Articol scris de
Consultant in alaptare IBCLC, psiholog


Cum îi învățăm pe copii să împartă? Îi învățăm să împartă sau mai degrabă îi învățăm să aibă grijă de „interesele lor”?  Sunt probabil dilemele parenting-ului unor anumite vârste. Și pot stârni conversații aprinse în grupurile de mame sau chiar la locurile de joacă.

Andreea Ola, psiholog și consultant în alăptare IBCLC explică cum e cu împărțitul și dezvoltarea generozității la copiii mici și strategiile pentru a-i face pe cei mici să împartă.

Materialul prezintă și informații inedite despre etapele dezvoltării generozității și dezvoltarea jocului la copiii mici (principalul  cadru în care copiii încep să împartă).

Ce înseamnă să fii generos?

Simplist spus, generozitatea înseamnă a oferi celorlalți lucruri bune, în mod gratuit și aparent dezinteresat.

Generozitatea este atunci când împărțim, când dăm o mână de ajutor, când o facem în beneficiul altora, fără să ne gândim în primul rând la noi.

Sub această generoasă umbrelă încap atitudini și comportamente umane ce au în centru orientarea față de ceilalți.

Generozitatea este componentă a personalității noastre ce cuprinde atât o componentă atitudinală (adică un mod de a gândi sau simți despre ceva), cât și una comportamentală (ex: comportamente generoase)

Literatura de specialitate folosește drept termeni pentu generozitate: altruismul sau comportamentul prosocial

Generozitatea și capacitatea de a împărți nu e specific umană, fiind întâlnită și la alte specii de animale.

Cum apare generozitatea?

Studii de dată recentă arată că ne naștem cu tendința spre generozitate.

Creierul nostru este programat spre generozitate, întrucât comportamentul prosocial s-a dovedit a fi adaptativ de-a lungul evoluției speciei noastre.

Fiind generoși și ajutându-ne unii pe alții, ne-am crescut șansele de a ne găsi parteneri, de a ne salva ADN-ul, de a supraviețui de-a lungul istoriei umanității.

Ceea ce explică de ce a dărui ne face fericiți și activează aceleași circuite de recompensă din creier ca alte activități necesare supraviețuirii (mâncat, reproducere, comportament parental etc).

Circuitele cerebrale activate de dăruire și generozitate sunt complexe.

Inclusiv oxitocina (unul din hormonii alăptării) fiind implicată în generozitate și tendința de a dărui.

Ce ne face să fim mai generoși sau mai puțin generoși?

Comportamentul generos are o bază genetică (fiind implicate spre exemplu variații ale receptorilor de oxitocină din creier), însă factorii de mediu și ei un rol important.

Doar că lucrurile nu sunt atât de simple, când vine vorba de copii.

Se nasc copiii cu capacitatea de a împărți?

Fiind și un comportament social complex, generozitatea presupune o parte de învățare, dar și o serie de elemente de dezvoltare pe care copilul trebuie să le atingă.

Așa se face că generozitatea este un concept înțeles de adulți, dar abstract pentru copiii mici.

Spre exemplu, pentru copiii până la vârsta de 3-4 ani ideea de a împărți pare să nu aibă sensul pe care îl are pentru noi, adulții.

Acest lucru ține de o serie de repere de dezvoltare în plan mental, dar și al interacțiunii sociale.

Pentru a-și împărți cu asumare jucăriile

Cum îi învățăm pe copii să împartă?
Deși creierul nostru e programat pentru comportamente prosociale, cum e și cel al generozității, e nevoie de timp pentru ca un copil să învețe să împartă și să dăruiască. 📷 Ana Tablas

Nu împarte jucăriile (0-2 ani). E ceva în neregulă?

Bebelușii se nasc cu nevoia de a interacționa, preferința fiind spre chipul uman dintre toate.

Dovedim orientarea spre comportamente prosociale, de interacțiune socială încă din primele luni de viață.

Bebelușul zâmbește mamei și altor adulți, e atras de privirea sa, explorează corpul mamei.

