Zilele acestea , public foarte multe știri și informații despre coronavirus pe contul personal. Am încercat să îmi dezvolt un algoritm care să echilibreze dispoziția celor care citesc: alternez situații amuzante (din viața mea, legate de statul acasă) cu știri care sunt inevitabil negre, realități dureroase, adevărate lovituri în plex care până nu de mult erau de neconceput pentru majoritatea dintre noi.

„Cu ce ne ajută panica?”

Periodic primesc și comentarii care îmi scriu așa “dar la ce ne ajută panica? Situația e cum e. Altceva decât să stăm în case ce mai putem face? Nu se schimbă oricum nimic. Panica nu ne face bine. Cu ce ne ajută să știm?”

Înainte de toate aș vrea să vă propun să reflectăm independent la sensul cuvântului panică. Și să vă spun pe șleau viziunea mea – orice știre reală (nu fake news) și utilă care circulă zilele acestea pe tema pandemiei de COVID-19 merită și trebuie dată mai departe.

Știrile despre oameni fără probleme de sănătate pre-existente dar în stare gravă ca urmare a COVID-19? Da. Pentru că ne deschid ochii asupra necesității de a ne proteja cu toții, nu doar cei știuți ca fiind vulnerabili.
Știrile cu spitalele care nu au materiale sanitare sau ventilatoare? Da! Pentru că înțelegem de ce trebuie să stăm în case.
Știrile cu medicii care nu au materiale de protecție? Da, pentru că știind realitatea ne putem mobiliza să îi ajutăm.

Câștigăm ceva de pe urma ignoranței?

Cenzura și autocenzura nu e permis să apară doar pentru a nu-i răni pe ceilalți adulți de lângă noi, mai sensibili emoțional la realitățile din jur. Cenzura și autocenzura ne omoară sigur. Câștigăm ceva din faptul că o facem în ignoranță?

În raport cu expunerea la informații, ca adult am datoria să protejez de informații greu de gestionat, copiii. Tot ca adult am datoria să mă protejez pe mine mental, atunci când simt că nu mai pot face față fluxului de informații (închid Facebook-ul, închid TV-ul, mă deconectez citind o carte sau văzând un film dacă simt că mintea mi-o ia razna și nu mai scap de gânduri despre COVID-19). Procesul de autoprotecție mentală nu vine ca un dat. De aceea ne e greu să ne protejăm zilele acestea și avem pretenția ca alții să o facă.
În calitate de adult NU pot însă emite pretenția că ceilalți adulți să fie obligați să mă protejeze pe mine, asuncând adevărul, cenzurându-se doar ca să îmi fie mie bine din punct de vedere emoțional.

Una din principalele lecții pe care ar trebui să o învățăm ca adulți e că realitatea nu e bula de oxigen și nici clopotul de sticlă în care am trăit poate în copilărie. Să înțelegem că putem să controlăm DOAR realitatea noastră interioară și asta prin felul în care ne raportăm NOI la ceea ce se întâmplă în jur.

Însă realitatea exterioară nu se modifică doar pentru că refuzăm noi să o mai vedem. Pandemia nu dispare când încetăm noi să ne mai gândim la ea. Spitalele nu încep să aibă prin minune echipamente în momentul în care la TV nu se mai discută despre lipsa de ventilatoare. Sistemul medical nu merge mai bine când autoritățile mint că avem de toate.

Când deschizi ochii la ce se întâmplă în jur, descoperi că poți ajuta

Confruntat cu realitatea dispariției gândirii magice, specifice anilor copilăriei, adultul are două principale opțiuni în situații de criză – să se retragă în sine, protejându-se uneori cu prețul propriei ignoranței, sau să își asume vulnerabilitatea de a privi spre exterior și de a accepta realitatea dureroasă din jurul său. De cele mai multe ori, cu câștigul evoluției personale.

Zilele acestea eu am îmbrățișat opțiunea de a privi spre exterior. Cu foarte mare atenție. Astfel încât să nu uit ce se întâmplă. Vă invit pe cei care puteți face la fel, să o faceți.

Privitul spre exterior mi-a deschis ochii că putem face mai mult decât să ne speriem. Putem ajuta.

Pe pagina unei prietene se discuta despre ce s-ar întâmpla dacă autoritățile ar recunoaște public că nu au tot ce ne trebuie. Oare nu s-ar declanșa haosul? Dar oare nu s-ar declanșa un lanț uman de într-ajutorare, mă întreb?

Vă las să reflectați asupra unei situații concrete de la Brașov. Un spital de Boli infecțioase care funcționează într-o clădire veche de aproape un secol. Cu mult înainte ca lipsurile din sistem să iasă la suprafață la nivel național în media, medicii au făcut apel către comunitatea brașoveană, recunoscând că nu au nici măcar echipamentele de protecție necesare în număr suficient.
Brașovul nici nu era centru de testare la acel moment, lucru incredibil pentru un județ de talia Brașovului în plină pandemie. Mobilizarea comunității (2 ONG-uri, companii, antreprenori, oameni simpli) a fost impresionantă. În câteva zile una din fundații a strâns donații în valoare de peste 269.000 de lei. În câteva zile, din banii donați s-au achiziționat: peste 500 de viziere pentru personalul medical, 1500 de teste pentru depistarea COVID-19, 120 de litri de dezinfectant. Se așteaptă primirea aparaturii de ventilație Și strângerea de fonduri continuă.

Mă întreb, dacă adevărul ar fi stat ascuns, cu ce ne-ar fi ajutat?

Vă las mai jos platforme pe care puteți dona. Au trecut printr-o minimă verificare efectuată de mine. Voi încerca să updatez lista

Fundația Comunitară Brașov se poate dona prin SMS dar și direct în cont). Mai multe detalii pe pagina lor de Facebook aici

Asociația Zi de bine campania #scutpentruspitale aici

Romanian United Fund – MagiCamp strângere de fonduri pentru Brașov, donații prin Facebook detalii aici