Ce se întâmplă când ne ignorăm copiii?

4 September 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, In brate la mami, Parenting, Psihologia copilului No Comments

În 1974, Edward Tronick, profesor de Psihologie la Universitatea Massachusetts din Boston, dădea publicității ceea ce avea să fie unul din cele mai replicate experimente din psihologia dezvoltării, The Still Face Paradigm. Tronick, autor al mai multor cerectări în domeniul sănătății mintale materne și a felului în care aceasta impactează dezvoltarea emoțională a copiilor, descria la vremea respectivă un fenomen în care, după 3 minute de interacțiune cu o mamă neresponsivă, copilul mic începe să plângă și să devină agitat, încercând în mod repetat să readucă interacțiunea cu mama la nivelul obișnuit de reciprocitate. Când aceste încercări repetate ale copilului de a obține un răspuns din partea mamei sale eșuează, copilul se retrage la rândul său din interacțiune, orientându-și fața și corpul din direcția mamei, afișând totdată o expresie facială retrasă. (mai multe puteți citi și aici) În video-ul de mai jos e exemplificat experimentul Still Face, cu explicații ale lui Edward Tronick Ce ne arată rezultatele acestui studiu? Că mintea bebelușilor noștri nu este o tabula rasa (o tablă ștearsă), așa cum se credea în urmă cu patru decenii (gândire ce persistă din păcate și în prezent în anumite contexte). Că bebelușii și copiii mici sunt implicați în interacțiuni sociale complexe cu figurile principale de atașament, fiind extrem de responsivi la emoțiile , reactivitatea și modul de interacțiune cu mama și având abilitatea să își regleze comportamentul în funcție de tiparul interacțiunii sociale. De altfel, cercetări contemporane vorbesc despre existența neuronilor oglindă și la oameni (neuroni ce se activează … Citeste mai departe

Analizele medicale la înscrierea în grădiniță sau creșă nu sunt obligatorii

3 September 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting No Comments

Am decis să înscriem copilul cel mare la o grădiniță de stat. Au fost mai multe aspecte care au cântărit mult în luarea deciziei, după un an petrecut de cel mare într-o grădiniță privată. Lucrurile au mers, spre surprinderea mea, mult mai ușor decât mă așteptam, inclusiv din punct de vedere birocratico-administrativ. Surpriza plăcută a fost că nici măcar nu trebuie să facem în mod obligatoriu (ci, doar la decizia medicului de familie) acele analize care îmi torturau mintea, pe vremea când ne pregăteam de debutul grădiniței (nu a fost cazul la vremea respectivă să le facem, fiind vorba de o grănidiță privată), iar cutia poștală și mesele centrelor medicale erau împânzite de reclame la pachete de analize medicale pentru grădinițe și creșe. Nu aș vrea să fiu înțeleasă greșit, nu am nimic împotriva analizelor medicale, atunci când ele sunt necesare. Am ceva împotriva investigațiilor medicale, “la grămadă”, care nu sunt solicitate justificat și care au dat mână liberă unui mic business sezonier (un pachet de analize pentru grădiniță sau creșă costă, în funcție de ceea ce solicită grădinița sau creșa, între 40 și 80 de lei. Și asta în condițiile unor oferte speciale ale laboratoarelor de analize ). Ce se întâmplă cu rezultatele acestor analize? Spre exemplu ce se întâmplă cu un exudat faringian pozitiv, la un copil sănătos, în condițiile în care starea de purtător sănătos nu impune tratament (aveți aici un material scris de un medic pediatru). Aceasta este iarăși o discuțe în sine și avem nevoie … Citeste mai departe

Ce se întâmplă când lași copilul singur în mașină, pe timp de vară?

8 August 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Siguranta auto copii No Comments

Zilele trecute, cineva povestea pe un grup de Facebook, o situație alarmantă. O mamă conducea cu copilul în brațe. Vă vine să credeți sau nu, dar lucruri de genul acesta se întâmplă. Chiar soțul meu îmi povestea cum a văzut cu propriii ochi, o șoferiță ce a oprit mașina, și-a luat copilul mic de pe bancheta din spate și s-a urcat cu el în brațe, la volan. Ce e interesant e că în discuția de pe Facebook au existat și voci (și nu puține) care nu condamnau gestul persoanei respective, ci încercau să îi găsească o justificare. Pe principiul “numai cine nu are copiii nu știe cum e”, “ce te faci atunci când copilul plânge și tu trebuie să conduci? Îl lași să plângă”?, “A fost o situație excepțională”, etc. Eu cred cu tărie că existe circumstanțe atenuante pentru unele gesturi pe care le facem ca părinți și care ar putea trece drept greșeli în ochii perfecționismului altora. Însă există câteva gesturi care pur și simplu nu au nicio justificare și pentru care nu se admite nicio excepție. Condusul cu un copil în brațe (indiferent de vârstă) este unul dintre ele. Are sens să explic că dacă plânge copilul e în orice context mai bine să tragem pe dreapta, să liniștim copilul, să întârziem acolo unde trebuia să ajungem, dar să avem un copil viu și sănătos? Că dacă e o urgență și chiar trebuie să ajungem la spital, dar copilul ne plânge în mașină, mama e singurul adult din … Citeste mai departe

