Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting No Comments

În luna octombrie, Pagina de Psihologie în colaborare cu Mozaic Media și Salvați Copiii te invită la cel mai important eveniment pentru sănătatea relațională a familiei, organizat anul acesta în România. Trei dintre cei mai apreciați experți în psihologie și parenting vor urca pentru prima dată pe aceeași scenă, în scopul de a ne împărtăși informații esențiale pentru starea de bine a copiilor și a părinților lor. Conferința este parte din programul național #REvoluțiaRelaționalăÎnRomânia, având ca obiectiv promovarea sănătății relaționale, prin cultivarea inteligenței emoționale și interpersonale, manifestată sub toate formele ei. Părinți, bunici, bone, educatori, specialiști în sănătate, psihologie și psihoterapie, dar și reprezentanți ai social media — sunteți așteptați deopotrivă, informațiile transmise fiind accesibile și esențiale atât familiilor și specialiștilor în domeniul sănătății mintale, cât și bloggerilor și mai ales reprezentanților din sistemele educaționale. Cei trei experți pornesc de la același mesaj: Părinții și îngrijitorii din zilele noastre au șansa de-a cultiva flexibilitatea, receptivitatea și reziliența copiilor de azi și a adulților de mâine, dacă își ajustează stilurile parentale prin dezvoltarea inteligenței parentale. Te invităm să te gândești, chiar acum, preț de câteva secunde la: Cum ar arăta viața ta acasă, dacă te-ai putea conecta mai ușor la copiii tăi, stârnindu-le atenția, curiozitatea și receptivitatea față de ceea ce este important pentru voi ca familie? • Cum ar fi, dacă ai observa că între voi există o mai bună cooperare? • Cum ar fi, dacă ați înlocui, cu toții, rigiditatea sau dramele emoționale cu starea de prezență conștientă și … Citeste mai departe

În vacanță cu copiii. Cum ne pregătim? Cum facem față?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting, Psihologia copilului, Vacante cu copii 3 Comments

Nu știu dacă v-ați dat seama până acum (dacă nu ați avut ocazia, urmează să o aveți ) că vacanțele cu copiii nu (mai) sunt acele concedii în care vă bucurați împreună cu partenerul / partenera de viață doar de clipe de relaxare împreună. Concediile cu copiii sunt o extensie a vieții de părinte, cu atribuțiile și responsabilitățile ei de zi cu zi. Doar că vă mutați în alt decor. Sau dacă vreți să punem lucrurile într-o notă amuzantă: există vacanțe și există concedii. Asta a ținut să îmi spună și una din agentele de turism cu care am colaborat la un moment dat, accentuând diferența între vacanță în care pleci cu copiii și concediul în care te relaxezi fără ei. Concediu sau vacanță alături de copii? Nici nu cred că mai contează cum îi spunem. Mai jos, câteva sfaturi din experiența personală, îmbinate cu o notă de psihologie și sper eu umor. Asta ca să privți vacanța împreună cu cei mici, cu optimismul cuvenit. În primul rând ar merita să înțelegeți ce simte copilul vostru mic atunci când schimbați mediul și mergeți în vacanță. În funcție de vârstă va fi mai mult sau mai puțin evident pentru voi că va percepe vacanța ca pe o schimbare de ritm, de loc, de rutine și ritualuri. Vi s-a întâmplat vreodată să vă simțiți stresați / anxioși / obosiți în mod inexplicabil atunc când vine vorba de mersul în concediu? S-ar putea ca și copilul vostru să perceapă schimbarea de ritm ca … Citeste mai departe

Au copiii nevoie de limite? Cum punem limite?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting, Psihologia copilului No Comments

Întâlnesc din ce în ce mai frecvent ideea greșită că noile curente de parenting promovează o educație în care limitele puse copiilor ar trebui să fie inexistente. Termenul de parenting e folosit în acest context sub o aură peiorativă, ca și cum cineva a inventat un nou mod de a crește copiii, pe care încearcă să îl vândă părinților. Realitatea e că există de asemenea și o minoritate de părinți care au interpretat în mod greșit principiile curentelor de parenting pozitiv, ducând permisivitatea la o extremă ce dăunează în primul rând dezvoltării copilului. Nu o să discut prea mult despre clasificarea diverselor curente de gândire în creșterea copiilor, ci despre limite. Așadar, au copiii nevoie de limite? Cum punem limite? Sunt limitele necesare? Cu siguranță! Și acest lucru e consemnat de toate curentele oficiale de parenting, indiferent de orientare. Orientarea dă însă felul în care se recomandă setarea limitelor. De ce au nevoie copiii de limite? Câteva motive pentru care copiii au nevoie de limite: pentru a fi în siguranță atât ei, cât și cei din jur, cei cu care interacționează pentru a învăța să se adapteze regulilor general acceptate ale societății pentru a-și dezvolta autocontrolul și capacitatea de a-și frâna impulsivitatea (copiii nu se nasc cu abilitatea perfect dezvoltată de autocontrol al comportamentului, iar setarea de limite, empatic, cu respect față de copil și atunci când acestea sunt necesare ajută copilul să le internalizeze și să își dezvolte capacitatea de autocontrol). pentru a-i oferi un sentiment de siguranță și consecvență … Citeste mai departe

