Riscurile despărțirii mamei de copil, după naștere

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog, Nastere, Nașterea în România, Ora magică, Skin to skin No Comments

De-a lungul timpului am încercat să promovez cât mai mult, alături de alți colegi, beneficiile contactului piele pe piele, neîntrerupt, în prima oră după naștere. Pentru majoritatea maternităților din țară, “ora magică” este ceva exotic, iar pentru puținele care au un astfel de serviciu în ofertă, el este mai degrabă excepția pusă uneori în practică,  sub nicio formă nu e parte din procedurile de rutină aferente îngrijirii post partum. Organizația Mondială a Sănătății popularizează beneficiile orei magice și a lansat inițiativa Spitalului Prieten al Copilului. Într-un astfel de spital, cel puțin teoretic, bebelușii ar trebui să fie plasați piele-pe-piele, în contact cu mama imediat după naștere și lăsați să rămână acolo fără întrerupere până când își găsesc calea spre sân și finalizează prima alăptare. Iar ulterior, contactul cât mai apropiat dintre mamă și copil să continue, fiind sprijinit de practici de tipul rooming in (mama și copilul stau pe perioada șederii în maternitate, în același salon) Această oră magică, pare așadar o alternativă (pe care ne-o dorim cu toți cei care activeză în domeniul alăptării, dar de prea puține ori reușim să o punem în practică) la ceea ce înseamnă în prezent îngrijirea curentă a mamei și a nou născutului, imediat după naștere (darcare de cele mai multe ori se traduce în separarea mamei și a bebelușului). Pe de altă parte, dacă analizăm istoria umanității, separarea de rutină a nou născutului de mamă imediat după naștere nu a fost norma, cel puțin nu până la medicalizarea excesivă a procesului nașterii. În trecut, puținele situații în care … Citeste mai departe

Să te naști în România…

By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Nașterea în România 2 Comments

Să naști și să te naști în România are probabil conotații karmice din alte vieți. Ai 16 ani, ești analfabetă și naști într-un spațiu ce seamănă cu decorurile din filmele lui Hitchcock. Conform “tradiției”, copilul îți este luat imediat după naștere. Așa arată începutul de lume pentru cei mai mulți bebeluși care se nasc în România. Ești dusă într-un salon, alături de alte mame, despărțite de bebeluși. Peste noapte copilul este resuscitat de câteva ori, dar moare. Cel mai probabil ca urmare a unei malformații congenitale. Tu stai în salon și nu ai habar de ceea ce se întâmplă cu copilul tău.  A doua zi dimineață te trezești și te duci să îți alăptezi copilul. Afli că e mort. Ți se pun niște acte în față, le semnezi probabil fără să înțelegi mare lucru. Ai semnat pentru autopsie și incinerare. În trei ore, copilul e autopsiat și incinerat. Iar tu nu ai apucat să îl vezi. L-ai purtat 9 luni în burtă, ai născut, dar a dispărut. Tu stai în același salon cu mamele care au născut copii care au supraviețuit. Din camera de alăptat aflată lângă, se aud plânsetele copiilor vii. Suferința ta nu contează. Ai 16 ani și ești analfabetă. Poate într-o altă viață…  Oamenii spun că somnul rațiunii naște monștri. Dar de somnul emoțiilor, al empatiei, al umanismului nu zice nimeni nimic… photo credit: Eduarda_Suzana123 via photopin (license)