Săptămâna Alăptării 2018

1 August 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog No Comments

Începe așadar Săptămâna Alăptării. Mă aștept ca până la finalul primei zile să citesc cel puțin trei postări pe tema acestui eveniment, care să reclame imensa presiune care se pune pe mame, printr-o astfel de promovare a alăptării. Postări în care voi citi despre cât de frustrant poate fi în unele cazuri să vezi cum evenimentele dedicate acestei săptămâni inundă social media. Despre cum prin astfel de manifestări sunt puse, mai mult sau mai puțin voalat, la zid mamele care nu alăptează…Sunt mesaje pe care le citesc an de an, în această perioadă, mai abitir ca în altele. De ce deranjează Săptămâna Alăptării? Ca mamă ce s-a confruntat cu propriile ei provocări, pot înțelege din punct de vedere uman, nevoia de a face notă discordantă vis a vis de evenimente ce promovează un subiect atât de sensibil – alăptarea. Ca persoană ce însoțește pe drumul alăptării mame care își doresc să alăpteze dar de multe ori se confruntă cu dificultăți, pot înțelege cât de dificil e să faci față ambivalenței cu care societatea per ansamblul ei promovează niște principii, dar pe de altă parte uită să mai pună și umărul la atingerea lor. Le spunem viitoarelor mame cât de minunată e alăptarea dar de fapt nu le ajutăm să o și înfăptuiască, în timp ce o industrie de miliarde de dolari profit de pe urma acestui aspect. Apropos? Știți vreun serviciu gratuit, susținut din bani publici, în cadrul vreunei Direcții de Sănătate Publică sau a vreunui spital la care mamele … Citeste mai departe

Depresia postpartum – vom auzi vorbindu-se din ce în ce mai des despre ea

30 July 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog, Depresia perinatală, Depresie postpartum, Parenting No Comments

Depresia postpartum…O mamă și-a împușcat bebelușul de 6 luni, pe bunica acestuia, apoi s-a sinucis. Mi-a luat jumătate de zi să pot scrie aceste cuvinte… Femeia nu era cunoscută ca având antecedente psihiatrice, trecuse testele psihologice de la locul ei de muncă (era polițistă), iar gestul său trece drept inexplicabil în rândul cunoscuților, deoarece spun ei, era o persoană calmă și nu se certa cu nimeni. Societatea românească nu crede în depresie postpartum Pot să rememorez alte câteva cazuri notabile de acest gen, trecute poate cu vederea pentru că multe dintre ele erau la periferia societății. Noi nu credem în boală psihică. În zonele rurale boala psihică e tratată cu exorcizări. Și chiar dacă credem în ideea de suferință psihică, o vedem drept ceva rușinos, ce trebuie ascuns în speranța că la un moment dat va trece de la sine. Noi nu avem educație solidă pentru sănătate, cu atât mai mult pentru sănătatea mintală. Și nu avem programe de screening național. Apropos, ați discutat vreodată cu medicul de familie sau cu medicul ginecolog, pe parcursul sarcinii și după, despre starea voastră emoțională? V-a întrebat cineva cum vă simțiți? Nu doar fizic, ci și psihic? La vizita efectuată nou- născutului? La examenele de bilanț ale bebelușului? La controlul de 6 săptămâni? Anxietatea și insomnia, trăsăturile proeminente ale depresiei postpartum Citind despre tragedia de la care am pornit ideea postării, un aspect mi-a atras atenția în mod deosebit. Declarația unei cunoscute a mamei. „Era foarte îngrijorată din cauza copilului, să nu ia … Citeste mai departe

Cum te pregătești pentru venirea celui de-al doilea copil?

