În 1989 Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF au elaborat Declaraţia comună privind „Protejarea,încurajarea şi susţinerea alăptării: rolul specific al serviciilor de maternitate”, document ce descria modul specific în care maternitățile pot promova alăptarea, recomandări reunite generic sub forma unui rezumat în „Cei Zece Pași pentru o alăptare încununată de succes” (Ten Steps for Successful Breastfeeding)

În 1991, OMS și UNICEF lansau în cadrul întâlnirii de la Ankara a Asociației Internaționale de Pediatrie, inițiativa globală de Spital Prieten al Copilului (Baby Friendly Hospital Initiative). Inițiativa venea ca o continuare a Declarației Innocenti (semnată în 1990 și care setase ținte operaționale pentru guvernele tuturor statelor, printre care și asigurarea că fiecare maternitate aplică în totalitate toți cei Zece Pași pentru o alăptare încununată de succes, elaborați în 1989).

Inițiativa Spital Prieten al Copilului și Cei Zece Pași pentru o alăptare de succes au fost concepute pentru a înlătura barierele legate de alăptare, care apar de regulă, la nivel internațional, în mediul spitalicesc. Scopul practic este de a oferi oricărui copil cel mai bun start în viață, prin  crearea unor medii sanitare care sprijină alăptarea ca fiind norma biologică a speciei. E lesne de înțeles de ce orice maternitate din România ar trebui să implementeze și să respecte Cei Zece Pași pentru o alăptare de succes. Așadar, pentru a fi desemnat Spital Prieten al Copilului, o maternitate trebuie:

1. Să aibă o politică scrisă privind alăptarea care să fie comunicată regulat întregului personal de îngrijire.

2. Să instruiască întregul personal de îngrijire în scopul aplicării acestei politici.

3. Să informeze toate gravidele despre avantajele alăptării şi aspectele practice ale alăptării.

4. Să ajute mamele să înceapă alăptarea în prima jumătate de oră după naştere sau imediat ce mama îşi revine după anestezie (pentru naşterile prin cezariană cu anestezie generală).

5. Să arate mamelor cum să alăpteze şi cum să menţină secreţia lactată chiar atunci când sunt despărţite de copiii lor.

6. Să nu ofere nou-născuţilor alimente sau lichide, altele decât laptele matern, cu excepţia cazurilor cu indicaţie medicală.

7. Să practice rooming-in-ul, care permite mamei şi copilului să rămână împreună 24 ore pe zi.

8. Să încurajeze alăptarea la cererea copilului.

9. Să nu ofere suzete sau tetine (biberon) copiilor care sug la sân.

10. Să încurajeze constituirea grupurilor de sprijin pentru mame şi să orienteze mamele către aceste grupuri de sprijin la externarea din maternitate.

Actualizarea în 2009 a Celor Zece Pași pentru o alăptare de succes au dus la interpretarea mai în detaliu a unor puncte, cel mai vizat fiind punctul 4. În baza cercetărilor din ultimii ani, punctul 4 aduce în prim plan ideea ca bebelușii să fie plasați piele-pe-piele, în contact cu mama imediat după naștere și să rămână acolo fără întreruperi până când bebelușul își găsește calea spre sân și finalizează prima alăptare. Este de așteptat ca un astfel de proces să dureze o oră sau mai mult. Totodată, actualizarea a inclus și încurajarea cadrelor medicale de a reexamina practicile din timpul travaliului și al nașterii ce pot afecta inițierea alăptării.

Inițiativa Spital Prieten al Copilului a avut o scurtă perioadă de glorie la un moment dat și în România.
Persoane dedicate și implicate total în oferirea unui start adecvat în viață fiecărui copil au sprijinit prin intermediul unui program derulat de UNICEF, posibilitatea ca maternitățile să se acrediteze ca Spital Prieten al Copilului.
România a avut în 1990 un număr de maternități care respectau principiile Celor Zece Pași pentru o alăptare de succes, dar ca urmare a faptului că nu au reușit să mențină standardul cerut, la nivelul anului 2008 în România nu mai exista niciun spital în care să se respecte integral Cei Zece Pași pentru o alăptare de succes și să fie acreditat ca Spital Prieten al Copilului. Ca urmare, programul de Spital Prieten al Copilului a fost revigorat în 2008 de către UNICEF România, în parteneriat cu Ministerul Sănătății, aproximativ 30 de maternități publice fiind începând cu acea dată sprijinite să adere la standardele de Spital Prieten al Copilului.

În momentul de față, conform informațiilor pe care le am, programul în sine nu mai funcționează în România, din lipsă de fonduri.

La sfârșitul anului 2011, conform datelor UNICEF, 31 de maternități acoperind 40% din totalul nașterilor din România, primiseră certificarea Spital Prieten al Copilului. Celor 29 de maternități publice certificate ca urmare a revigorării programului, le-a expirat certificarea în perioada 2011 – 2013, conform informațiilor de pe site-ul UNICEF. O singură maternitate, și aceea privată mai apare ca având o certificare activă, ce ar urma să expire la finalul lui 2015. Statusul acreditărilor îl puteți găsi aici

De-a lungul timpului am mai auzit de unități sanitare private care se lăudau cu dorința de implementare și acreditare ca Spital Prieten al Copilului însă nu știu care e situația nici în cazul lor (știu sigur că o rețea de maternități nici nu a vrut să audă de posibilitatea de acreditare ca Spital Prieten al Copilului, atunci când programul încă era funcțional). De regulă poate fi un foarte bun instrument de marketing pentru atragerea mamelor care vor să alăpteze, să stea în sistem rooming in și să aibă parte de „ora magică”. În realitate numărul mamelor care au parte de contact skin to skin și ora magică chiar și în instituțiile private care se marketează ca oferind acest lucru, este de multe ori limitat doar la contextul nașterilor vaginale, fără anestezie epidurală. Pentru cezariene nu este încă o normă nici măcar în maternitățile private care se laudă cu oferirea „orei magice”, ca nou născutul stabil să fie plasat în contact piele pe piele cu mama sa, imediat după naștere.

Aș vrea să știu, ce povești de succes sau nu, aveți cu (fostele) Spitale Prieten al Copilului în România? S-a făcut de rutină skin to skin și oră magică chiar și în cazul cezarienelor? Au existat situații când s-a dat lapte praf chiar fără indicație medicală? S-au evitat întotdeauna tetinele false atunci când s-a impus suplimentarea?

Referințe

UNICEF – The Baby Friendly Hospital Initiative
UNICEF – Inițiativa Spital Prieten al Copilului
UNICEF – Baby Hospital Initiative in Romania

Foto – O mamă adolescentă își alăptează copilul nou născut, într-o maternitate cu acreditare de Spital Prieten al Copilului, din România, pe vremea când programul era în perioada lui de glorie și în România. Sursă foto UNICEF