Rolul tatălui în alăptare. Află cum poți ajuta mama ce alăptează! Deși suntem obișnuiți să privim alăptarea drept o „treabă de femeie”,  intervenția tatălui poate decide soarta alăptării. În bine, dar și în rău.

Eu aleg să privesc în primul rând binele și vă spun pe această cale că tații sunt o resursă insuficient foloisită în alăptare.

Dar dornică să ajute în marea majoritate a timpului.

Am selectat în acest articol modalitățile în care tatăl poate ajuta în alăptare.

CÂND TAȚII SE IMPLICĂ, MAMELE AU ȘANSE MAI MARI SĂ ALĂPTEZE

Când tații se implică în alăptare, mamele au șanse mai mari să alăpteze. Exclusiv și pe o durată mai mare de timp.

Avem și studii în acest sens.

Spre exemplu, o recenzie sistemtică (adică o analiză a mai multor studii)  a arătat că atunci când tații sunt targetați în perioada pre și postnatală, oferindu-li-se informații despre alăptare, mamele aveau o probabilitate de două ori mai mare de a alăpta exclusiv la 6 luni. Totodată, implicarea taților în abordarea alăptării se asociază cu o scădere a riscului de apariție a problemelor în alăptare la mamă. 

Se pare că tații au o influență mai mare asupra alăptării decât ne-am aștepta.

Atunci când te implici ca tată în alăptarea copilului tău, poți influența:

• decizia mamei de a alăpta
• ajutorul primit de mamă în alăptare
• durata alăptării
• factorii de risc asociați hrănirii cu biberonul

CUM SE SIMTE TATĂL CÂND MAMA ALĂPTEAZĂ ȘI CE NEVOI ARE EL?

Cum se simt tații în perioada de alăptare? E o întrebare la care mi-ar plăcea să aflu răspunsuri, chiar de la tați.

Există o serie de studii pe care le putem consulta, studii ce au sondat experiența taților în raport cu alăptarea.

Câteva aspecte mi-au atras atenția. Unul dintre ele, e că tații simt uneori că alăptarea le îngrădește conectarea cu bebelușul.

Alte studii au arătat că tații se simt mai ineficienți în relația parentală atunci când mama alăptează. Alții simt chiar invidie și gelozie pe mama care alăptează.

Nu e de mirare că acest gol resimțit de partenerii mamelor ce alăptează a fost speculat de diviziile de marketing ale producătorilor de biberoane și tetine artificiale.

De câte ori nu ați văzut reclame la biberoane, în care hrănirea cu biberonul era prezentată drept singura modalitate de conectare a tatălui, cu bebelușul alăptat?

Tații se pot simți chiar dați la o parte în relația de alăptare.

Un alt aspect interesant e că atunci când vine vorba de informare, tații resimit nevoia unor mesaje adaptate lor.

Tații preferă informațiile concise, la obiect, gen troubleshooting, care să răspundă cu soluții, unor probleme în alăptare.

CE POȚI FACE CA TATĂ PENTRU A AJUTA MAMA CE ALĂPTEAZĂ?

Dacă ești partenerul unei mame ce își dorește să alăpteze, ai un rol mai important decât crezi.

Implicarea ta poate face diferența în succesul în alăptare al mamei.

Chiar dacă nu poți hrăni în mod direct bebelușul alăptat, poți hrăni fizic și emoțional mama ce alăptează .

Îi poți oferi siguranța de care are nevoie și o poți ajuta cu îngrijirea bebelușului.

În acest fel te conectezi cu bebelușul, dar și cu mama sa.

Ca tată, ești co-partener în îngrijirea bebelușului! Chiar dacă nu poți hrăni la sân, ai responsabilități, dar și drepturi egale.

