Articol scris de
Consultant in alaptare IBCLC, psiholog


Știrile spun că un bebeluș de numai 6 luni a murit, iar anchetatorii (ce nu au finalizat încă ancheta) avansează ca și cauză Sindromul copilului zgâlțâit (SCZ). Numai în Statele Unite ale Americii, se estimează că anual 600-1400 de copii sunt victime ale sindromului copilului zgâlțâit.

Despre ce este și cum apare acest sindrom (clasificat nu doar ca formă de abuz, ci și ca problemă de sănătate publică) explic în materialul de mai jos. Totodată, răspund și întrebării de pe buzele multor părinți: „pot să îi provoc copilului meu așa ceva, dacă îl legăn pentru a-l adormi?”

Pentru că am sesizat deja apariția în online a întrebărilor de genul „pot să îi provoc copilului meu așa ceva, dacă îl legăn pentru a-l adormi?”, cred că este foarte important să analizăm cu atenție ceea ce ne spune literatura de specialitate despre sindromul copilului zgâlțâit și contextul în care apare.

Sindromul copilului zgâlțâit este o formă de abuz

În primul rând, trebuie spus din capul locului că despre SCZ se discută în contextul unui abuz. Alternativ, acest sindrom este denumit și “abusive head trauma” (traumatism cranian în contextul / ca urmare a abuzului)

Sindromul apare atunci când părintele sau alt îngrijitor zdruncină (zguduie) copilul. De regulă acest lucru se întâmplă ca urmare a frustrării sau a furiei părintelui, adesea deoarece bebelușul nu se oprește din plâns.

Acest sindrom nu apare ca urmare a simplei legănări a copilului (fie ea în brațe, în balansoar, pe genunchi, în căruț, în joacă). Ci ca urmare a unei zdruncinări viguroase a copilului, ce poate produce leziuni cerebrale și chiar moarte.

Întrucât bebelușii nu au un bun control muscular la nivelul musculaturii gâtului, zdruncinarea unui bebeluș imprimă o mișcare violentă a capului acestuia, ceea ce poate duce la afectare gravă a copilului prin lezarea creierului ce se lovește de cutia craniană (hemoragii cerebrale, hemoragii la nivelul retinei, edem cerebral etc).

Academia Americană de Pediatrie consideră că sindromul copilului zgâlțâit  apare ca “rezultat al unei accelerații craniene rotaționale, induse de zdruncinare violentă / impact violent, mișcare ce ar fi ușor recunoscută de alții drept periculoasă”. (6)

Asociația Americană a Neurochirurgilor clasifică acest sindrom drept o formă gravă de abuz asupra unui copil, ce apare de regulă atunci când părintele sau alt îngrijitor zdruncină (zguduie) copilul, ca urmare a frustrării sau furiei, adesea deoarece bebelușul nu se oprește din plâns. (1)

CDC descrie sindromul copilului zgâlțâit drept „rezultat al zdruncinării violente ce duce la leziuni cerebrale, ceea ce e similar unui adult ce este supus unor impacturi din accidente de mașină repetate. Este un abuz asupra copilului, nu este joacă. Deși legănarea unui bebeluș pe genunchi sau aruncarea lui în aer pot fi foarte riscante, leziunile care apar în urma sindromului copilului zgâlțâit nu sunt cauzate de genul acesta de activități”. (3)

 

 

Cum se produce sindromul copilului zgâlțâit?

În videoul de mai jos, s-a utilizat un simulator special pentru a arăta părinților ce se întâmplă în cadrul SCZ.

Puteți vedea de cât de puțin e nevoie pentru a provoca leziuni cerebrale permanente unui bebeluș.

Sindromul copilului zgâlțâit poate duce la deces

Aproape toți copiii victime ale SCZ vor suferi o afectare permanentă a stării lor de sănătate.

Un copil afectat de SCZ poate să rămână cu sechele permanente, cu dizabilitate pe viață:

  • retard
  • tulburări de învățare și de comportament
  • orbire
  • crize convulsive
  • paralizie

În multe cazuri (aproximativ 30% până la vârsta de 12 luni) se ajunge la deces.

Există și situații în care sindromul este subdiagnosticat, întrucât copilul nu prezintă semne evidente de abuz sau de afectare cerebrală.

Sindromul copilului zgâlțâit
CT ce arată sângerare întracraniană și fractură de craniu, ca urmare a sindromului copilului zgâlțâit. Foto: James Heilamn

Care sunt simptomele sindromului copilului zgâlțâit?