26 July 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Parenting, VIata cu doi copii No Comments

Probabil că vă așteptați ca în această postare să citiți despre trucuri și rețete de a-l acomoda pe copilul mai mare cu venirea pe lume a fratelui sau a surioarei mai mici. Voi scrie și despre asta la un moment dat, dar vreau să vorbesc mai degrabă despre cum ne pregătim noi ca mame, pentu venirea celui de-al doilea copil. Știu că obsesia noastră este să ne gândim întotdeauna la cei care depind de noi, adică la copiii noștri. Iar în toată goana după soluții pentru a le fi lor cel mai bine, uităm de noi. Însă cei cinci ani de mămicie, crescând doi copii în paralel, mi-au dovedit că dacă noi ca mame nu avem grijă de noi, nimeni altcineva nu o va face. Iar dacă noi nu suntem bine, nici copiii noștri nu vor fi bine. Experiența ultimilor cinci ani de mămicie a fost pentru mine epuizantă. Frumoasă, plină de bucurii, împlinitoare, dătătoare de experiențe unice pe care nu le voi mai trăi niciodată, dar epuizantă. O călătorie la finalul căreia am nevoie de o butelie de oxigen (câteva guri nu sunt suficiente), de un pled pe care să mă întind, bucuroasă că sunt vie, că am reușit să scot din maratonul copilăriei mici doi copii sănătoși, integri emoțional, care au mai multe zile în care se iubesc decât zile în care se ciondănesc sau își împart ghionturi. Cu siguranță nicio poveste nu seamănă cu alta deși aud multe reacții de genul “si la mine e la fel” … Citeste mai departe

De ce am ales să folosesc loțiune de protecție solară pentru mine și pentru copiii mei?

25 July 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, Concediu cu copiii, Cum ne protejam de soare, Parenting, Protectie solara, Sfaturi, Vitamina D No Comments

Citeam săptămânile trecute pe mai multe grupuri de mame un articol în care se discuta despre loțiunile de protecție solară și faptul că acestea cresc riscul de cancer. Știți, genul acela de aticole pe un site obscur, fără referințe, etc. Multă lume a luat de bună informația și fiecare a tras propriile concluzii, multe dintre ele duse în eterna polemică “tot ce e natural e bun, automat cceea ce nu e natural ne îmbolnăvește. Așadar, loțiunile de protecție solară ne îmbolnăvesc, ele nu ar trebui folosite în cazul copiilor. Natural și sănătos la soare este cel mai bine, nu avem nevoie de nicio protecție atunci când stăm la soare” pare să fie concluzia. Lucurile nu sunt însă atât de simple. Acesta este motivul pentru care am decis să vă explic de ce am ales să folosesc loțiune de protecție solară pentru mine și pentru copiii mei. Este loțiunea de protecție solară periculoasă? Ulterior am citit știrea și în publicații mai cunoscute, cu explicații ale unor specialiști. De fapt ideea că loțiunea de protecție solară ne îmbolnăvește e doar pentru a da un titlu de interes unui articol. În realitate, problema nu e cu loțiunea de protecție solară în sine spun experții, ci cu faptul că, bazându-ne exclusiv pe ea ea și nerespectând orele în care nu ar trebui să ne expunem la soare, riscăm să ne îmbolnăvim de cancer de piele pentru că loțiunea ne oferă protecție (de aceea trebuie să o și folosim și a ajuns să fie indispensabilă), dar … Citeste mai departe

Cum am depășit greva suptului?

23 July 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog, Refuzul sânului No Comments

Cum am depășit greva suptului? Pe când R. avea 1 an și 8 luni a intrat în greva suptului. De la copilul care își dorea să fie alăptat, la copilul care atunci când îi ofeream sânul spunea nu. De ce am ales să vorbesc despre asta? Pentru că poate ajuta mamele care trec printr-o astfel de situație să înțeleagă ce se întâmplă, dacă copilul se înțarcă sau nu și cum se pot raporta la întreaga situație. Din întrebările pe care le primesc și din postările din comunitatea online, mamele se tem cel mai mult de posibilitatea de a-și pierde laptele (lucru foarte puțin probabil). Cum a fost în cazul nostru? Ne-am trezit cu un copilaș cu febră, care dispărea pe timpul zilei, apărea noaptea. Era Vineri și cum nu părea a fi ceva serios am decis să așteptăm până luni când aveam oricum programare la pediatru. La mijlocul zilei de sâmbătă, după una din alăptări, a început să plângă. Și apoi la următoarea alăptare a încercat să se atașeze, a părut că îl deranjează ceva, nu a mai vrut sânul și a ținut-o așa tot week endul. De fiecare dată când îi ofeream sânul venea, punea capul pe el, îl lua în gură, după care îi dădea drumul imediat. La un moment dat aunsese să râdă de fiecare dată când îi propuneam să vină la sân și își însoțea râsul cu câte un “nu”.  Apoi a doua zi, cel mic a început să ne arate cu degetul spre ureche și … Citeste mai departe

De ce mi-am pus aparat dentar la 34 de ani?