Iată câteva moduri practice de a te implica:

• Vă puteți informa împreună pe marginea alăptării, înainte de naștere sau după
• Poți face împreună cu partenera ta un plan legat de cum ar vrea să se deruleze hrănirea, cum ați vrea să arate momentele când veniți acasă cu bebelușul de la maternitate, etc.
• Poți căuta online informații sau ajutor atunci când întâmpinați probleme
• Poți fi „gardianul” partenerei tale, ținând la distanță sfaturile și persoanele nedorite
• Te poți implica în naștere, poți participa la naștere dacă ți se permite, poți fi alături de parteneră și pe perioada spitalizării
• Te poți ocupa de îngrijirea bebelușului: schimbatul scutecelor, scoaterea gazelor (eructat) liniștit, masat, plimbatul bebelușului, aducerea bebelușului la mamă, băița bebelușului
• Poți aplica cele mai eficient truc de liniștire a bebelușului: ținutul în brațe !
• Îi poți cânta sau vorbi bebelușului. Dacă faci asta în timp ce îl ții în brațe, vibrațiile emise de laringele tău pot fi chiar mai liniștitoare decât ale mamei.
• Poți purta bebelușul într-un sistem de purtare ergonomic, pentru a se liniști și pentru a dormi mai bine
• Poți face cumpărături, poți găti sau poți comanda de mâncare, poți prelua responsabilitățile casnice ale mamei cât ea se recuperează după naștere sau când e obosită
• Poți scoate bebelușul la plimbare, dând mamei o oră în plus de somn dimineața
• Îi poți da de mâncare mamei ce alăptează, îi poți crea o „stație” de gustări și apă lângă pat
• Poți ajuta mama să își creeze un spațiu confortabil de alăptare (aducându-i pernele potrivite ajutând-o să stea comod)
• Te poți implica la propriu în hrănirea bebelușului: mângâindu-l în timp ce se află la sân, ajutând mama să îl atașeze pe bebe la sân, făcând compresii pe sân (mama o să îți arate cum), ținând SNS-ul (dacă bebelușul e alimentat cu un SNS), spălțnd și sterilizând pompa de sân (dacă mama folosește așa ceva)
• Poți ajuta mama, petrecând timp cu copilul / copiii mai mari
• Poți ajuta mama să se simtă confortabil alăptând în public
• Poți face masaj mamei (pe spate, pe picioare sau orice altă zonă a corpului considerați oportun, chiar și pe sâni dacă mama dorește sau are nevoie). Masajul ajută la curgerea mai ușoară a laptelui.

NU E NEVOIE DE BIBEROANE PENTRU A TE CONECTA CU BEBELUȘUL!

Ca tată, poți oferi lecția dragostei care nu presupune doar hrană, conectându-te cu bebe și altfel decât prin hrănire.

Un bebe are nevoie să fie ținut în brațe și atunci când nu mai stă la sân.

Contactul piele-pe-piele este la fel de benefic și liniștitor și dacă brațele mamei sunt înlocuite cu ale tatălui.

CE TREBUIE SĂ ȘTII CA PARTENER AL UNEI MAME CE ALĂPTEAZĂ?

Ca partener al unei mame ce abia a născut e important să înțelegi că venirea pe lume a bebelușului este un moment de transformare pentru voi toți.

Nu doar bebelușul e cel care s-a născut, ci și voi doi, părinții.

Parcurgeți un drum nou, împreună. Sunteți co-echipieri!

Asta înseamnă că veți avea parte de lucruri noi, de surprize plăcute, dar și mai puțin plăcute, dar ajută să fiți uniți și să priviți înainte!

E firesc ca pe parcursul acestui drum nou lucrurile să nu arate așa cum le-ați planificat. Dați-vă voie să greșiți și să învățați din greșeli.

Mamele simt instinctiv nevoia unei conectări fizice cu bebelușul, simt nevoia de intimitate în cadrul familiei. E posibil ca mama să nu aibă chef de vizitatori și ajută mult dacă îi țineți la distanță

Nașterea presupune o perioadă de recuperare fizică pentru mamă, pot apărea schimbări fizice și emoționale.