Semenele pe care le prezintă un copil ce suferă de acest sindrom sunt nespecifice.

Ele pot fi întâlnite și în cazul altor probleme de sănătate ce afectează copiii:

  • stare de conștiență afectată
  • probleme de hrănire (de supt , de înghițit)
  • vărsături
  • somnolență
  • insomnie
  • iritabilitate, plâns necontrolat
  • letargie
  • probleme respiratorii

Cine poate fi afectat de sindromul copilului zgâlțâit?

Leziuni datorate sindromul copilului zgâlțâit au fost raportate și la copii trecuți de vârsta de bebelușie (până la vârsta de 5 ani).

Însă majoritatea victimelor sunt copiii sub 12 luni, cu un vârf de incidență între 2 și 4 luni, perioadă ce se asociază și cu durate mai mari sau intensitate mai mare a plânsului. (3)

Majoritatea victimelor sindromului copilului zgâlțâit au sub 12 luni. Foto: Peter Oslanec

În ce context apare sindromul copilului zgâlțâit?

Se pare că triggerul cel mai comun este tocmai plânsul copilului.

Un părinte lipsit de experiență, un părinte stresat, deprimat, afectat de probleme financiare, victimă a abuzului poate ajunge în situația în care își pierde controlul și zdruncină copilul în încercarea de a-l liniști.

Sindromul copilului zgâlțâit apare de regulă într-un context de frustrare, de mânie a părintelui, incapabil să liniștească copilul.

Deși în majoritatea cazurilor există și alte abuzuri anterioare asupra copilului, un număr mare din părinții ce cauzează SCZ nu au intenționat să provoace vreun rău copilului.

Cum putem evita să devenim agresorii propriilor copii?

În primul rând e foarte important să înțelegem că plânsul este un comportament normal al bebelușilor.

Și că nu întotdeauna vom reuși să calmăm plânsul unui bebeluș. Iar asta nu are de a face cu abilitățile noastre de părinți.

În cazul în care nu reușim să liniștim copilul, e important să conștientizăm că trebuie să ne controlăm starea emoțională. Și că nu este în regulă să zgâlțâim, zdruncinăm, lovim, aruncăm copilul.

Plânsul este parte a comportamentului normal la bebeluși.

Ce putem încerca pentru a calma bebelușii care plâng?

Într-un articol pe tema sindromului copilului zgâlțâit, Academia Americană de Pediatrie recomandă următoarele modalități de liniștire a unui bebeluș care plânge:

  • hrănirea bebelușului și încercarea de a-i scoate gazele
  • verificarea scutecului și schimbarea lui
  • plasarea bebelușului în contact piele pe piele cu corpul adultului
  • înfășarea bebelușului
  • legănarea bebelușului folosind mișcări blânde, ritmice
  • scoaterea bebelușului la o plimbare cu căruciorul
  • cântatul sau punerea unor melodii liniștitoare
  • scoaterea la o plimbare cu mașina a bebelușului (în scaun de mașină)
  • oferirea suzetei
Foto: Ana Tablas

Rețineți că fiecare părinte va identifica un repertoriu de trucuri care funcționează pentru familia sa, bebelușul său, în funcție de specificul propriu.

Părinții care alăptează și nu oferă suzetă pot opta pentru a pune copilul la sân pentru hrană și supt de confort.

Unii părinți vor prefera contactul piele pe piele, masajul sau utilizarea unui sistem de purtare ergonomic în favoarea utilizării căruțului. Sau viceversa. Important e să încercați mai multe modalități de liniștire. Dar fără a vă descuraja dacă nu reușiți

Ce să facem dacă simțim că pierdem controlul?

Una din cele mai simple soluții poate fi să ne distanțăm de situație și să lăsăm preț de câteva momente copilul în grija unei alte persoane responsabile.

Specialiștii oferă câteva sugestii simple atunci când simțim că suntem în situația extremă de a ne pierde controlul, pe punctul de a reacționa violent la plânsul copilului, dar nu avem pe nimeni în preajmă:

  • Respirăm adânc numărând până la 10.
  • Plasăm copilul într-un loc sigur, ieșim din cameră și revenim la intervale de 5-10 minute pentru a verifica ce se întâmplă
  • Sunăm pe cineva (o rudă, un vecin, un specialist) pentru sprijin emoțional
  • Sunăm medicul copilului deoarece poate exista un motiv medical pentru care bebelușul plânge
  • Avem răbdare

Recomandările de mai sus nu îndeamnă să lăsăm în mod obișnuit copilul să plângă.