Pentru mamele care “nu fac nimic toată ziua”. Și pentru partenerii lor

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, In brate la mami, Parenting 1 Comment

În urmă cu câțiva ani am avut o dscuție cu unul din colegii de muncă. Îmi povestea că soția sa abia a așteptat să se întoarcă la muncă după nașterea primului copil, deoarece simțea că nu mai făcea față “statului acasă” și tuturor sarcinilor pe care le presupune îngrijirea unui bebeluș. Eram naivă la vremea respectivă (ca să nu spun altceva), începeam deja să fiu suprasolicitată de munca pe care o adoram dar mi se părea ciudat ca cineva să vrea să se întoarcă la muncă, mai devreme decât e cazul, din “concediul” de îngrijire a copilului. Doar de ce îi spune concediu?! Acum am doi copii, două concedii de creștere a copilului la activ și o părerea oarecum nuanțată. De la bun început vă spun că nu aș vrea să fiu înțeleasă greșit. Am adorat acești aproape 4 ani în care am lăsat cele 10 uneori 12 ore pe zi pe care le munceam în corporație, pentru a “sta” acasă cu copiii. Însă mi-am schimbat în mod evident toată viziunea despre “statul acasă” și concediul atunci când vine vorba de îngrijirea unor copii. Și poate că prin ceea ce scriu, îi ajut și pe alții (în special pe soții convinși că soțiile lor au parte  de relaxarea supremă “stând” acasă cu copiii) să vadă dincolo de acești termeni care pot induce atât de mult în eroare. Dacă pe vremuri invidiam mama care “stă” acasă, acum invidia are cu siguranță multe nuanțe care unori pot merge chiar spre compătimire. Pentru … Citeste mai departe

Performanța la copii – ce se poate ascunde în spatele ei?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting, Psihologia copilului No Comments

Printre cărțile “de parenting” pe care le recomand părinților se numărăr și Open, carte autobiografică a lui Andre Agassi. O recomandare atipică ați spune, însă e una dintre cele mai realiste descrieri ale performanței așa cum este ea văzută din perspectiva copilului perfomer. Andre Agassi este incontestabil unul din cei mai celebri jucători de tenis din lume. Cum a ajuns la această performanță? Și ce l-a făcut să recunoască, cu o sinceritate debordantă, că în toată cariera sa a urât de fapt tenisul? După zeci de ani în care la fiecare interviu acordat, își declama o admirație (falsă) despre tenis. În spatele poveștii de succes stă însă copilul, adolescentul, adultul Andre Agassi adesea confuz, rebel (la un moment dat consumator de droguri și asta era să îl coste cariera sportivă), care a urât de fapt dintotdeauna sportul care l-a adus pe culmile gloriei. Atât de mult încât nici el, nici soția sa, Steffi (cu o poveste similară) nu și-au încurajat copiii să joace tenis. Mai jos, câteva pasaje din cartea Open: “Am șapte ani și vorbesc singur pentru că m-e frică și pentru că sunt singura persoană care mă ascultă. Respirând, îmi șoptesc Lasă-te Andre, renunță. Lasă racheta și ieși de pe acest teren. Du-te în casă și ia-ți ceva bun de mâncare. Joacă-te cu Rita, Philly sau Tami. Stai cu mama cât tricotează sau face un puzzle. Nu sună frumos? N-ar fi ca și cum ai fi în rai, Andre? Pur și simplu să te lași? Să nu mai joci … Citeste mai departe

La ce riscuri mortale ne supunem copiii atunci când nu utilizăm scaunul de mașină?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog, Parenting, Sfaturi 7 Comments

