Cum e viața mamelor care lucrează de acasă

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Personale 3 Comments

Am decis să scriu despre un subiect pe marginea căruia se va discuta din ce în ce mai mult – mamele care lucrează de acasă. De fapt, eu consider că orice mamă care stă acasă cu copiii, muncește în perioada concediului de îngrjire a copilului, indiferent dacă pe lângă creșterea copiilor mai derulează și o activitate lucrativă (care aduce câștig, profitabilă) sau nu. De fapt am decis să abordez această temă deoarece trăim într-o societate ce are încă probleme în a înțelege tocmai ce explicam mai sus – că a fi mamă care stă acasă cu copiii e un job în sine 24/7 , iar dacă la asta se mai adaugă și o activitate care să genereze venit, lucrurile se încarcă și mai mult. De fiecare dată când postez un articol ca acesta, primesc inevitabil o serie de comentarii care iau în derâdere o presupusă încercare de glorificare a maternității. Și cred că ideea s-a înțeles greșit – intenția nu e să glorific maternitatea dincolo de rezonabil, ci să arăt că femeia care stă acasă cu copilul are o serie de responsabilități, restricții, obligații care de regulă atrag și niște merite, însă prea puțin recunoscute. Pentru mama care stă acasă și îngrijește copilul, recunoașterea vine cel mult de la alte mame aflate în aceeași situație, în timp ce restul (detașați de problemă) tind să vadă lucrurile ca pe un concediu în adevăratul sens al cuvântului mai degrabă decât ca pe o activitate în sine. În momentul în care am avut … Citeste mai departe

Cel mai prost sfat pe care l-am primit vreodată

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Educatie, In brate la mami, Personale, Scoala 2 Comments

” Doamnă, eu sunt din generația aia aliniată și bătută cu bățul la palmă, din părinți duri, din școala cu frica în sânge, gura închisă și pus în genunchi pe coji de nucă. Am crescut lătrându-se la mine. Abia acum mă uit în urmă și înteleg de ce s-a inventat Psihologia. Mă simt atras de psihologie, cred. Am ajuns om bătrân fără să mă gândesc la mine niciodată”. E un citat dintr-o postare de Facebook, a Oanei Moraru. De fapt e mărturia unui adult care a trecut prin școală, “aceea de pe vremea noastră, în care chiar se făcea carte”… Asta și faptul că am văzut o întrebare pe un grup de Facebook, legată de “cel mai prost sfat primit în viață”, m-au făcut să scriu această postare. Așadar, care a fost cel mai prost sfat pe care l-ați primit în viață? Dacă ar fi să răspundeți, voi ce ați spune? Pentru mine, cel mai prost sfat primit în viață, a fost unul indirect (nu l-am primit eu, ci mama mea). Noroc că nu l-a ascultat și că nu mi l-a împărtășit și mie. Am aflat povestea mai târziu, mult mai târziu, din fericire. Și are legătură cu școala și cu sistemul de învățământ, de atunci “de pe vremea mea când se făcea școală ca lumea” (între noi fie vorba toți sunem invariabil că…pe vremea noastră..se făcea carte), dar și cu sistemul de învățământ de acum (ancorat în aceeași inerție ce omoară spirite), Generala s-a suprapus în cazul meu peste anii ’90, așa numita … Citeste mai departe

Cum e să zbori cu avionul, cu un copil mic?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare in avion, Blog, In brate la mami, Personale, Vacante cu copii No Comments

În urmă cu câteva săptămâni ne-am întors din concediu. Nu a fost primul concediu cu copilul, dar a fost primul în care cel mic (ajuns la vârsta de 1 an și 11 luni) a zburat cu avionul. Mărturisesc că îmi pregătisem jucării interesante, activități pentru zbor, aparat foto pentru a le surprinde (eventual și o poză cu alăptarea la înălțime), dar nu a fost să fie. În loc să scriu un how to despre cum să ne pregătim zborul cu avionul, ce să luăm, ce să facem, voi descrie experiența noastră personală și câteva mituri pe care noi le-am încălcat. Căci experiența noastră cu primul zbor alături de cel mic nu a fost una ca la carte, ci mai degrabă una ca în filme. Pune-l la sân la decolare / aterizare. Așa am citit, așa mi s-a spus, așa am simțit nevoia, instinctiv să fac. E o strategie foarte bună de a calma durerile pe care bebelușii / copiii mici le experimentează spun unii, la decolare și aterizare, când diferențele de presiune sunt mari. Micul T., un alăptător de cursă lungă nu a simțit însă nevoia să stea la sân în timpul decolării. Pur și simplu a fost atât de atras de felul în care se vedea peisajul încât s-a dus o luptă la propriu pentru a reuși să îl țin în brațe. Vroia la geam, în brațele lui tati, fiind fascinat de avioanele pe care le-a luat “în primire” imediat ce am trecut de punctul de control al pașapoartelor. Deci, … Citeste mai departe