Cum trebuie să fie sprijinită alăptarea încă din maternitate? Cum poate fi sprijinită alăptarea încă din primele clipe de viață? Cum pot fi ajutate mamele să își atingă obiectivele proprii în alăptare? Cum arată maternitatea în care este sprijinită alăptarea?

Răspunsurile le găsiți mai jos, într-un ghid dat publicității în 2017, editat de Organizația Mondială a Sănătății, Ghidul privind protejarea, promovarea și sprijinul alăptării în unitățile ce oferă servicii de maternitate și de îngrijire a nou născuților. Documentul vine să înlocuiască, The 10 Steps – Cei Zece Pași pentru o alăptare de succes (document elaborat pentru prima dată în 1989 și reeditat, document ce a stat la baza inițiativei de Spital Prieten al Copilului / Baby Friendly Hospital Initiative).

Ghidul este un document oficial ce oferă recomandări globale, bazate pe dovezi științifice asupra protejării, promovării și sprijinului în alăptare în unitățile ce oferă servicii de maternitate și de îngrijire a nou născuților.

Metodologia de elaborare este una riguroasă din punct de vedere științific. Recomandările din Ghid au la bază peste 20 de recenzii sistematice (nivelul cel mai înalt de dovadă științifică) dar și date calitative.

Așadar, ce ar trebui să se întâmple în maternitate, pentru a avea un start corect în alăptare?

Sprijin imediat pentru inițierea alăptării

1. Contactul timpuriu și neîntrerupt piele-pe-piele între mamă și nou născut trebuie faclitat și încurajat cât mai devreme după naștere

2. Toate mamele trebuie să fie sprijinite în inițierea alăptării cât mai devreme posibil după naștere, în prima oră după naștere.

3. Mamele trebuie să primească sprijin practic pentru a putea iniția alăptarea și pentru a putea gestiona dificultățile comune din alăptare

4. Mamele trebuie să fie învățate cum să exprime lapte manual, ca modalitate de a menține producția de lapte în eventualitatea în care sunt separate temporar de bebeluși.

5. Instituțiile care oferă servicii de maternitate și îngrijire a nou născuților trebuie să ofere mamelor și bebelușilor lor, posibilitatea să rămână împreună și să practice rooming in-ul, pe timp de zi și pe timp de noapte. Aceste aspecte pot să nu se aplice în circumstanțe în care bebelușii trebuie să fie mutați pentru îngrijire medicală de specialitate.

6. Mamele trebuie să fie sprijinite să practice hrănirea responsivă.

Practici de hrănire și nevoi suplimentare ale bebelușilor

7. Mamele trebuie descurajate să ofere alte aliemnte sau alte lichide în afară de laptele matern, excepție făcând situațiile în care acest lucru este indicat din punct de vedere medical.

8. Mamele trebuie să fie sprijinite să recunoască semnalele date de bebeluși pentru hrănire, nevoia de apropiere și confort. Mamele trebuie să fie sprijinite să răspundă acestor semnale, cu o varietate de opțiuni.

9. Pentru bebelușii născuți prematur care nu sunt capabili să fie alăptați direct, suptul non-nutritiv și stimualrea orală pot fi benefice până la stabilizarea alăptării.

10. Dacă laptele matern muls sau alte tipuri de suplimente sunt indicate din punct de vedere medical pentru nou născutul la termen, metode de hrănire precum: cănițele, lingurițele, biberoanele pot fi folosite pe durata spitalizării.

11. Dacă laptele matern muls sau alte tipuri de suplimente sunt indicate din punct de vedere medical nou născutului prematur, metodele de hrănire ce vizează cănițele sau lingurile sunt preferabile biberoanelor cu tetină.

Crearea unui mediu care să favorizeze alăptarea

12. Instituțiile ce oferă servicii de maternitate și de îngrijire a nou născuților trebuie să aibă o politică scrisă privind alăptarea, politică ce e comunicată de rutină personalului dar și părinților

13. Personalul medical ce asigură servicii de hrănire a nou născuților (inclusiv sprijin în alăptare) trebuie să aibă suficient de multe cunoștințe, abilităși și competențe pentru a sprijini femeile să alăpteze.

14. În instituțiile în care se oferă și îngriire prenatală, femeile gravide și familiile acestora trebuie consiliate în privința beneficiilor și managementului alăptării.

15. Ca parte a protejării, promovării și sprijinului în alăptare, externarea trebuie planificată și coordonată în așa fel încât părinții și bebelușii să abă acces la sprijin continuu și să poată primi îngrijire adcevată.

Biberoanele considerate metode acceptabile de suplimentare?

Noul Ghid al OMS aduce o serie de modificări față de Cei 10 Pași pentru o alăptare de succes. Poate cea mai marcantă schimbare, una la 180 de grade dacă ar fi să ne raportăm la documentul anterior este recomandarea făcută în privința metodelor de suplimentare, atunci când suplimentarea este indicată din punct de vedere medical.

În documentul anterior, pasul 9 specifica că într-un Spital Prieten al Copilului ar trebui „să nu se ofere suzete sau tetine (biberon) copiilor care sug la sân.”

Pe de altă parte, în noul Ghid, biberoanele sunt considerate metode acceptate (chiar dacă nu de primă intenție) pentru suplimentare.

Comitetul care a elaborat Ghidul recunoaște exitența „unui risc minor” de interferență a tetinelor cu alăptarea însă a ținut cont și de preferința din ce în ce mai multor mame de a utiliza biberoanele ca metodă de a oferi laptele matern atunci când bebelușul nu este la sân și de a utliza aceste tetine chiar și în situațiile în care ar fi descurajate să o facă.

„Evitarea suzetelor și a biberoanelor pe durata spitalizării în maternități și în centrele ce asigură îngrijirea nou născuților (în primele 5 zile de viață) nu aduce o dieferență sau aduce o diferență mică asupra ratelor alăptării la externare în rândul nou născuților la termen sau asupra oricărei forme de alăptare cât și a alăptării exclusive la 3 sau 6 luni. […] Atunci când suplimentarea este indicată din punct de vedere medical sau atunci când alăptarea directă nu este fezabilă, evitarea utilizării biberoanelor și a altor tetine în cazul prematurilor crește șansele de alăptare până la 6 luni după externare. Multe mame valorizează suzetele și un număr considerabil dintre acestea introduc suzeta chiar și atunci când sunt descurajate să o facă. Multe valorizează de asemenea utilizarea biberoanelor pentru a oferi lapte matern atunci când copilul nu e la sân. Mamele pot fi sprijinite să ia decizii informate privind utilizarea suzetelor și a biberoanelor pe durata șederii în maternitate, asigurându-ne că sunt conștiente de riscul minor al acestora de a interfera cu alăptarea pe parcursul acelei perioade” (OMS, p.36)

Mesajul meu vis a vis de suplimentarea cu biberonul: deși în practica noastră de consultanți în alăptare am întâlnit mame care au reușit să facă tranziția sân biberon fără probleme (în condițiile folosirii ocazionale a biberonului), întâlnim foarte multe mame pentru care utilizarea tetinelor artificiale (chiar si ocazionala) îngreunează atingerea obiectivului de alăptare exclusivă. Mesajul de luat acasă este că mamele ai căror bebeluși necesită din punct de vedere medical suplimentare, au la dispoziție o multitudine de variante alternative biberonului, inclusiv varianta suplimentării la sân!

Referințe:

Guideline: Protecting, promoting and supporting breastfeeding in facilities providing maternity and newborn services, World Health Organisation, 2017

Foto: Natalia Wilson, Flickr