Aud de la multe mame că au alăptat sau că alăptează în mașină în timpul mersului. Văd în trafic mame ce țin bebelușii în brațe (fără ca aceștia să fie securizați în scoica specială) și nu doar pe bancheta din spate, ci și pe scaunul din dreapta față al mașinii, cel de lângă șofer! Copii care ar trebui să fie securizați în scaune speciale, stau nesecurizați pe bancheta din spate a mașinii, eventual se și ridică în picioare în timpul mersului. Incredibilul a fost atins când într-una din zile am văzut 2 copii (da, doi copii de vârstă mică), unul în brațele celuilalt stând pe scaunul din față dreapta al mașinii. Tatăl conducea aparent nederanjat. Soțul meu mi-a spus că într-una din zile a văzut un tată ce își parca mașina cu bebelușul în brațe… Nu aș vrea ca mesajul meu să pară unul moralizator (greșeli facem cu toții, indiferent de cât de bine intenționați sau bine informați suntem), însă greșeli ca cele de mai sus pot să ne coste viața copiilor noștri. De ce le facem? Pentru că avem impresia greșită că “nouă nu ni se poate întâmpla” “noi conducem prudent” “suntem cu mașina în oraș, nu se poate întâmpla nimic la viteză mică”. Ei bine, da se poate întâmpla și se întâmplă…Viteza care ni se pare nouă “mică” e de fapt suficient de mare să transforme corpul unui bebeluș sau al unui copil într-un proiectil ce zboară prin parbriz sau lunetă, sau se zdrobește de scaune sau de ceilalți … Citeste mai departe

Viața cu doi copii (III) – Cum e cu al doilea?

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, In brate la mami, Parenting 1 Comment

“Și ați mai vrea copii doamna Ola?”, m-a întrebat medicul meu ginecolog la controlul de șase săptămâni, după prima naștere. Zâmbind i-am răspuns că da, ceea ce l-a surprins într-un mod plăcut. Era evident surprins, nu se aștepta probabil să îi dau un astfel de răspuns. Prima sarcină nu a fost nici pe departe ceea ce vezi în filme. O stare de greață permanentă care mă făcea să am tot timpul o punguță la mine, multe sfaturi nedorite, două colici renale (dintre care una cu internare, cea de a doua doar cu tratament intravenos), hipertensiune, un bebeluș mic pentru vârsta gestațională, pre-eclapmpsie, cezariană la rece deoarece bebe era în prezentație pelviană, două luni de repaus la pat înainte de naștere pentru a preveni nașterea prematură (un fel de “închisoare” a oricărei gravide, acest repaus la pat care nu îmi permitea decât deplasările la toaletă și o ieșire zilnică la monitorizat tensiunea). Și apoi nașterea ca o eliberare și ca cel mai fericit moment din viața mea. Și apoi recuperarea ușoară și minunăția de bebeluș care deși născut la termen cântărea cât un prematur târziu. Și apoi alăptarea. Bucuria cu care așteptam să se întâmple, proiecțiile pe care mi le făcusem și apoi realitatea aceea în care deși făceam ceea ce spunea toată lumea că trebuie să fac, copilul se chinuia să ia în greutate câteva zeci de grame pe săptămână. Și apoi suplimentarea cu lapte praf și scăderea lactației aproape de 0 și ideea mea că fiind dismatur eu am datoria … Citeste mai departe

Metode si măsuri de prim-ajutor pentru bebelusi si copii oferite de ISU & SMURD

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Metode si măsuri de prim-ajutor pentru bebelusi si copii, Parenting, Sfaturi, Video No Comments

Va pun la dispozitie cateva filmulete YouTube foarte educative, foarte utile cu metode si măsuri de prim-ajutor pentru bebelusi si copii oferte de ISU & SMURD. Filmele sunt realizate de echipe de profesionisti SMURD & ISU. Sunt deosebite si cred ca fiecare parinte trebuie sa le viziualizeze. Metode si măsuri de prim-ajutor pentru bebelusi si copii Va pun la dispozitie niste filmulete YouTube realizate de Inspectoratul de Urgenta si SMURD & UPU. Eliberarea căilor aeriene nou-năsut și sugar – Manual Video de Prim Ajutor Poziția laterală de siguranță nou-născut și sugar – Manual Video de Prim Ajutor Suportul vital de bază nou născut – Manual Video de Prim Ajutor Suportul vital de bază copil – Manual Video de Prim Ajutor