Unele mame pot traversa perioade de baby blues sau chiar de depresie postpartum, în care starea lor psihică e diferită. Aflați de aici cum să faceți diferența între depresie și baby blues.

CE PROVOCĂRI POATE ÎNTÂMPINA O MAMĂ CE ALĂPTEAZĂ?

Deși alăptarea e naturală, ea presupune și un proces de învățare pentru mamă și pentu bebeluș. De fapt pentru întreaga familie!

Deseori, mamele întâmpină provocări în alăptare pe care nu le anticipau.

Aceste provocări pot fi depășite cu sprijin de specialitate, cu răbdare și timp și cu suportul tău!

Exemple de provocări în alăptare cu care se pot confrunta multe din mamele ce alăptează. Sunt mai comune decât crezi:

• dureri în alăptare
• furia laptelui (angorjare)
• canale blocate, mastită
• bebeluș agitat la sân
• incertitudine legată de felul în care decurge alăptarea
• probleme de atașare la sân
• bebeluș care nu ia în greutate adecvat și trebuie suplimentat
• necesitatea de a extrage laptele cu ajutorul unei pompe
• despărțirea de bebeluș

EXEMPLE DE „AȘA DA” ÎN COMUNICAREA CU MAMA CE ALĂPTEAZĂ

Poate fi frustrant să îți vezi partenera suferind fizic și emoțional. În astfel de momente poți chiar să consideri că renunțarea la alăptare e cea mai bună strategie.

Ascultă, însă de ceea ce îți transmite partenera! De cele mai multe ori ea va dori să continue.

De cele mai multe ori atunci când o mamă  ce alăptează se plânge de dificultățile în alăptare, ea dorește să fie ascultată, ținută în brațe atunci când plânge și ajutată cu sarcinile care ar împiedica-o să se dedice copilului.

Mamele nu au nevoie să fie presate spre luarea unor decizii.

Când partenera se plânge de felul în care decurge alăptarea, o modalitate empatică de răspuns a partenerului e: ” înțeleg că îți este greu! Spune-mi, cum te pot ajuta? Ce aș putea face să te pot ajuta?”

Mamele NU vor:

• să fie invalidate în rolul de mamă „nu vezi că plânge copilul? Nu te descurci deloc, mai bine renunți la alăptare”
• să fie ignorate „nu  e problema mea că nu te descurci. Doar nu o să alăptez eu în locul tău”
• să fie presate să ia decizii (fie că vorbim de oprirea alăptării, fie că vorbim de continuarea ei)
• să fie manipulate să ia decizii pe care nu și le doresc

CE POT FACE DACĂ PARTENERA MEA NU VREA SĂ ALĂPTEZE?

Deși multe mame se simt descurajate de lipsa de spijin din partea partenerului, trebuie să mărturisesc că am asistat și la reversul medaliei. Tați care făceau tot posibilul ca partenerele lor să alăpteze, trecând peste problemele acestora și dorința acestora de a continua alăptarea.

Tați care solicitau informații fără ca mama să fie prezentă în discuție, tați care se comportau ca și cum mama era inexistentă iar alăptarea era efectuată de tată.

A pune presiune în direcția alăptării, atunci câne e evident că mama nu mai dorește să continue, este la fel de periculos ca a pune presiune pe oprirea alăptării, deși mama vrea să continue.

Dincolo de orice altceva, într-un parteneriat de cuplu ne dorim să fim auziți.

Începe prin a asculta partenera!

Rolul tatălui este să încurajeze mama să treacă peste momentele copleșitoare, să nu se dea bătută, e ideal ca deciziile de hrănire și de creștere ale copilului să fie luate de ambii parteneri

Însă mama rămâne posesoarea sursei de hrană în primele 6 luni de viață și singura stăpână a corpului ei. O mamă trebuie încurajată să alăpteze însă nu trebuie presată / forțată să alăpteze!

Dacă o mamă își dorește să renunțe la alăptare, iar partenerul ar vrea ca ea să continue, acesta poate încerca să ofere sprijin pe alte zone: treburi casnice, îngrjirea copiilor mai mari, oferirea de timp și spațiu pentru mamă.

