La un moment, pe vremea când încă nu mă gândeam să devin consultant în lactație am scris o postare despre substanțe stimulente de lactație (așa numitele galactogoge) care ar putea ajuta o mamă să își crească lactația. Era vorba despre produse pe care eu le-am încercat, la recomandarea consultantului în lactație, a dr. Jack Newman, în urma unei documentări serioase sau căutând informații pe Internet. Am făcut multe „teste” pe mine însămi, așa că m-am simțit îndreptățită la vremea respectivă să vorbesc despre experiența mea, în speranța că ajută si alte mame. Experiența mea venea în contextul relactării, apoi al alăptării unui copil cu un fren lingual restrictiv, născut dismatur, căruia i-a fost mult timp aproape imposibil să stimuleze sânul corespunzător și implicit să regleze lactația conform nevoilor sale. Până la 9 luni m-am pompat în paralel cu galactogogele, aveam nevoie practic de o supraproducție, iar utilizarea diverselor stimulente de lactație era justificată în cazul meu.

Acum aproape că îmi vine să șterg postarea despre galactogoge, sau cel puțin să o fac temporar invizibilă. De ce? Pentru că de multe ori atunci când o mamă are „probleme” în lactație (pun în ghilimele termenul de probleme deoarece de multe ori problema e definită ambiguu), prima întrebare pe care o adresează este „Ce aș putea lua pentru a-mi crește lactația? ce ceai aș putea bea? Ce aș putea mânca? Ce suplimente naturiste aș putea cumpăra, pentru ca să produc mai mult lapte?” Și evaluarea problemei se oprește aici, neglijându-se astfel cauzele reale ale autoperceputei producții scăzute de lapte matern.

Este evident că dată fiind experiența personală nu sunt împotriva stimulentelor de lactație (pe care le consider în unele cazuri esențiale) dar vreau să mă asigur că mamele capătă o imagine de ansamblu asupra alăptării, ceea ce le oferă posibilitatea să identifice dacă problema cu care se confruntă este reală și dacă este reală (lactația mamei nu e pe moment adecvată nevoilor copilului) cauza / cauzele ei sunt identificate corect. În caz contrar, folosirea galactogogelor poate să nu aibă niciun efect (nici măcar placebo) sau din contră poate complica și mai mult problema de fond. Ca atare simt nevoia sa menționez următoarele:

Lactația funcționează printr-un mecanism foarte eficient, perfecționat în decursul a multor milioane de ani. Cel al cererii și al ofertei. Cu alte cuvinte, la un moment dat, după ce lactația se „stabilizează”, conform acestui principiu sânul va produce direct proporțional cu cantitatea de lapte transferată de bebeluș. Este un mecanism simplu și elegant, natura nu a lăsat nimic la întâmplare, prin intermediul căruia cantitatea de lapte produsă de mamă se poate autoregla în orice moment al lactației. Principiul funcționează de minune dacă alăptarea este la cerere, la primele semne emise de bebeluș, nu sunt introduse tetine artificiale (nici măcar suzete! și nici protecții de silicon), bebelușul nu primește altceva decât lapte matern, direct de la sân pe perioada primelor 6 luni de viață și copilul are un supt funcțional, care îi permite să transfere cantitatea de lapte de care are nevoie.

Este problema mea una reală? Chiar nu produc suficient lapte?

Ca atare primul lucru pe care o mamă care crede că „nu are suficient lapte” ar trebui să îl facă, este să testeze realitatea. „Este problema mea una reală? Chiar nu produc suficient lapte?”, ar fi o primă întrebare prin care ne putem auto-analiza temerile. De multe ori se întâmplă ca mama unui copil cu o creștere exemplară în greutate, număr adecvat de scutece ude, număr adecvat de scaune (un indicator al transferului adecvat de lapte în primele 6-8 săptămâni de viață) să creadă că cel mic nu se satură, deoarece prezintă niște false simptoame: este agitat (de regulă seara), vrea să stea numai la sân, suge mai des decât de obicei, „dă pe gât” un biberon de lapte praf imediat după alăptare, se trezește mai des pe timp de noapte, mama a scos cu pompa doar câțiva mililitri de lapte (vă rog citiți și această postare în care redau câte ceva din dedesubturile pompatului și explic cum nici cea mai performantă pompă nu e relevantă pentru „autoevaluarea” producției de lapte).

Copilul meu primește tetine artificiale?