11 July 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog 2 Comments

De ce mi-am pus aparat dentar la 34 de ani? Pentru familia și cunoscuții mei a părut oarecum surprinzător că am decis să îmi pun aparat dentar tocmai la câteva zile după ce am împlinit 34 de ani. Văzut în principal drept o intervenție estetică, multă lume a considerat că am luat decizia doar pentru că vroiam să îmi îndrept dinții și să am un zâmbet mai frumos. Însă dacă ar fi fost doar acest aspect probabil că aș fi renunțat la idee. Așadar, vă povestesc mai jos de ce am decis să fac o astfel de intervenție ortodontică la această vârstă și – subiectul care interesează pe cei care au în vedere ideea de aparat dentar – cum e viața cu aparat dentar. Doare? Nu doare? Mai poți mânca? Poți să îți pui aparat dentar dacă alăptezi? Ar fi trebuit să port aparat dentar încă din copilărie Nu am avut niciodată dinții perfect aliniați. De fapt, prin adolescență (adică acum vreo 20 de ani) mama mi-a întrebat dentistul dacă nu e cazul să facă ceva în acest sens și să port și eu aparat dentar (pe vremea adolescenței mele erau foarte la modă aparatele dentare mobile). Aveam atât incisvii centrali cât și cei laterali de pe arcada superioară încălecați și o parte din dinții de jos în aceeași poziție nefirească. Dentistul i-a spus mamei mele că nu este cazul, că până la 20 și ceva de ani maxilarul mai crește și dinții vor avea mai mult spațiu. Dentistul a … Citeste mai departe

Vorbe de încurajare pentru mame

21 June 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovBlog, In brate la mami, Parenting No Comments

Am avut o zi care a mers prost cap-coadă. Și pentru că era început de săptămână am lansat o provocare în comunitatea online pe care am creat-o în jurul blogului. Suna cam așa dacă ar trebui să îi spui ceva încurajator unei alte mame, ce trece prin momente grele, ce i-ai spune? Trebuie să vă mărturisesc că am fost copleșită de puterea răspunsurilor primite. Autentice, simple, sincere, venite din experiența proprie a fiecăreia. Și pentru o fracțiune de secundă mi-am imaginat că dacă femeile nu ar fi în competiție unele cu altele, dacă s-ar vedea partenere cu adevărat și nu concurente, dacă s-ar motiva reciproc, pe lume nu armai exista războaie, nu ar mai exista atâta durere și atât de multă agresivitate. Oxitocina aceea care ne leagă încă de la naștere de puii noștri, care ne conectează atunci când alăptăm, atunci când iubim și ne îmbrățișăm ne-ar ajuta probabil să contruim și relații sociale mai trainice. Ce i-aș spune eu unei mame ce trece prin momente grele? I-aș spune că înțeleg. Și nu înțeleg doar din cuvinte și prin cuvinte, ci mai degrabă prin emoții. I-aș spune că uneori poate nu reușesc să exprim în cuvinte că o înțeleg și poate că înțelgerea mea nu poate cuprinde în acel moment toate încercările prin care trece, dar emoțional vibrez cu încercările ei. Că e un sentment pe care unele dintre noi îl avem și transcende bariere fizice. E ceva transgenerațional în puterea femeilor de a înțelege și de a simți. I-aș … Citeste mai departe

Greva suptului

14 June 2018By Andreea OLA - Consultant alaptare IBCLC BrasovAlaptare, Blog, Sfaturi 1 Comment

Ce este greva suptului? Cum se manifestă greva suptului? Termenul de grevă a suptului se referă de regulă la situația în care copilul alăptat (de obicei trecut de vârsta bebelușiei) încetează brusc să mai sugă la sân. Schimbarea este dramatică, percepută ca atare de către mamă, care nu înțelege de ce, dintr-o dată copilul (alăptat aparent fără probleme până atunci), refuză sânul. De multe ori greva suptului este confundată cu decizia copilului de a se înțărca, însă rareori autoînțărcarea se produce înainte de vârsta de 24 de luni. Înțărcarea în sine este un proces gradual (copiii renunță gradual la sân) și nicidecum de pe o zi pe alta, după o perioadă în care alăptarea se derula fără probleme. În unele situații, greva suptului este confundată cu puseul de creștere. În realitate însă în timpul unui puseu de creștere bebelușii nu refuză alăptarea, ci își măresc frecvența supturilor, cantitatea de lapte transferată este mai mare, ceea ce face ca și câștigul în greutate să fie mai mare pe perioada puseului de creștere. Cât durează greva suptului? Greva suptului are întotdeauna o cauză (deși pot exista situații în care pentru mamă nu este evident ce a provocat comportamentul copilului alăptat). Greva suptului este o manifestare temporară, mamele trebuie să înțeleagă că nu este decizia copilului de a renunța la alăptare, ci de cele mai multe ori ceva îl împiedică pe copil să mai aibă același ritm de alăptări ca până atunci. Care sunt cauzele grevei suptului? De cele mai multe ori cauza … Citeste mai departe