IDEI PENTRU TAȚII SCEPTICI ÎN PRIVINȚA ALĂPTĂRII

Nu vă descurajați dacă nu reușiți să îl liniștiți din prima!

Nu vă descurajați dacă bebe nu reacționează din prima la încercările de a-l calma sau de a vă juca cu el. Învățați să înțelegeți semnele pe care le transmite. Î

n primele săptămâni de viață un bebe treaz, este un de regulă un bebe flămând ce trebuie pus imediat la sânul mamei.

Un bebe care plânge de foame nu este interesat în acel moment, de joacă.

Plânsul nu este un semn de respingere, este o semnalizare a unei nevoi, de multe ori, în primele săptămâni de viață este o modalitate tardivă a bebelușului de a semnaliza că îi e foame. Pe măsură ce crește, copilul va fi din ce în ce mai dornic să se implice în joc activ, activitate de bază a copilăriei.

Hrănirea cu biberonul pe timp de noapte nu ajută întotdeuna mama să se odihnească mai bine

Un bebeluș care primește biberoane poate renunța în timp la sân , chiar și în urma administrării ocazionale a hranei în acest fel.

Cea mai bună modalitate pentru mamă și pentru întreaga familie de a se odihni pe timp de noapte, este conform studiilor, împărțirea aceluiași pat cu copilul (în condiții depline de siguranță) și alăptarea la cerere și pe timp de noapte.

Hrănirea cu biberonul pe timp de noapte, nu ajută de regulă mama să se odihnească mai mult (poate doar dacă mama e plecată de acasă). mamele au de regulă ritmul de treziri setat pe cel al copilului, sunt sensibile la zgomotele emise de bebeluș, ca atare mama se va trezi chiar dacă bebe e în camera cealaltă, hrănit de tată.

Alăptarea ar fi oferit mamei și bebelușului posibilitatea de a readormi mai ușor. Ideea de tată care se conectează cu bebe prin intermediul hrănirii cu biberonul este un artificiu de marketing lansat de producătorii de tetine, biberoane și lapte praf.

Dacă din motive obiective biberonul este o necesitate sau este preferat de părinți, hrănirea cu biberonul se poate face după tehnica paced bottle feeding, ce respectă ritmul bebelușului.

Independența copilului nu e „stricată” de alăptare

Independența unui copil nu este afectată de alăptare. Din contră, fundamentul independenței se pune atunci când copilului i se întrunesc nevoile, iar alăptarea asigură întrunirea nevoilor de bază pe care un bebeluș le are.

Mama nu poate controla copilul prin alăptare, De regulă copilul este cel care pune punct alăptării. Nu există nicio dovadă că un copil care este alăptat mai mulți ani va fi prea mămos.

Alăptarea după vârsta de 1 an are beneficii. Și nu face copilul mai „mămos”

Deși alăptarea la termen (extinsă, de regulă peste vârsta de 1 an) nu este norma culturală a societății occidentale, din ce în ce mai multe mame au înțeles beneficiile alăptării pe o durată cât mai mare de timp.

Alăptarea nu este doar o relație apropiată între copil și mamă, așa cum mulți tați o percep. Este modalitatea optimă de hrărnire și de protecție imunitară a copilului. Pragmatic vorbind, alăptarea este și o protecție a bugetului familie (banii care s-ar duce pe tetine, biberoane și lapte praf sunt economisiți, un copil sănătos nu implică cheltuieli pe medicamente și servicii medicale), alăptarea în general și în special alăptarea peste vârsta de 12 luni este asociată cu niveluri ridicate de IQ.

Am decis să folosesc termenii de „mamă” și „tată” în articol nu pentru că nu recunosc configurația altor parteneriate, ci pentru că statistic vorbind cei mai mulți părinți români se simt definiți de termenii în cauză, în raport cu rolurile parentale.

Ultima actualizare: 23 noiembrie 2020