine


Despre Andreea Ola
Sunt consultant în alăptare IBCLC și psiholog. Scriu cu seriozitate despre alăptare, diversificare, somnul bebelușilor și psihologia lor. Abordez cu umor, episoade din viața mea de mamă. Poți afla mai multe despre pregătirea mea profesională in acesta pagina.
Proiectul "În brațe la mami" a pornit din dorința de a ajuta părinții din România să poată lua decizii informate despre alăptare și creșterea bebelușilor. Dacă simți că ai nevoie de un specialist alături de care să înfrunți fricile și care să te ajute să îți descoperi puterile, contactează-mă si stabileste o consiliere online.

Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Cu siguranță îți va mulțumi!
Subscribe
Notify of
guest
Numele tau
Adresa ta de email
Adresa site-ului tau

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Descoperă cursurile “Școala de părințeală”