Însă în situații extreme, atunci când simțim că există riscul să reacționăm violent, necontrolat, lăsarea copilului plângând într-un loc sigur, preț de câteva minute este o soluție preferabilă. Și nu contravine principiilor parentingului responsiv.

Pot face rău copilului meu dacă îl legăn la somn sau în căruț?

E o întrebare pe care orice părinte ce leagănă bebelușii pentru a adormi sau folosește căruțul și-o poate pune.

Dinamica producerii SCZ arată că e nevoie de zdruncinare / zgâlțâire a bebelușului pentru ca SCZ să apară, de regulă mișcările fiind unele violente.

Simpla legănare a copilului (fie ea în brațe, în balansoar, pe genunchi, în căruț, în joacă) nu ar trebui să provoace SCZ. Cum de altfel, nici episodul singular de cădere a copilului din pat spre exemplu, nu se asociază  cu SCZ.

CDC menționează că “deși legănarea unui bebeluș de pe un picior pe altul sau aruncarea lui în aer pot fi foarte riscante, leziunile care apar în urma sindromului copilului zgâlțâit nu sunt cauzate de genul acesta de activități”. (3)

Aceeași sursă menționează că mulți din părinții copiilor cu SCZ vor spune că traumatismul a apărut ca urmare a jocului cu bebelușul, însă atrage atenția că leziunile traumatice severe asociate SCZ nu pot fi puse pe seama unui simplu joc cu bebelușul.

National center on Shaken Baby Syndrome menționează că: “leziunile întâlnite în cazurile de SCZ sunt cauzate de zgâlțâire violentă și în unele situații de impact. Acest lucru se datorează accelerărilor și decelerărirlor rapide  și repetate ale capului victimei mișcându-se înainte și înapoi, dintr-o parte în alta”. Tipul acesta de leziuni nu sunt cauzate de manevrarea accidentală a copiilor, ci necesită forță violentă, masivă. O singură zgâlțâială poate fi suficientă pentru a cauza leziuni traumatice creierului unui copil. (7)

 

Experiment privind legănatul și riscul de producere a leziunilor cerebrale

În literatura de specialitate este descris cazul unui sugar de 2 luni cu leziuni SCZ asociate legănării în balansoar (Lazaro, et al). (5)

Ancheta a dovedit însă că SCZ nu a fost cauzat de utilizarea greșită a scaunului, prin simpla legănare mai viguroasă a sa (așa cum susținea tatăl , inițial) ci că a fost vorba de un abuz evident.

Tatăl, a recunoscut că, aflat sub influența consumului de droguri (amfetamine) a încercat să liniștească copilul în brațe însă nu a reușit, apoi l-a pus într-un balansoar, pe care l-a legănat cu o forță extremă.

Anchetatorii au realizat și un experiment împreună cu cercetătorii de la Universitatea din Northumbria, în care au probat ce se poate întâmplă cu un copil în contextul legănării blânde, al uneia violente și al uneia extrem de violente, măsurând totodată forțele înregistrate, cu ajutorul unui accelerometru.

S-au testat de asemenea și scenarii cu bebelușul model în afara balansoarului: zgâlțâire,  zgâlțâire violentă și zgâlțâire violentă urmată de impact cu o suprafață moale.

Cercetarea a arătat că legănarea blândă a produs accelerații maxime de 4,2 m/s.

În cazul unei legănări viguroase, accelerațiile maxime la care a fost suspus manechinul de test au urcat la 20 m/s, făcând ca membrele și capul manechinului să se ridice în mod repetat de la nivelul materialului care acoperea scaunul, pentru ca apoi să revină la acest nivel.

Atunci când legănatul a fost crescut la extremele permise de scaun, accelerațiile maxime au crescut la 91 m / s capul și membrele manechinului căzând violent, iar în punctul cel mai de jos al mișcării capul manechinului a lovit podeaua prin materialul care căptușea balansoarul (vezi foto)

Practic, legănarea violentă a balansoarului a produs accelerații similare cu cele din scenariul în care bebelușul ar fi fost zgâlțâit în brațe. legănarea extrem de violentă a scaunului tip balansoar a produs accelerații maxime chiar mai mari decât în cazul zgâlțâirii copilului în brațe, situație amplificată și de impact.

