Pot să rămân fără lapte din cauza stresului? Unul din cele mai comune mituri din alăptare. Și una din cele mai comune întrebări pe care mamele și-o pun.  Mai jos, răspunsul la întrebare și informații despre felul în care stresul poate să afecteze producția de lapte.

Multe mame se tem că din cauza stresului vor rămâne fără lapte. Și se tem că acest proces este brusc (se produce imediat sau de pe o zi pe alta) și ireversibil. În mod evident nimeni nu își dorește ca o mamă să fie stresată, dar oare chiar afectează stresul atât de mult lactația?

Adevărul este undeva la mijloc. Chiar și supusă unui nivel ridicat de stres, este foarte puțin probabil ca o mamă să rămână brusc, fără lactație. Stresul nu afectează în mod negativ prolactina, unul din principalii hormoni implicați în producția de lapte. Mamele ar fi surprinse probabil să afle că nivelurile de prolactină pot crește din cauza stresului (însă creșterea nivelurilor de prolactină peste un anumit prag nu infleunțează cantitatea de lapte produsă de mamă).

Pe de altă parte, stresul poate influența temporar activitatea unui alt hormon implicat în alăptare – oxitocina. Oxitocina nu este responsabilă în mod direct de producția de lapte, dar este responsabilă de ejecția laptelui, pe înțelesul tuturor, de curgerea laptelui din sâni ca răspuns la supturile copilului. Nivelurile de oxitocină cresc când mama este relaxată, scad atunci când mama se află într-o situație de stres major.

De ce pare că nu mai avem lapte când suntem stresate?

Explicația își are originile la începutul umanității, în vremurile în care Homo sapiens (adică specia din care facem parte), nu era în vârful piramidei, ci pe undeva pe la jumătatea lanțului trofic. Să trăiești în ceea ce azi numim sălbăticie, înconjurat de alte mamifere mai mari era cu siguranță periculos. În caz de pericol (un exemplu de scenariu comun fiind cel în care strămoșii noștri erau fugăriți de un alt mamifer mai mare) nu era eficient pentru organism ca anumite procese, cum ar fi travaliul în derulare sau curgerea laptelui să continue chiar în acel moment în care organismul își mobiliza toate resursele pentru a se apăra prin fugă sau prin luptă. Astfel că temporar travaliul, ejecția laptelui se opreau, urmând să își reia cursul firesc atunci când mama ajungea într-un loc sigur.

Citeste si   Rolul tatălui în alăptare

Ca atare, chiar dacă sub influența unui stres major, fluxul de lapte pare că s-a redus sau că s-a oprit, pare că producția de lapte este afectată ea poate continua. Lactația nu va dispărea atâta timp cât copilul continuă să fie pus la sân, atâta timp cât mama stă în contact piele pe piele (pentru a face ca nivelurile de oxitocină să crească) într-un mediu sigur. Laptele continuă să fie în sâni chiar dacă aparent nu mai curge, pe moment, din cauza stresului. Așa se explică de ce mamele care au trecut prin experiențe de stres extrem (cum e cazul dezastrelor naturale) pot continua alăptarea. Alăptarea are o serie de mecanisme adaptative, probate de evoluția îndelungată, ce pot face posibilă continuarea ei chiar și în situații extreme.

Pot să îmi afectez copilul dacă sunt stresată și alăptez?

O altă preocupare din categoria stres – lactație e legată de “calitățile” laptelui matern în cazul mamei stresate. Am auzit inclusiv sfaturi conform cărora mama care este stresată nu ar trebui să alăpteze deoarece prin lapte transmite hormoni de stres copilului alăptat.

Studiile ne arată prezența în laptele matern a cortizolului – cunoscut în mod tradițional drept un “hormon de stres”. Și tot studiile ne dau indicii despre o parte din rolurile sale. Spre exemplu cortisolul din laptele matern este implicat în procese metabolice și posibil și în medierea dezvoltării temperamentului la urmașul alăptat. Glucocorticoizii (clasa de hormoni din care faceparte cortizolul) au un rol critic în lactogeneză (producerea laptelui matern) și previn apoptoza (moartea) celulelor de la nivelul glandei mamare.

Citeste si   Durata optimă a alăptării și vârsta de înțărcare

Așadar lucrurile nu sunt în relație simplă, directă – mai mult cortizol în laptele matern egal ceva rău se va întâmpla.  Studii pe primate au arătat că mamele cu o paritate mai mică produc (independent de nivelul de stres și cel mai probabil în relație cu structura glandei mamare) lapte cu concentrație mai mare de cortizol.

Un studiu pe subiecți umani, ce a încercat să identifice relația dintre nivelul de cortizol din laptele matern și durata plânsului la bebeluși nu a identificat o asociere între cele două.

În concuzie, mamele stresate pot continua alăptarea fără teama că își afectează copiii, beneficiile alăptării depășind cu siguranță acest mit. Alăptarea în sine, prin contactul piele pe piele aduce în mod normal relaxare pentru copil, dar și pentru mamă, iar cortizolul este prezent în laptele matern ca și constituent al acestuia, indiferent de cât de stresată este mama.

Foto: J Stimp, Flickr, CC-BY

 

 

Sunt psiholog și consultant în alăptare acreditat internațional IBCLC din Brașov. Ariile mele de interes sunt: psihologia perinatală și psihologia copilului mic, somnul copilului alăptat, relactarea, frenurile restrictive și mecanismele disfuncționale de supt, alăptarea în contextul reîntoarcerii la muncă.

Pentru mai multe informații citește și despre mine | Experiență  dar și specializări.

Dacă vrei mai multe informații despre alăptare dă Like paginii Inbratelamami.

În cazul în care dorești o consultație în alăptare folosește pagina de contact sau alătură-te comunitații din grupul de sprijin In brate la mami – sprijin in alaptare.


Implica-te in discutie, lasa un comentariu

avatar