Evoluționist vorbind, acest lucru asigură supraviețuirea, prin angajarea și menținerea adultului în relația de îngrijire a copilului.

Totuși, bebelușii au o viziune egocentrică asupra lumii, iar acest termen nu e folosit în sens peiorativ.

Viziunea lor despre lume reflectă ceea ce simt, văd și trăiesc ei înșiși.

În perioada de bebelușie mică copiii nu sunt încă capabili să vadă lumea „prin ochii celorlalți”.

Nici jocul nu este realizat în colaborare cu ceilalți copii, în majoritatea situațiilor.

Într-un grup de copii de diverse vârste, copiii de până la doi ani se implică preponderent în joc solitar.

Poate prefera interacțiunea prin joc cu mama, un important reper de dezvoltare fiind „atenția împărtășită”.

Începând cu 2 ani copilul poate deveni observator al jocului altor copii sau se poate juca în paralel cu alți copii.

Colaborarea propriu-zisă (cu roluri bine definite) în timpul jocului cu alți copii apare mai târziu, la fel ca și capacitatea de a împărți în mod voluntar și asumat, jucăriile.

Ce înseamnă acest lucru? Că e firesc pentru un copilaș de vârstă mică să nu manifeste tendința spre a-și împărți jucăriile.

Semne incipiente de generozitate (0-2 ani)

Există totuși comportamente prosociale ce pot fi interpretate drept tendințe înnăscute spre generozitate.

Iată ce au evidențiat studiile:

  • Copiii de 14 luni sunt capabili să ajute cu sarcini precum înmânarea unui obiect către o persoană ce nu ajunge la el;
  • Copiii între 21 și 31 de luni pot ridica un obiect scăpat accidental, chiar dacă pierderea obiectului nu e sesizată de posesorul său;
  • Copiii de 24 de luni sunt capabili să ajute un adult pe care nu îl cunosc, independent de prezența sau încurajarea părinților.

Sunt părinte de copil 0-2 ani. Cum îl fac să împartă?

Deși copiii afișează de la vârste mici orientare prosocială, poate fi nerealist să te aștepți ca un copil de până la 2 ani să își împartă în mod voluntar și asumat jucăriile.

E recomandat însă să îi oferi copilului atenția necesară și să răspunzi nevoilor sale.

Acesta reprezintă punctul de pornire spre dezvoltarea unei orientări sănătoase asupra lumii.

Copilul învață astfel să privească lumea cu încredere, iar interacțiunea de tip „chemare (a copilului) – răspuns (al părintelui)” e baza dezvoltării arhitecturii creierului.

Sugestii practice:

  • Folosește activitățile uzuale (ex mâncatul) pentru a împărți cu copilul
  • Joacă jocuri de genul „rândul meu, rândul tău” (ex: construiți împreună un turn)
  • Oferă copilului oportunități de joc lângă alți copii, ca primi pași în interacțiunea socială cu cei din afara familiei
  • Oferă copilului cât mai multe ocazii de a te vedea dăruind, ajutând, împărțind.
  • Studiile arată că încă de la vârsta de 18 luni, comportamentul prosocial al copiilor poate fi influențat de cel al adultului sau de imagini pe care copilul le vede

Dacă alți copii îi iau jucăriile sau el dorește jucăriile altor copii poți modela verbal comportamentul dorit, însă fii pregătit pentru conectare emoțională prin contact corporal, limbaj nonverbal (gesturi, mimică, ton al vocii) mai degrabă decât doar prin cuvinte.

„Uite, pare că și alt copil vrea să se joace cu lopățica ta. Ce zici? Ai vrea să i-o dăm?”

„Trebuie să fie tare greu. Înțeleg că vrei să te joci tot cu jucăria aceea, dar acum nu se poate”

Nu te aștepta ca doar prin cuvinte să poți ajuta copilul să se regleze emoțional în caz de tantrumuri. 

