Ipostaze ale alăptării în România

În urmă cu câteva săptămâni am avut ocazia să văd o colecție de ziare și reviste vechi. Mi-a atras atenția următorul anunț, dintr-o ediție a ziarului Universul, datând de la 1920.

E un anunț la rubrica de mică publicitate. „Copil lăptez la mine acasă, garantez o bună îngrijire”.Un anunț ca oricare altul, inserat într-o rubrică de mică publicitate, semn că alăptarea era un aspect normal al vieții cotidiene. La fel de banal ca vânzarea sau cumpărarea de bunuri, la fel de normal ca anunțurile de angajare, la fel de normal ca oferirea de diverse servicii.

Și mi-am adus aminte și de această imagine de la 1935, o țărancă din zona Someșului Rece, alăptându-și copilul. O imagine superbă, ce surprinde magistral esența maternității.

Și mai avem bancnota de 500 de lei ce a circulat în perioada 1924 – 1938. Cu mențiunea că și bancnota de 1000 de lei ce a circulat în anii 1936, 1938 și 1939 prezenta o femeie alăptând.

Toate sunt ipostaze ale unui act firesc – alăptarea, cu sânii la vedere.

Și revenind în contemporaneitate avem asta (fețele personajelor sunt blurate de mine)

Și asta:

E o adeverință medicală (față – verso), genul acela de formalitate pe care am solicitat-o pentru obținerea unui atestat din partea unei comisii. E eliberată de medicul de familie, care eliberează probabil mii de astfel de adeverințe. Ele ajung în școli, în dosare de angajare, pe mesele diverselor comisii. Ce modalitate bună de a-ți promova produsele, concurente ale alăptării, către toate categoriile sociale! Încălcând un Cod internațional ce reglementează marketingul substituenților de lapte matern.

Săptămânal mă plimb printr-o instituție unde teoretic mamele sunt „sprijinite” să alăpteze, însă nu am văzut niciodată vreo poză sau vreo reprezentare grafică a unei mame alăptând, sau imagini care să evidențieze diversele poziții de alăptare sau semnele unei atașări corecte la sân. În schimb, e plin de postere în care producătorii de lapte praf se folosesc de chipul unor modele zâmbitoare și de oportunitatea de a lăuda alăptarea, pentru a-și promova propriile produse.

Sunt frânturi aparent banale din viața noastră, dar care reflectă în mod evident felul în care a evoluat alăptarea și percepția publică asupra unui act biologic firesc. Stau și mă întreb cât de „indecent” ar fi dacă pe adeverința mea medicală, în loc de reclame la lapte praf, s-ar afla o imagine cu o mamă alăptând! Alăptarea nu e „mai bună decât…”, este norma biologică a speciei, este firescul.

Foto

1, 6, 7, 8 – arhivă personală

Țărancă alăptând

Bancnote