Cum e în concediu cu copiii?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Personal, Vacante cu copii No Comments

Scriu această postare în timp ce soțul meu e cu băiatul cel mare, la piscină. Se distrează e un fel de a spune, distracția înseamnă că stă lângă o piscină adâncă de 30 de centimetri și își ia în cap toate pistoalele cu apă de care abuzează cei mici. Eu stau în camera de hotel cu bebe, care de data aceasta și-a desincronziat ora somnului de prânz, față de programul familiei. A adormit în pat, apoi s-a trezit, a readormit în brațele mele, am reușit să îl pun jos pe pat cât să fug preț de o milisecundă la toaletă. Exact ca acasă, doar că acum suntem în concediu. E ora 17, stau în cameră deja de 3 ore și refuz să mă gândesc egoist, cât de mult aș fi profitat de aceste momente, pentru un bronz magic, înainte să am copii, Am geamul de la balcon întredeschis și se aude muzică, ceva cu Rhianna (nu știu sigur, de când am doi copii nici radio nu mai ascult). Partea drăguță e că în hotelul în care stăm poți asculta muzică la baie. La început nu am înțeles necesitatea unei astfel de facilități, dar acum, gândindu-mă mai bine, după vreo 2 ore de stat în pat supervizându-l pe bebe, nu pare deloc o idee rea să mă duc până la baie și să dau drumul la muzică. Televizorul nu mă mai încântă de mult, facebook-ul mă obosește…muzica din baie pare o idee bună. Ce aș mai putea face în tot acest … Citeste mai departe

Am cel mai important job din lume! Viața cu doi copii (II)

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Personal 2 Comments

În momentul în care scriu această postare, fiul meu cel mare a înșirat toate bucățelele de grătar plus cele de cartofi la cuptor, pe masa din lemn masiv. Mă uit la el cu o expresie de resemnare pe chip (chipul meu), în timp ce îmi explică, serios, că așa se face adevăratul grătar. Pentru el, e o joacă, de fapt un cadou pe care mi-l face cu bucurie. Și cum nu înțelege frustrarea mea în fața acestui dar , am învățat să mă resemnez, ba chiar să încerc să primesc cu bucurie sinceră. Apropos, bucățelele de mâncare cu care se joacă nu sunt gătite de mine. E a doua zi consecutiv când comand de mâncare, la prânz. Băiatul care livrează mâncarea mă consideră oare o mamă iresponsabilă?! Nu pot să nu mă întreb dacă nu gândește și el ce ar gândi mai mult de jumătate din populația masculină a României – “uite-o și pe asta, stă acasă toată ziua și nici măcar nu are timp de gătit”. Pentru că despre asta este vorba în definitiv, despre a sta…Da, stau acasă cu doi copii, unul de 3 ani (care înșiră bucățelele de mâncare de la masa de prânz, pe mobilă) și un altul de 4 luni, care în sfârșit, a adormit lângă mine, după o zi în care nu am făcut altceva decât să îl țin în brațe. Cam acesta este Universul meu, bine delimitat de pereții apartamentului în care locuiesc, de ieșitul afară în cartier și prin parc, de trezirile din … Citeste mai departe

Viața cu un toddler

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, In brate la mami, Parenting, Personal 1 Comment

Unul din dezavantajele expunerii în online e că la un moment dat, lumea s-ar putea să te recunoască pe stradă, prin parc, pe la locurile de joacă și să îți analizeze mai atent comportamentul. Scrii despre tine că ești psiholog, oferi informații care speri să ajute alți părinții, oamenii își imaginează automat că ești un guru al parenting-ului și că viața ta de părinte plutește pe un nor al zen-ului și al perfecțiunii. Dar în realitate, ai aceleași dileme “de parc și loc de joacă” ca ceilalți părinți de pe planetă. În momentul în care copilul tău începe să arunce cu nisip dintr-o dată în ceilalți copii (fără nicio avertizare prealabilă), în momentul în care începe să plângă necontrolat, să rostească acel cuvânt cu iz de înjurătură, te întrebi dacă nu ar fi cazul să te retragi într-un colțișor și să îți comanzi urgent cele mai bune cărți de parenting. Viața cu un toddler e o provocare. Ca să fiu sinceră simt că uneori nu mai țin pasul, s-a întâmplat ceva și am pierdut ritmul. Să crești un toddleraș (folosesc obsesiv termenul, dar nu găsesc echivalent care să sune mai bine în limba română) îmi pare mai provocator decât să crești un nou născut. Ai scăpat de anxietatea unei noi vieți atât de fragile, bun venit crize inexplicabile de plâns și de furie. A înghițit cuptorul mâncarea,  ai îndrăznit să pui hainele murdare la spălat, s-au rupt 3 centimetri din brațul unei jucării ordinare de plastic (pe care bunicii se … Citeste mai departe

Ce simt mamele care trec prin situații extreme în alăptare?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Alaptarea, Blog, In brate la mami, Personal 22 Comments

Zilele trecute mi s-a întâmplat un lucru foarte ciudat. Am avut o discuție, pe un grup, cu o mamă aflată într-o situație dificilă, extremă chiar, de alăptare. Am vrut să ajut în modul pe care eu l-am considerat discret și profesionist, dar s-a înțeles altceva, iar eu pe bună dreptate m-am simțit agresată. Am reacționat și eu arătându-mi mâhnirea și nedreptatea cu care am fost tratată deși ar fi trebuit să mă opresc și să las discuția să se poarte fără mine, ar fi fost cel mai bun semn de empatie. Pentru că dintre toți oamenii, probabil că tocmai eu ar fi trebuit să înțeleg ce simte o mamă care se află înr-o situație dificilă de alăptare și să acționez eu cu mai multă înțelepciune. Mi-am dat seama analizând mai bine situația, că știm atât de puțin despre mamele aflate într-o situație extremă de alăptare și chiar și atunci când știm cum ar trebui să ne comportăm, poate că uităm. E ceva ce mă frământă de multă vreme, dar nu am îndrăznit să scriu prea mult pe tema aceasta, ca să nu fiu acuzată că demotivez mamele și vorbesc despre lucruri pe care nu vrem să le auzim despre alăptare. Promovăm alăptarea (pe bună dreptate) ca fiind norma biologică a speciei, ca fiind ceva natural și firesc,  ne naștem cu instinctul de a alăpta și de a fi alăptați, pomovăm ideea că e totuși un efort de voință, un proces de învățare, că poate nu e ferit de probleme (de regulă vorbim … Citeste mai departe