Alte întrebări de (auto)evaluare ar fi: Primește copilul biberoane sau alte tetine artificiale( ex suzete)? Acestea interferează cu suptul copilului, putând modifica mecanismele fiziologice de supt ale acestuia. Mișcările pe care un copil le face pentru a transfera lapte din sân implică un anumit set de mușchi, presupun un anumit peristaltism al limbii, imposibil de replicat chiar și de cea mai „performantă” tetină artificială. Vă rog să mă credeți că nu există în momentul de față nicio tetină artificială care să imite cu fidelitate sânul matern, deoarece felul in care suge un copil la sân este foarte diferit de felul in care bea din biberon!

Tetinele artificiale interferează în mod evident și cu principiul prin care se produce laptele matern (orice suplimentare, chiar și cu lapte matern, care nu se oferă la sân, înseamnă o oportunitate în minus pentru sân de a fi stimulat și de a produce pe măsura volumului de lapte transferat de copil). Fără a intra într-o discuție amplă despre suzete, vreau să menționez că de multe ori pot masca chiar și nevoia de foame a copilului. Supturile de confort (pe care suzeta le satisface atunci când alegem să o oferim pentru liniștire) au și ele rolul de a stimula lactația mamei ! Oferind suzeta ratăm astfel o șansă de a stimula lactația.

În categoria tetinelor artificiale eu includ și mameloanele / protecțiile de silicon, care folosite atunci când nu este cazul sau fără îndrumarea unui specialist, pot duce la o scădere a producției de lapte a mamei.

Alăptarea se face la cererea reala a copilului?

Este copilul alăptat la cerere? La cererea sa reală, la primele semne pe care acesta le oferă? Deși mamele sunt din ce în ce mai informate în privința alăptării și aparent toată lumea știe că alăptarea se face la cerere, sunt în continuare surprinsă de numărul mare de femei care au fost sfătuite să alăpteze „la cerere, dar nu mai devreme de 2-3 ore„. Genul acesta de indicație (care reprezintă de fapt alăptare la program) nu respectă mecanismul biologic prin care mama poate produce o cantitate adecvată de lapte matern.

O mamă care alăptează la program, neglijând semnalele transmise de bebeluș este condamnată sigură la o lactație scăzută, la patologii ale sânului (canale înfundate, mastită, cu forme ce se pot agrava în abces mamar dacă staza laptelui nu e rezolvată și procesul infecțios ce apare ca urmare a acesteia nu e tratat corespunzător). Pe termen mediu toate acestea se traduc în oprirea prematură a alăptării. O mamă care nu alăptează la cererea reală a bebelușului va ajunge într-un final să nu producă suficient lapte pentru copil, va suplimenta, ceea ce va duce la o scădere și mai mare a lactației, intră astfel într-o spirală descendentă și are nevoie de ajutor specializat pentru a readuce situația la normal.

Cum suge copilul?

Extrage copilul lapte în mod adecvat atunci când suge din sân? Ar trebui ca acestui aspect să aloc cel puțin o postare distinctă. În condițiile în care mama alăptează exclusiv, la cerere, nu folosește tetine artificiale, nu are probleme de sănătate (sunt  rare dar există situații care pot impacta temporar producția de lapte a mamei), nu utilizează medicație care afectează în mod negativ producția de lapte (atenție la unele anticoncepționale, medicamente eliberate fără prescripție medicală ce conțin pseudoefedrină, etc.), un transfer inadecvat de lapte poate fi o cauză pentru care sânii pot ajunge să producă în timp, sub nevoile copilului. Vă recomand ca lectură suplimentară acest articol al dr Jack Newman, despre fenomenul scăderii ulterioare a producției de lapte. 

Care sunt cauzele care duc la un transfer inadecvat de lapte de către copil? De multe ori e pur și simplu vorba de atașare /  poziționare deficitare. În unele cazuri însă, în ciuda corectării atașării și a poziționării, suptul copilului rămâne disfuncțional (copilul fiind incapabil să sincronizeze corect triada supt – înghiți – respirație astfel încât să extragă o cantitate adecvată de lapte din sâni). Iar disfuncționalitatea poate avea la rândul său multiple cauze: un fren lingual restrictiv, alte malformații la nivelul aparatului oral, prematuritate / dismaturitate / postmaturitate, diverse patologii ale copilului (boli cardiace, sindrom Down, probleme neurologice etc.), probleme locale de tonus muscular (atât în sensul unor hipotonii cât și al unor hipertonii), traume obstetricale ce afectează temporar capacitatea copilului de a suge adecvat, etc. Lista nu e completă, am enumerat doar câteva din posibilele cauze. În acest context este foarte important ca mama și copilul să fie evaluați de o persoană specializată în lactație, să se facă o anamneză completă, să fie urmărit un ciclu complet de supt.

