De fiecare dată când postez câte o poză artistică cu mame alăptând, dar de fiecare dată, vor exista voci ce vor blama intenția din spatele imaginii. De cele mai multe ori la modul agresiv. Bărbați sau femei deopotrivă vor sări să spună că așa ceva este nemaivăzut, că este indecent și că sfidează bunele moravuri, că nu e normal ca un act „atât de intim” să fie afișat în mod public, că (și ăsta e argumentul care apare în orice dispută de acest gen) dacă o mai ținem așa cu promovarea alăptării „în curând o să ajungem să punem poze cu noi în timp ce urinăm, sau defecăm sau facem sex”

Să mai spun că alăptarea este un act natural și firesc și că nu are nimic de-a face cu urinarea, defecarea sau sexul în public? Ar fi a mia oară? Să explic de ce avem nevoie de alăptare în public? Am mai explicat aici pe larg (cu argumente pentru toată lumea. M-am folosit inclusiv de teoria învățării sociale a lui Alfred Bandura).

De data aceasta încerc o altă abordare. Așadar, de fiecare dată când cineva vă spune că e indecent să alăptați în public, faceți-le un tur cultural. Un mic recurs la istoria artei, arătându-le imaginile de mai jos. Și poate că dacă vor afla că Maica Domnului apare în icoane (ortodoxe și catolice) alăptând, că până și Ludovic al XIV-lea, Regele Soare apare pictat în timp ce era alăptat la vârsta de 4 luni, că artiști ca da Vinci, Rubens sau Picasso au dedicat în operele lor un loc alăptării – poate că nu se vor mai rușina de alăptarea în public. Ci vor înțelege cum pentru generațiile anterioare nouă, alăptarea era un act normal și firesc fără nimic de-a face cu indecența.

Maica Domnului – Icoana „Galaktotrofusa” este o reprezentare a Maicii Domnului alăptându-l pe Pruncul Iisus. Orginile acestui gen de reprezentare merg în timpuri străvechi, reprezentări iconografice de acest gen fiind descoperite în catacombele romane. Dar și la creștinii copți din Egipt, încă din secolul al V lea, probabil modalitatea aceasta de reprezentare fiind influențată de cultul lui Isis. Sânul Maicii Domnului nu este unul carnal, ci are un rol simbolistic, relevând natura lumească a lui Iisus Hristos, conform interpretări dogmatice dată de crestinortodox.ro.  O icoană ce o reprezintă pe Maica Domnului alăptând se regăsește și la Muntele Athos. Foto

Madona Litta – Pictură a lui Leonardo da Vinci datând de la aproximativ 1490, având carateristicile școlii Florentine de pictură. Pictură expusă în prezent la Muzeul Hermitage din Sankt Petersburg. Numele picturii vine de la ultimul ei deținător (din posesia căruia a și intrat în panoplia Muzeului Hermitage), contele Antonio Litta. De fapt pictura o reprezintă pe Fecioara Maria alăptând pruncul Iisus, imagine simbol ce se va regăsi ca atare în multe picturi ale Renașterii. Iată cum descriu reprezentanții Muezeului Hermitage, pictura: “Frumoasa femeie hrănindu-și pruncul pare să fie epitomul maternității și al dragostei materne, precepută ca probabil cea mai mare valoare umană”. Foto

Madona alăptând – O pictură renascentistă (c. 1520) aparținând lui Bernardino Luini. Pictura se află în proprietatea pinacotecii Ambrosiana din Milano, fiind expusă o perioadă și la Galeria Națională de Artă din Washington, SUA. Foto

Caritate romană – Imaginea lui Pero, fiica lui Cimon, alăptându-și tatăl este o imagine reprodusă în numeroase reprezentări picturale și sculpturale. La origini, povestea a fost transpusă într-o frescă din Pompei. Povestea lui Pero și a lui Cimon a fost descrisă în Factorum ac dictorum memorablium de către istoricul Valerius Maximus. Povestea se petrece în Roma antică, Cimon fiind condamnat la moarte prin înfometare. Fiica sa, Pero îl alăptează pe ascuns pentru a-l ajuta să supraviețuiască. Este descoperită însă de un paznic, iar gestul său îi impresionează pe judecători, care decid să îl elibereze pe Cimon. Peter Paul Rubens și Caravaggio sunt printre cei care au reprodus imaginea în picturile lor. În imagini, o pictură a lui Jean Baptiste Greuze, datând de la aproximativ 1767 Foto

Originile Căii Lactee – Pictură a artistului flamand Peter Paul Rubens, datând de la c.1637, ulei pe pânză. Pictura o înfățișează pe Hera cu laptele țâșnind din sâni (apropos de reflex exagerat de ejecție a laptelui), în timp ce îl scoate probabil de la sân pe Hercule.  Pictura este o reprezentare grafică a mitului întemeietor al Căii Lactee, așa cum este el redat în mitologia greaca. Pictura a fost realizată la solictarea regelui Felipe al IV-lea al Spaniei, pentru decorarea uneia din reședințele acestuia, Torre de la Parada. În prezent, pictura se află la muzeul din Madrid. Foto

Ludovic XIV și prima sa doică, Madame Lounget de la Girauderie –
O pictură reprezentativă pentru școala franceză, realizată de Charles Beauburn în 1638. Pictura îl înfățișează pe Ludovic al XIV-lea, supranumit și Regele Soare, la vârsta de 4 luni, alăptat fiinhd de prima sa doică. În epoca respectivă cutuma în familiile regale era ca mama naturală a copilului să nu alăpteze deoarece alăptarea ar fi suprimat temporar fertilitatea acesteia, rolul femeii fiind să nască cât mai mulți urmași de viță nobilă. Hrănirea pruncilor era încredințată în aceste condiții unor doici, în cazul famiilor regale acestea proveneau de regulă din rândul nobilimii.

La Paix – Ansamblul pictural ce se întinde pe o suprafață de 125 de metri pătrați și realizat de Pablo Picasso în 1952 este găzduit într-o capelă din Vallauris. Unul din detaliile picturii reprezintă o imagine cu alăptarea. Și încă în ce poziție. Una din acele poziții de alăptare la care recurg deseori (și pe care o recomand) atunci când am un canal blocat în cadranul superior al sânului.

Doica mea și eu – O pictură fascinantă ca intensitate și simbolistică, realizată de Frida Kahlo în 1937.
Tabloul o redă pe artistă sugând de la sânul doicii sale, o amerindiancă. Nu mă pot abține să nu remarc atenția pentru detaliile anatomice ale sânului, structura sa interioară cu lobi, lobuli și alveole fiind redată fidel de artistă, la fel ca reflexul de ejecție a laptelui în sânul contralateral. Frida nu a putut fi alăptată de mama sa, deoarece aceasta o alăpta pe sora sa, mai mică cu doar 11 luni, ca atare familia a angajat o doică, pe care la un moment dat a concediat-o din cauza consumului de alcool.

E interesant de remarcat cât de distantă este poziția de alăptare, probabil o reflectare a separării Fridei de mama sa dar și a distanței afective dintre Frida și doică.  E interesant și felul în care Frida Kahlo transformă alăptarea într-un eveniment cosmic. De altfel, pictura este unul din cele mai reprezentative tablouri ale artistei, făcând parte dintr-o serie de tablouri ce documentează evenimentele majore din viața sa. Frida Kahlo spunea despre acest tablou „Mă aflu în brațele doicii mele, având chipul unei femei adulte și trupul unei fetițe, în timp ce laptele curge din sânii ei ca din ceruri” Foto