Studiul a produs dovezi evidente că în cazul respectivei agresiuni a fost nevoie de o violență considerabilă pentru a genera forțele distructive, scaunul de tip balansoar servind drept mijloc de manifestare a violenței abuzive prin folosirea unor manevre inacceptabile, ce nu s-au datorat accidentului sau manevrării necorespunzătoare a balansoarului.

Pot căderile accidentale să ducă la sindromul copilului zgâlțâit?

Leziunile accidentale la nivelul capului, în cazul copiilor mici survin de regulă în contextul unor accidente domestice (cădere de pe mobilier sau din pătuțuri sau împiedicare în cazul bebelușilor ce abia învață să meargă).

Aceste incidente sunt în marea lor majoritate benigne (nu produc efecte negative asupra sugarului) deoarece forțele rotaționale majore și decelerațiile bruște nu sunt parte din astfel de evenimente. (5)

Cu alte cuvinte, genul acesta de evenimente nu pot produce afectare cerebrală gravă a bebelușului, cum e cazul sindromului copilului zgâlțâit.

Pentru ca o cădere a copilului să producă leziuni cerebrale similare celor din SCZ , aceasta trebuie să se producă în contextul unui impact la viteze mari, să se producă de la înălțimi extreme sau căderea să se producă pe suprafețe extrem de dure. (7)

Reguli de siguranță

Chiar și în aceste condiții, e bine să manifestăm atenție în manevrarea și în interacțiunea cu copiii noștri:

  • evitând cu orice preț bruscarea, zdruncinarea, zgâlțâirea copilului
  • evitând jocurile brutale (ex aruncarea copilului în aer, rotirea lui în viteză)
  • evitând practicarea sporturilor (ex jogging) cu copilul în sistem de purtare
  • alegând modalități blânde, ritmice de legănare, evitând cu orice preț  legănarea violentă sau manevrarea copilului atunci când traversăm stări extreme de nervozitate

 

Referințe

(1) American Association of Neurological Surgeons, Shaken Baby Syndrome

(2) American Academy of Pediatrics, Abusive Head Trauma/Shaken Baby Syndrome Prevention​​​

(3) Centers for Disease Control and Prevention, A Journalist’s Guide to Shaken Baby Syndrome: A Preventable Tragedy

(4) Healthy Children, Abusive Head Trauma: How to Protect Your Baby

(5) Lazaro, et al., 2003, Shaking infant trauma induced by misuse of a baby chair, British Medical Journal, http://dx.doi.org/10.1136/adc.88.7.632

(6) Pediatrics, 2008, Shaken Baby Syndrome: Rotational Cranial Injuries—Technical Report, DOI: https://doi.org/10.1542/peds.108.1.206

(7) National Center on Shaken Baby Syndrome, FAQ


Poți ajuta și tu, distribuind materialele gratuite de pe acest site, unui părinte ce are nevoie de informații corecte sau de sprijin în părințeală. Cu siguranță îți va mulțumi!


Despre
Andreea Ola
Sunt consultant în alăptare IBCLC și psiholog. Scriu cu seriozitate despre alăptare, diversificare, somnul bebelușilor și psihologia lor. Abordez cu umor, episoade din viața mea de mamă. Poți afla mai multe despre pregătirea mea profesională in acesta pagina.
Proiectul "În brațe la mami" a pornit din dorința de a ajuta părinții din România să poată lua decizii informate despre alăptare și creșterea bebelușilor. Dacă simți că ai nevoie de un specialist alături de care să înfrunți fricile și care să te ajute să îți descoperi puterile, contactează-mă si stabileste o consiliere online.

Cursuri online pentru parinti si viitori parinti

Fiecare curs cuprinde un set de video-uri ușor de văzut, texte și materiale utile. Îmi poți adresa întrebări direct din curs.Accesul la curs este simplu. Plata o poți face online, cu cardul, la fel ca într-un magazin online. Odată achitat cursul ai acces imediat la video-urile și materialele din cadrul lui, timp de 7 zile.
 


Te-ai regăsit în povestea din articol? Ai o întrebare? Sau pur și simplu vrei să încurajezi o altă mamă? O poți face comentând la această postare. Intervenția ta este binevenită! Confidențialitatea ta va fi respectată!
guest
Numele tau
Adresa ta de email
Adresa site-ului tau
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments

Descoperă cursurile “Școala de părințeală”