Cum funcționează stimulentele de lactație?

Credem că intelegem cu totii felul in care functioneaza substantele de stimulare a lactatiei, dar in realitate nu este asa. Despre mecanismele prin care actioneaza cele naturiste stim de fapt cel mai putin.  Totusi, istoria ne-a dovedit ca utilizarea lor (traditionala in perioada post partum, în multe culturi) de-a lungul timpului a aratat un numar foarte scazut de situatii in care s-au vazut efecte adverse la mama sau copil. Dacă ar fi să ne referim la medicamentele de sinteză folosite off label pentru stimularea lactației, felul in care actioneaza domperidona e iarasi fascinant. Multi cred ca ea creste in mod direct nivelul de prolactina si cresterea prolactinei duce automat la o crestere direct porportionala a volumului de lapte produs de mamă.

În realitate, lucrurile nu stau chiar așa. De fapt, actiunea domperidonei asupra prolactinei este una indirecta, fiind un antagonist (opozant) al dopaminei, neurotransmitator care inhibă printr-un mecanism reglator, eliberarea de prolactina. Domperidona blocheaza practic receptorii de dopamina de la nivelul pituitarei anterioare, ceea ce va duce  la eliberarea mai mare de prolactina, hormonul care sustine lactatia. Pe de alta parte, nivelurile de prolactina sunt oricum ridicate pe perioada lactatiei (chiar si scaderea lor naturala in timp, le plaseaza peste baseline, peste valorile pe care le-ar avea o femeie înainte de naștere). Iar un boost de prolactina nu e motivul pentru care producem automat, mai mult lapte. Tocmai asta e fascinant, daca prolactina are un efect esential in fazele initiale ale lactatiei, odata depasit nivelul de baza, o crestere a nivelului de prolactina nu e in sine responsabila de cresterea direct proprotionala a volumului de lapte produs de mama. Practic nu există corelație între nivelurile serice de prolactină și volumul de lapte produs. Unele teorii vorbesc chiar de rolul domperidonei in dezvoltarea de receptori de prolactina la nivelul sanului. Ceea ce ne readuce la punctul de plecare.

Dupa faza a doua a lactogenezei (populara „venire a laptelui”) reglarea productiei de lapte se produce in sani, pe principiul „cererii si al ofertei”. Ca productia de lapte sa fie una adecvata, laptele trebuie trebuie extras din sâni. Alăptările frecvente și eficiente (norma biologică de hrănire a puiului de om) asigură o creștere a ratei de sinteză a laptelui. Sânul trebuie stimulat print-un supt eficient al copilului  (sau printr-o strategie eficienta de pompat care sa reproduca frecventa cu care ar transfera lapte un sugar care se descurcă bine la sân). Ca atare, daca mama se confrunta la modul real, cu o lactatie scazuta , simpla administrare de substante galactogoge, fara o extragere adecvată și frecventă a laptelui din sâni, nu va avea efectul scontat. Administrarea de stimulente de lactație nu inlocuieste asadar, suptul eficient al copilului.

Daca productia de lapte a mamei este una adecvata, administrarea nejustificata de stimulente de lactatie poate genera, în unele cazuri o supraproductie.

Nu toate stimulentele de lactatie de pe piata sunt eficiente. In unele situatii (cum e cazul ceaiurilor sau chiar al unor produse marketate ca fiind galactogoge) concentrația e prea mica pentru a produce alt efect decât cel placebo.

In concluzie, daca simtiti ca va confruntati cu probleme in alaptare, va incurajez sa apelati la ajutor specializat, inainte de a va autoadministra substanțe pentru stimularea lactatiei. Protocolul Academy of Breastfeeding Medicine spune că înainte de folosirea stimulentelor de lactație, alăptarea ar trebuie evaluată cu atenție de către un expert în lactație, medicația neînlocuind evaluarea alăptării și modificarea factorilor care pot duce la îmbunătățiri în procesul alăptării.

Foto: Daniel Lobo, Flickr, CC-BY