Evită să atribui etichete comportamentelor:

„ce copil rău ești că nu vrei să împarți”

„ce copil inteligent! De mic știe să își vadă interesul”

„ce copil zgârcit! nu vrea să împartă”

Nevoia copilului de a simți părintele aproape în cazul emoțiilor intense trăite, e esențială. Fii aproape de copil, conectează-te cu el pentru a-l liniști. Numește emoția pe care o simte, arată că înțelegi folosind tonul vocii, gesturile, mimica și cuvinte simple. Liniștește, direcționează atenția spre altă activitate sau limitează interacțiunea, în funcție de situație.

 

Generozitatea la copiii mai mari de 3 ani

Copiii mai mari de 3 ani încep să vadă lumea mult mai bine și prin „ochelarii” celorlalți.

În jurul vârstei de 3-4 ani copilul începe să înțeleagă conceptul de „corectitudine”

În jurul vârstei de 4-5 ani, copiii încep să se gândească și la sentimentele și gândurile celorlalți.

Încep să înțeleagă că ceilalți pot să dorească lucruri diferite de dorințele lor.

Între 3 și 5 ani apare jocul cu adevărat în colaborare.

Copilul de +4 ani își împarte jucăriile cu ceilalți, de dragul jocului.

Înțelege mai bine ideea de proprietate și de reguli ale jocului.

Copiii de 3 ani au tendința să împartă cu camarazii recompensa obținută în urma unui joc în colaborare, chiar dacă ar putea să o păstreze pe toată pentru ei.

Apare și ideea de reciprocitate în joc.

Copiii de 5 ani, spre exemplu, au tendința să împartă mai multe jucării cu acei copii care au tendința să le întoarcă gestul.

Acest comportament nu e vizibil la vârsta de 3 ani.

Cum îl fac să împartă la vârste mai mari de 3 ani?

  • Stimulează colaborarea și dezvoltarea empatiei prin jocuri de rol și validare emoțională
  • Fii modelul lor (dăruiește cadouri altora, cumpărați împreună cadoul pentru ziua prietenilor, implică-te în acțiuni caritabile, discută despre acte de caritate)
  • Implică copilul drept „ajutor” în activitățile generoase pe care le întreprinzi.
  • Studiile ne arată că cei mici manifestă o mai mare tendință spre generozitate atunci când e implicată identitatea lor („ești ajutorul meu”), decât atunci când li se prezintă ideea de „a ajuta”
  • Deși pare tentant să recompensezi (material sau verbal) comportamentul generos al copilului, evită să o faci
  • Mai multe studii au arătat că recompensele nu au efect, ba chiar în unele situații pot submina tendința intrinsecă a copilului de a acționa generos

 

 


Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Cu siguranță îți va mulțumi!
Despre Andreea Ola
Sunt consultant în alăptare IBCLC și psiholog. Scriu cu seriozitate despre alăptare, diversificare, somnul bebelușilor și psihologia lor. Abordez cu umor, episoade din viața mea de mamă. Poți afla mai multe despre pregătirea mea profesională in acesta pagina.
Proiectul "În brațe la mami" a pornit din dorința de a ajuta părinții din România să poată lua decizii informate despre alăptare și creșterea bebelușilor. Dacă simți că ai nevoie de un specialist alături de care să înfrunți fricile și care să te ajute să îți descoperi puterile, contactează-mă si stabileste o consiliere online.

Cursuri online pentru parinti si viitori parinti

Fiecare curs cuprinde un set de video-uri ușor de văzut, texte și materiale utile. Îmi poți adresa întrebări direct din curs.Accesul la curs este simplu. Plata o poți face online, cu cardul, la fel ca într-un magazin online. Odată achitat cursul ai acces imediat la video-urile și materialele din cadrul lui, timp de 7 zile.   
 Te-ai regăsit în povestea din articol? Ai o întrebare? Sau pur și simplu vrei să încurajezi o altă mamă? O poți face comentând la această postare. Intervenția ta este binevenită! Confidențialitatea ta va fi respectată!
guest
Numele tau
Adresa ta de email
Adresa site-ului tau
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Descoperă cursurile “Școala de părințeală”