Despre avort…

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting 2 Comments

Printr-o ironie la care până acum nu m-am gândit prea mult, viața mea este strâns legată de ideea de avort…. Tatăl meu (fără de care nu aș fi apărut pe lume) s-a născut când mama lui avea peste 40 de ani, iar tatăl lui, peste 50. Era al optulea copil, apărut la o distanță de vârstă considerabilă de predecesorii săi. Din exterior poate părea o  “anomalie” dacă judecăm după vârsta la care el a venit pe lume (în mod amuzant tatăl meu are nepoți mai vârstnici cu 10 ani decât el), însă din punct de vedere biologic este o normalitate dacă ne raportăm la specificul unei vieți conjugale în care oamenii continuau să se bucure de traiul în cuplu. Tatăl meu a venit pe lume în 1957, perioadă în care realmente avortul era principala metodă de planificare familială. (metodele tradiționale au dat întotdeauna rateuri). Femeile (de la oraș sau sat) apelau mult mai frecvent decât credem la această modalitate de spațiere a sarcinilor, care până în 1966 (anul în care Ceaușescu a interzis orice formă medicalizată de contracepție) era practicată legal, de către moașe, mamoși și medici. Mitul genezei tatălui meu se leagă de o conjunctură interesantă. Tatăl său (bunicul meu pe linie paternă) a rămas orfan de mamă la o vârsta foarte mică. Istoria familiei consemnează că mama sa a murit în urma unei septicemii cauzate de o presupusă rană la un deget. Nedorind ca propriii copii să treacă prin trauma unei copilării fără mamă, s-a opus ca bunica … Citeste mai departe

Aș vrea ca timpul să aibă mai multă răbdare

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, In brate la mami, Parenting 2 Comments

Sunt la jumătatea celui de-a treilea an de alăptare neîntreruptă și mai mult ca nicodată simt nevoia să fac o magie. Când a venit pe lume T., am simțit că el este un preambul pentru alți copii care aveau să mai vină. Acum, cu R. simt nevoia să închid cercul. Nu am convingerea că pot să mai susțin o altă sarcină, din punct de vedere fizic. Mi-e teamă că emoțional nu o să mai fac față verificărilor aproape zilnice ale tensiunii, eventualului repaus la pat. Mi-e teamă că sunt prea bătrână pentru alți copii mici. Un gând anxios de genul “când R va avea doar 10 ani eu voi avea 42” nu îmi dă pace. Vârsta asta de 42 de ani acționează asupra mea ca un sindrom de aniversare. E fix vârsta la care mama mea a fost diagnosticată cu o boală gravă și fără tratament, aveam 20 de ani și m-am acomodat foarte greu cu ideea. Așa că gândurile “cum ar fi dacă” și “copiii mei vor avea doar 10-13 ani” nu îmi dau pace Simt cumva într-un mod ciudat că, deși aș fi vrut o casă plină de copii, mi-am atins potențialul genetic cu 3 (2 născuți și unul nenăscut). Simt că rezerva mea emoțională, aceea din care trebuie să dăruiesc și altora se cam epuziează și are nevoie de o reîncărcare. Alăptez acest copil ca și cum e ultimul pe care l voi mai alăpta vreodată. Îl țin în brațe ca și cum e ultimul meu bebe pe … Citeste mai departe

Despre bunicii din ziua de azi

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting No Comments

Bunicii generatiei noastre…sunt parintii de ieri ce au crescut cu teama ca cei mici “se invata in brate” si ne ameninta si pe noi, parintii de azi cu acelasi lucru. Nu ne-au tinut prea des pe noi ca bebelusi in brate (pentru ca asa era cutuma) si ne-au trimis in colectivitate de la varste mult prea mici (pentru ca asa era cutuma – la 3 luni de la nastere, mama reincepea munca). Pe de alta parte, multi dintre ei aveau ajutor externalizat mult mai mare in cresterea copiilor decat avem noi acum (crese si gradi chiar si saptamanale pentru orice categorie sociala si inca de la varste mici, o vecina, o “femeie”, bunici “la tara” unde puteam fi lasati cu saptamanile sau cu lunile). In mod paradoxal, pe multi dintre ei asta ii face incapabili sa inteleaga prin ce dificultati trece o mama ce sta perioade extinse cu copilul acasa, din dorinta de a-i oferi acestuia siguranta si apropiere in primii trei ani de viata. A existat in mod evident o mare prapastie intre ce puteau ei sa ofere ca parinti din punct de vedere emotional si ceea ce am fi avut noi ca si copii mici ai lor, nevoie (asa erau vremurile, asa am crescut majoritatea dintre noi). Exista de multe ori o raceala in relatiile emotionale, pedepse corporale, o educatie prin disciplina cu orice pret si dincolo de necesitate. In mod paradoxal, deveniti bunici sunt un efluviu de interactiune emotionala si bunavointa cu nepotii lor, insa incapabili de multe ori sa … Citeste mai departe